va rog, ajutati-ma

De ce?

anii... cat de mult conteaza diferenta de varsta?

kudika227435 Postat pe 11 Iulie 2010 18:25
de obicei nu vorbesc public despre probleme mele. daca o fac acum, este pt ca sunt disperata. am aproape 33 ani si traiesc de 8 ani si ceva cu un barbat insurat. foarte insurat pt ca are 2 copii acasa. cand am inceput relatia nu am facut-o din nesimtire sau ca nu am principii, chiar imi este rusine si mi-a fost rusine mereu de ceea ce am ajuns. cand am inceput sa ma intalnesc cu el era in interes de serviciu, apoi o cafea amicala, deoarece il stimam si il respectam f mult, consideram ca pot invata de la astfel de oameni, eram imediat dupa o ruptura dureroasa si am considerat in naivitatea mea de atunci ca mi-ar prinde bine o relatie superficiala, fara nici un fel de angajament sau de obligatii. pana sa-mi dau seama ce-i cu mine, m-am trezit indragostita pana peste cap. anii au trecut si nu am putut sa ma mai despart de el. am avut parte de multa fericire, bucurii, dar si multa durere. stiu, in ochii multora sunt o c...va, dar credeti-ma il iubesc mai mult decat viata. avem impreuna un baietel de 3 ani, mi-am dorit mult un copil, si cu cine era sa-l fac? cu unul dupa strada? normal, cu omul iubit. sincer, undeva in adancul sufletului meu am sperat ca un copil ne va schimba vietile, dar nu a fost asa. acum, desi simt ca nu mai pot trai, simt ca sunt pe marginea prapastiei si ma prabusesc, stiu ca nu o pot face pt ca copilul meu are nevoie de mine. sarbatorile si week-end-urile dor enorm. sunt singura cu copilul si ele este cu familia lui. stiu ca in felul lui ne iubeste, dar nu fa vi niciodata langa mine cu adevarat. simt ca imbatranesc, am deja o varsta, el imi lasa impresia ca a obosit sa tot alerge dintr-o parte in alta, ne certam din ce in ce mai des din tot felul de nimicuri, sunt nemultumita pt ca avem nevoie de el, sa ne scoata din casa, sa mergem cu copilul in tot felul de locuri si din cauza asta ne certam. simt ca a venit timpul sa fac ceva si cu viata mea, sa am o stabilitate si o siguranta in viata, simt ca nu mai pot, o iau razna si nu pot face nimic. de cate ori ii spun ce simt, ne certam si pleaca. acum suntem certati, daca nu era copilul zaceam in pat ca o leguma, dar sunt obligata sa ma tin pe picioare, abia imi tin lacrimile, a-si vrea sa mor. ajutati-ma! cum sa fac sa trec peste relatia asta si sa gasesc puterea de trai? nu sunt in stare sa ma gandesc decat la el, ma topesc din picioare, simt ca innebunesc, dar stiu ca trebuie sa traiesc pt copilul meu pe care il iubesc enorm, dar nici in el nu-mi gasesc puterea. nu sunt in stare sa muncesc,nu sunt in stare sa fac nimic, abia ma tarasc. daca ma veti injura, asta e! doar asta merita o femeie care traieste cu un barbat insurat, nu?
www.mariefecte.blogspot.com Am scris cateva idei despre diete, nutritie, psihoteste si alte lucruri care sper sa va ajute si sa vi se para interesante. Sper sa participati si la sondaj pentru a satisface cat mai mult nevoie voastre. Multumesc si ma scuzati de deranj.
chic_sindy Postat pe 11 Iulie 2010 18:29
Eu nu pot sa spun decat ca meriti din plin ceea ce traiesti. Sa ma ierte Dumnezeu dar ti-ai facut-o cu mana ta. Daca ar divorta de nevasta-sa atunci tu ai fi cea care il are alaturi iar ea ar trai suferinta care o traiesti tu acum. Dar de ce sa sufere ea ca doar nu ea a intrat in relatia voastra ci tu in relatia lor. Spui ca ai vrut un copi si atunci l-ai facutl, cum adica ai sperat sa va schimbe vietile, adica ai sperat sa o lase pe nevasta-sa sa te ia pe tine? :) Nici un barbat smecher nu face asta, si el e cam smecher din cate inteleg. Stiai ca e insurat, nu te-ai gandit si la posibilitatea ca tu poti sa-i faci si tripleti si tot sa nu te ia de nevasta pt ca nu e usor nici pt un barbat sa se lase rupt de nevasta si copii pt amanta. Sunt si astfel de cazuri dar asta se intampla cand nevasta e o femeie pt care el nu mai simte nimic, pe care nu o respecta dar oricum asa va face si cu amanta. Am o curiozitate: nevasta lui stie de voi si de copil?

anutzzaa Postat pe 13 Iulie 2010 05:29
Eu nu ma voi lega de tipul relatiei tale. E deja prea tarziu si esti oricum, numai fericita nu. Toate mesajele de genul: "Asa-ti trebuie!" sau "Bla, bla, bla... cu barbatul alteia" sunt nu doar inutile ci si tardive. Eu voi presupune ca el nu e insurat. Ca e doar barbatul care-ti face viata un infern. Si ca de aici ar trebui sa incepi. Ai spus mai sus ca acest barbat reprezinta viata ta. Mai in gluma, mai in serios, viata ta e de toata jena, e un cosmar. Prin urmare, acest barbat este cosmarul tau. Ai de gand sa faci ceva in privinta asta? Probabil ca nu. Din punctul meu de vedere, el e ...(stai sa caut cuvantul pe care sa-l accepte si kudika) o javra. Intotdeauna barbatul care isi insala nevasta, cu sau fara copii, pentru mine este o javra. Iar voi doua, doar victime. Iar 8 ani sunt foarte, foarte multi pentru o relatie extraconjugala. Are doua familii, prin urmare e mai mult decat o javra. Ai un copil. Al lui. Nu stiu daca ii poarta numele, nu stiu cat se implica in educatia lui. Sa nu-mi spui ca sufletul asta mic e motivul pentru care intretii relatia ca nu cred o iota. Cred ca ar trebui sa fii sincera si sa spui ce vrei. Il vrei pe el? Accepta faptul ca nu-l poti avea. Nu-l vrei? Atunci nu-i mai deschide usa. Aduna-te din locul unde zaci, da cu apa rece pe fata, da-ti vreo doua palme in oglinda, urla, sparge, tunde-te la chelie.... sa te descarci nervos, apoi ia-o de la capat. Tu si copilasul. In ritmul in care traiesti il distrugi. Ii distrugi copilaria, dar faci si un adult cu grave probleme psihice din el. Intelegi toate astea? Mai are loc in mintea ta ceva, in afara de "javra"?
rashela Postat pe 13 Iulie 2010 07:11
deja esti constienta de gresala pe care ai facut-o...adica ai sperat toti acesti ani sa iei barbatul altei femei si tatal cde langa copii lui.da si al tau are acelasi tata,dar el este nascut datorita orgoliului tau,datorita faptului ca ai vrut sa-l prinzi in plasa pe acel barbat.insa toate acestea nu mai au rost acum....pentru ca esti pe cale sa faci o a doua gresala majora si anume sa pui mai mult pret pe o javra(cum spunea cineva mai devreme) decat pe copilul tau.nu e drept ca acel copilas sa sufere din cauza ca mama lui e prea 'toanta;(scuza-mi expresia)ai vrea sa mori?trist...copilul tau nu ar vrea asta.anii trec iar mai devreme sau mai tarziu va trebui sa-i dai niste explicatii copilului tau...ce ii vei zice?asa ca eu iti recomand sa pui in balanta ce te doare mai tare:de o javra sau de copil.daca alegi javra...tu esti mai javra ca el,ceea ce nu cred ca ai face-o;iar daca alegi copilul atunci comporta-te in primul rand ca o mama...nu ca o amanta disperata!!fa niste sedinte la psiholog,ajuta mult.ia copilul si mergi in vacanta.lasa-l la bunici si du-te singura 3 zile....revino-ti!!!in loc sa disperi in halul asta cauta solutii de a te ridica...si asta doar petru copilul tau!!gandeste-te ca are nevoie de o mama care sa-i zambeasca si sa-l alinte....nu care sa aibe lacrimi in ochi pentru ca ii aduce aminte de javra!sunt solutii,trebuie doar sa vrei sa le gasesti!
kudi_kami Postat pe 1 August 2010 20:14
atata vreme cat el te sustine material, tu nu o sa ai �puterea� sa treci peste �relatie�
mitura Postat pe 1 August 2010 20:19
totu se rezuma la partea materiala aici in relatia voastra ce ajutor mai vrei familie nu poti avea cu el ai stiut de la inceput in ce te bagi asa k asta e finalu vb aia ai grija ceti doresti k tiise poate indeplinii dar nu distruge si viata copilului merita o mama si poate un alt tata,nu neaparat pe ceel natural ,un tata care sa tina la copil.nu sa vina si sa plece.
alyn27 Postat pe 6 August 2010 00:22
NU,nu esti o c...a,c...a este EL!!!Nu va mai judecati ca fraiereleCREZI K N-O SA PLATEASCA JAVRELE ASTEA DE BARBATI CARE ISI BAT JOC DE 2SUFLETE IN ACELASI TIMP?!?dk avea sotie cea cautat dupa pi*da ta???sa-i bata dumnezeu de ''barbati' jegosi,astia sunt diavoli cu chip de om!!!Ce-ai asteptat atata timp???cauta-ti un barbat cumsecade nu cauta dupa smecheri dastia de 2lei ca nu faci casa buna cu ei,dak stai asa crezand k iti pik in traista te inseli,gandeste-te la viatza ta,la vii torul tau,ia totul de la capat,sunt sigura k dk in viata ta ar intervenii un alt barbat ti-ar fi mai usor sa renunti la 'omu''asta,nu sta intre 4pereti umbla,iesi afara,fa-ti o chimbare de look gandeste-te numai la tine(si copil),nu-ti refuza nimic,iesi un pik din tipar.numai gandeste-te un pic,ce-ar fi de maine sa ai un camin,un barbat care sa-l astepti cu masa pusa sa fie numai al tau,sa dormi cu el noapte de noapte,sa-ti petreci revelionul cu el....a trecut deja prea mult timp,la inceput ar fi trebuit sa vb cu el saa-l intrebi ce vrea,dk ar fi dispus sa renunte la sotie pt tine,,aqm e cam tarziu e clar k nu vrea s-o faca,uite si u atatea cazuri:madalin voicu,brad pitt,petre roman,bogdan stelea,catalin crisan,mel gipson,nicolas sarcozzi,claudiu niculescu,toti au renuntat la sotii pt amante,asta de ce n-a putut s- faca e un las,nu merita....tu,o sa fi fericitalui ii va fi greu fara tine,lasa-l sa se chinuie,dumnezeu nu doarme va fi judecat pt faptelele lui.capul sus,fi puternica!!!
kudika313344 Postat pe 11 August 2010 02:42
Cel mai grav e cand spui ca nici macar in copilul tau nu-ti gasesti puterea. Ba da,o gasesti,doar de aceea inca te trezesti dimineata si faci totul sa supravietuiti amandoi. Esti agatata sentimental de acel barbat insurat si lantul asta trebuie rupt.Lasa alt barbat in viata ta,indiferent sub ce forma: amic, confident,amant,"tatic".Dar deschide alta usa ca sa poti iesi din acea camera intunecata in care te afli.Vei vedea ca vei gasi lumina de care ai nevoie atat.Nu te incapatana.Nu-ti cere nimeni sa iubesti iar pe primul barbat pe care-l iei in viata ta.Insa da-ti voie sa-ti revii! copilul are nevoie de o mama sanatoasa langa el.
blue_domes Postat pe 8 Septembrie 2010 13:53
De la: kudika227435, la data 2010-07-11 18:25:08de obicei nu vorbesc public despre probleme mele. daca o fac acum, este pt ca sunt disperata. am aproape 33 ani si traiesc de 8 ani si ceva cu un barbat insurat. foarte insurat pt ca are 2 copii acasa. cand am inceput relatia nu am facut-o din nesimtire sau ca nu am principii, chiar imi este rusine si mi-a fost rusine mereu de ceea ce am ajuns. cand am inceput sa ma intalnesc cu el era in interes de serviciu, apoi o cafea amicala, deoarece il stimam si il respectam f mult, consideram ca pot invata de la astfel de oameni, eram imediat dupa o ruptura dureroasa si am considerat in naivitatea mea de atunci ca mi-ar prinde bine o relatie superficiala, fara nici un fel de angajament sau de obligatii. pana sa-mi dau seama ce-i cu mine, m-am trezit indragostita pana peste cap. anii au trecut si nu am putut sa ma mai despart de el. am avut parte de multa fericire, bucurii, dar si multa durere. stiu, in ochii multora sunt o c...va, dar credeti-ma il iubesc mai mult decat viata. avem impreuna un baietel de 3 ani, mi-am dorit mult un copil, si cu cine era sa-l fac? cu unul dupa strada? normal, cu omul iubit. sincer, undeva in adancul sufletului meu am sperat ca un copil ne va schimba vietile, dar nu a fost asa. acum, desi simt ca nu mai pot trai, simt ca sunt pe marginea prapastiei si ma prabusesc, stiu ca nu o pot face pt ca copilul meu are nevoie de mine. sarbatorile si week-end-urile dor enorm. sunt singura cu copilul si ele este cu familia lui. stiu ca in felul lui ne iubeste, dar nu fa vi niciodata langa mine cu adevarat. simt ca imbatranesc, am deja o varsta, el imi lasa impresia ca a obosit sa tot alerge dintr-o parte in alta, ne certam din ce in ce mai des din tot felul de nimicuri, sunt nemultumita pt ca avem nevoie de el, sa ne scoata din casa, sa mergem cu copilul in tot felul de locuri si din cauza asta ne certam. simt ca a venit timpul sa fac ceva si cu viata mea, sa am o stabilitate si o siguranta in viata, simt ca nu mai pot, o iau razna si nu pot face nimic. de cate ori ii spun ce simt, ne certam si pleaca. acum suntem certati, daca nu era copilul zaceam in pat ca o leguma, dar sunt obligata sa ma tin pe picioare, abia imi tin lacrimile, a-si vrea sa mor. ajutati-ma! cum sa fac sa trec peste relatia asta si sa gasesc puterea de trai? nu sunt in stare sa ma gandesc decat la el, ma topesc din picioare, simt ca innebunesc, dar stiu ca trebuie sa traiesc pt copilul meu pe care il iubesc enorm, dar nici in el nu-mi gasesc puterea. nu sunt in stare sa muncesc,nu sunt in stare sa fac nimic, abia ma tarasc. daca ma veti injura, asta e! doar asta merita o femeie care traieste cu un barbat insurat, nu? 1.ai gresit cand ai ales mai mult decat o cafea ca intre colegi 2.ai gresit cand ai ales sa incepi o relatie cu el(daca o pot numi asa) 3.cea mai mare greseala a fost ca ai ales sa faci un copil in ideea ca poate poate (aici nu poti sa ma contrazici ca stii foarte bine ca asta ai sperat) 4.ai gresit ca te-ai complacut in situatia asta 8 ani Cand o sa te opresti sa mai sari din greseala in greseala? Nu crezi ca e cazul sa te trezesti pentru copilasul ala care are nevoie de tine si de o familie?Chiar s-au terminat toti barbatii la el?Iti doresti sa traiesti o viata ca amanta?Nu trebuie sa imi raspunzi mie ci tie!
Barbie30 Postat pe 8 Septembrie 2010 15:29

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
diferenta de varsta	51	De la: cozy 7 August 2010 09:51
EU ,CRISTINA	14	De la: scorpio67 8 Mai 2011 19:33
brunetzyka	8	De la: rosebud 11 August 2009 00:13

cosmyna_crystyna	2	De la: mitura 19 August 2009 21:36
sa renunt sau sa merg mai departe?	201	De la: bianca_bb82 18 Noiembrie 2010 11:18