pentru corporatistii din Pipera

Mai poate fi vorba de....noi

Cumpar rochie de mireasa!

La ora cinci vin ciorile peste Pipera. Pe ceas si pe verificatelea, ciorile si corporatistii, unde-i stii, acolo ii si gasesti. Eu stiu ce am sa fac maine la munca, stiu ce am sa fac saptamana viitoare si chiar ma rog sa fac aceeasi munca si anul viitor. Rutina corporatistei din mine pe timpuri de criza ma linisteste ca voi avea cu ce plati chiria in lunile urmatoare. Siguranta aceasta ma impinge sa fac si maine ce am facut si azi. La mine asta-i scuza de a fi multumita cu un job care imi ofera zilnic acelasi scaun ergonomic de pe care sa generez contracte, sa dau telefoane si sa scriu mailuri. Recunosc ca nu am scapat tabieturilor de corporatist, sunt exact ca ciorile ce imi croncane la geamul biroului meu din Pipera, fix la ora cinci. De ele nu pot scapa. Ziua unui corporatist incepe seara. Daca nu ma gandesc atunci cu ce ma imbrac a doua zi, asta inseamna ca imi pun ceasul sa sune cu un sfert de ora mai devreme. Nu mi-am gatit in week-end, stau si imi incropesc o omleta cu de toate pe care o mosesc sa se raceasca, sa o pot pune la frigider pana dimineata. Apoi, important, nu trebuie sa am gandul: � Ma intind cinci minute �. De fapt, dorm cam doua-trei ore cu televizor, calculator, lumanarica parfumata, toate aprinse, ma trezesc la ora unu, cu machiajul intins pe fata si dornica de munca. Dimineata, obligatoriu ma accesorizez: casti in urechi, plasuta branduita cu pachetul, un pulover in plus, termos cafea. Intotdeauna accelerez pe scarile de la metrou, toti facem asa pentru ca �daca ma grabeam eu un pic, sigur nu-l pierdeam�. Metroul e leaganul adormitilor. Nu vezi fete zambitoare, nu te intereseaza sa auzi conversatii in jurul tau, nu vrei sa iti tragi picioarele sub scaun astfel incat sa incapa si cel care a avut ghinionul de a sta in picioare. Eu prefer sa observ tinute, deosebesc o directoare de o debutanta dupa marca dresurilor. La birou, m-am mutat cu o parte din lucruri: crema preferata de maini, punga cu cereale, ceaiurile, pudelul roz de plus de la iubit, poza cu familia, cana preferata, o floare in ghiveci, peria de scame, crema de ghete, ac si ata, pastile. Toate trebuincioase pentru ca la munca petrec mai mult timp decat acasa. Ceaiul nu mi-l beau in bucatarie, ci la mica discutie de follow-up cu colega; dimineata neaparat ne povestim cine si ce-a mai patit in cele patru ore inainte sa adormi. Urmeaza doua ore de concentrare in care tragi maxim, apoi astepti pauza de masa. Apropo de asta, mancarea nu intra decat cu niscaiva replici aruncate peste masa. In vizorul tuturor este cel care a plecat insotit de o colega de la petrecerea firmei sau cea care s-a scapat ca a avut o intalnire cu un amorez. Ironiile sunt savurate. Pauzele mici si dese mi le iau ducandu-ma la dozatorul pentru apa. Deja mi s-a atras atentia sa imi iau o sticla pe care sa mi-o umplu ca sa nu mai fiu nevoita sa fac atatea drumuri. De fapt, colega de la un alt departament banuie ca ma fatai pe acel culoar pana la dozator doar ca sa trec prin fata biroului sefilor. Antipatiile la locul de munca le inghit si atat. Nu le expun, nu le tradez, le evit pentru ca la evaluarea periodica sa pot bifa casuta cu spirit de echipa. Drumurile pana la baie sunt ocazia mea sa fac miscare, daca nu, singurele mele exercitii fizice la birou sunt: intinderile pe spatarul scaunului, aplecarea peste tastatura, ridicarea din umeri, intoarcerile laterale cu scaunul si jocul de picior peste picior. Regimul de ingrasare se tine cel mai bine la birou. Mananc la amiaza, ma asez apoi in scaun si simt cum mancarica buna nu se duce in jos, ci traseaza noile curbe ale corpului meu. Gustari intre mese? Obligatoriu! Produsele mele preferate sunt iaurturile cu fructe, biscuitii cu cereale integrale, ciocolatelele, covrigeii. Rontai la ele cu grija sa nu dau firimituri pe birou, sunt atenta sa nu vars cana peste tastatura, am crema de maini la indemana, glossul de buze la fel, ma uit frecvent in oglinjoara proptita de ecran si la telefonul din fata tastaturii. In restul timpului, muncesc, bineinteles. din pacate sunt unul dintre acesti corporatisti
visan_georgiana Postat pe 19 Ianuarie 2011 21:56

La ora cinci vin ciorile peste Pipera. Pe ceas si pe verificatelea, ciorile si corporatistii, unde-i stii, acolo ii si gasesti. Eu stiu ce am sa fac maine la munca, stiu ce am sa fac saptamana viitoare si chiar ma rog sa fac aceeasi munca si anul viitor. Rutina corporatistei din mine pe timpuri de criza ma linisteste ca voi avea cu ce plati chiria in lunile urmatoare.

Siguranta aceasta ma impinge sa fac si maine ce am facut si azi. La mine asta-i scuza de a fi multumita cu un job care imi ofera zilnic acelasi scaun ergonomic de pe care sa generez contracte, sa dau telefoane si sa scriu mailuri. Recunosc ca nu am scapat tabieturilor de corporatist, sunt exact ca ciorile ce imi croncane la geamul biroului meu din Pipera, fix la ora cinci. De ele nu pot scapa.

Ziua unui corporatist incepe seara. Daca nu ma gandesc atunci cu ce ma imbrac a doua zi, asta inseamna ca imi pun ceasul sa sune cu un sfert de ora mai devreme. Nu mi-am gatit in week-end, stau si imi incropesc o omleta cu de toate pe care o mosesc sa se raceasca, sa o pot pune la frigider pana dimineata. Apoi, important, nu trebuie sa am gandul: � Ma intind cinci minute �. De fapt, dorm cam doua-trei ore cu televizor, calculator, lumanarica parfumata, toate aprinse, ma trezesc la ora unu, cu machiajul intins pe fata si dornica de munca.

Dimineata, obligatoriu ma accesorizez: casti in urechi, plasuta branduita cu pachetul, un pulover in plus, termos cafea. Intotdeauna accelerez pe scarile de la metrou, toti facem asa pentru ca �daca ma grabeam eu un pic, sigur nu-l pierdeam�. Metroul e leaganul adormitilor. Nu vezi fete zambitoare, nu te intereseaza sa auzi conversatii in jurul tau, nu vrei sa iti tragi picioarele sub scaun astfel incat sa incapa si cel care a avut ghinionul de a sta in picioare. Eu prefer sa observ tinute, deosebesc o directoare de o debutanta dupa marca dresurilor.

La birou, m-am mutat cu o parte din lucruri: crema preferata de maini, punga cu cereale, ceaiurile, pudelul roz de plus de la iubit, poza cu familia, cana preferata, o floare in ghiveci, peria de scame, crema de ghete, ac si ata, pastile. Toate trebuincioase pentru ca la munca petrec mai mult timp decat acasa. Ceaiul nu mi-l beau in bucatarie, ci la mica discutie de follow-up cu colega; dimineata neaparat ne povestim cine si ce-a mai patit in cele patru ore inainte sa adormi.

Urmeaza doua ore de concentrare in care tragi maxim, apoi astepti pauza de masa. Apropo de asta, mancarea nu intra decat cu niscaiva replici aruncate peste masa. In vizorul tuturor este cel care a plecat insotit de o colega de la petrecerea firmei sau cea care s-a scapat ca a avut o intalnire cu un amorez. Ironiile sunt savurate. Pauzele mici si dese mi le iau ducandu-ma la dozatorul pentru apa. Deja mi s-a atras atentia sa imi iau o sticla pe care sa mi-o umplu ca sa nu mai fiu nevoita sa fac atatea drumuri. De fapt, colega de la un alt departament banuie ca ma fatai pe acel culoar pana la dozator doar ca sa trec prin fata biroului sefilor.

Antipatiile la locul de munca le inghit si atat. Nu le expun, nu le tradez, le evit pentru ca la evaluarea periodica sa pot bifa casuta cu spirit de echipa. Drumurile pana la baie sunt ocazia mea sa fac miscare, daca nu, singurele mele exercitii fizice la birou sunt: intinderile pe spatarul scaunului, aplecarea peste tastatura, ridicarea din umeri, intoarcerile laterale cu scaunul si jocul de picior peste picior. Regimul de ingrasare se tine cel mai bine la birou.

Mananc la amiaza, ma asez apoi in scaun si simt cum mancarica buna nu se duce in jos, ci traseaza noile curbe ale corpului meu. Gustari intre mese? Obligatoriu! Produsele mele preferate sunt iaurturile cu fructe, biscuitii cu cereale integrale, ciocolatelele, covrigeii. Rontai la ele cu grija sa nu dau firimituri pe birou, sunt atenta sa nu vars cana peste tastatura, am crema de maini la indemana, glossul de buze la fel, ma uit frecvent in oglinjoara proptita de ecran si la telefonul din fata tastaturii. In restul timpului, muncesc, bineinteles.

din pacate sunt unul dintre acesti corporatisti

visan_georgiana
Postat pe 19 Ianuarie 2011 21:56

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
mai avem o sansa?	64	De la: I_m_nuts2011 22 Octombrie 2010 11:20
Sunt confuza nu mai stiu ce sa fac... Vreau doar un ajutor!!	4	De la: kudika_1005267 3 Aprilie 2016 10:04
infidelitate	39	De la: kudika499822 3 Iulie 2013 12:09

vrea o relatie adevarata?sau sunt de tablou	14	De la: bulish 15 Iunie 2013 19:45
e greu:)	9	De la: Eva32 2 Iulie 2011 01:55