Sa raman cu sotul meu sau sa incerc o noua relatie?

De la: kudika013030, la data 2009-05-12 13:29:35Buna,

Eu si colegul meu de munca am devenit prieteni, el povestindu-mi lucruri din casa, eu mai mult ascultandu-l si dandu-i sfaturi cum sa o recucereasca pe sotia lui. Au trecut 7 luni de cand am devenit prieteni, fara nici un interes meschin(cel putin din partea mea).Tin sa mentionez ca eu sunt casatorita de 3 ani iar el are o relatie de 9 ani si un copil.Eu am 24 de ani iar el 34. Ideea e ca prietenia noastra s-a transformat pe nesimtite in altceva, fara sa-mi dau seama ca m-am lasat purtata de val. Am fost dintotdeauna o femeie cu morala si principii si nu am crezut niciodata ca am sa ajung sa fiu amanta, dar pur si simplu s-a intamplat. Si trageti concluzia singuri cine este de vina in toata povestea asta. De cand am vorbit prima data ca prieteni el imi povestea ca este pe punctul de a ceda psihic din cauza certurilor permanente cu concubina. Il suna non stop la serviciu si se certau de fiecare data. Nu facusera drqagoste de 5 luni si ea e genul care il toaca la cap cu tot felul de detalii si ii reproseaza pana si ca nu sterge chiuveta dupa ce se barbiereste. El e genul caruia ii place ssa fie alintat si sarutat si care vrea sa se simta iubit in ciuda tuturor problemelor si rutinei care apare inevitabil. Imi tot povestea cum ca el incerca sa faca dragoste cu ea si ea ii spunea: ok, dar fa-o repede ca pierd filmul meu preferat. De cealalta parte eu il ascultam tot timpul ca o prietena, ii dadeam sfaturi si avea un umar pe care sa planga. Si eu aveam nevoie de un prieten cu care sa vorbesc pentru ca sotul meu isi petrece 90 la suta din timp pe lap top, ma ignora complet, nu ma ajuta cu nimiic, facem dragoste o data pe luna ca "e obosit", este foarte iresponsabil si cheltuitor si imi cheltuie tot salariul(1300 de euro) si din cauza atitudinii lui am devenit foarte deprimata si fara nici o speranta. (Locuim in alta tara de un an, iar colegul meu e tot cetatean strain).Nu stiu ce sa fac, sunt foarte confuza in momentul de fata. Nu vreau sa sufere nimeni din toata povestea asta. Sotul meu banuieste ceva si mi-a spus ca ar fi distrus fara mine-desi nu-mi dovedeste prin fapte ca ma iubeste ci doar din vorbe. Colegul meu mi-a propus sa imi parasesc sotul si sa plecam impreuna in tara lui natala sa incercam sa avem o relatie normala fiindca considera ca sunt sufletul lui pereche. Am 2 optiuni: sa raman cu sotul meu si sa traiesc in rutina toata viata, dar sa stiu ca nu sunt singura. Sau sa las ratiunea deoparte si sa ma avnt intr-o noua relatie lasand in urma 3 suflete distruse, incluzand fetita lui. El este idealul oricarei femei, tandru, iubitor, frumos, comunicativ, cand facem dragoste simt ca ma desprind de pamant, ne potrivim si intelegem perfect, gandim la fel. Voi cum ati proceda in locul meu?

De la: geo_x, la data 2009-05-12 13:38:46oooff donty, e ca si cum a vorbii singura. oricum , tot cu el va ramane, va intra si ea in depresii, si se vor duce la psiholog de mana. pihologul , din banii castigati pe seama lor, isi va cumpara un audi quatro, ultimul model, plus o haina de blana, cincila siberiana , pentru amanta!

De la: geo_x, la data 2009-05-12 13:38:46oooff donty, e ca si cum a vorbii singura. oricum , tot cu el va ramane, va intra si ea in depresii, si se vor duce la psiholog de mana. pihologul , din banii castigati pe seama lor, isi va cumpara un audi quatro, ultimul model, plus o haina de blana, cincila siberiana , pentru amanta!

De la: kudika013030, la data 2009-05-12 13:54:42Incercam sa obtin un sfat nu ironii. Situatia e cu mult mai complicata decat am putut s-o descriu eu in cateva cuvinte

De la: kudika013030, la data 2009-05-12 13:54:42Incercam sa obtin un sfat nu ironii. Situatia e cu mult mai complicata decat am putut s-o descriu eu in cateva cuvinte

De la: kudika013030, la data 2009-05-12 14:24:02Exact asta vreau si eu. Sa-mi clarific sentimentele. In nici un caz nu l-as lasa pe sotul meu pt x pentru ca stiu ca pasiunea e trecatoare si poot ajunge intr-o situatie asemanatoare cu a actualei relatii sau mai rau. Dar discutiile cu x m-au ajutat sa-mi dau seama ca nu sunt multumita cu ce am acum. Mersic pt sfat...pupici

De la: kudika013030, la data 2009-05-12 13:29:35Buna,

Eu si colegul meu de munca am devenit prieteni, el povestindu-mi lucruri din casa, eu mai mult ascultandu-l si dandu-i sfaturi cum sa o recucereasca pe sotia lui. Au trecut 7 luni de cand am devenit prieteni, fara nici un interes meschin(cel putin din partea mea).Tin sa mentionez ca eu sunt casatorita de 3 ani iar el are o relatie de 9 ani si un copil.Eu am 24 de ani iar el 34. Ideea e ca prietenia noastra s-a transformat pe nesimtite in altceva, fara sa-mi dau seama ca m-am lasat purtata de val. Am fost dintotdeauna o femeie cu morala si principii si nu am crezut niciodata ca am sa ajung sa fiu amanta, dar pur si simplu s-a intamplat. Si trageti concluzia singuri cine este de vina in toata povestea asta. De cand am vorbit prima data ca prieteni el imi povestea ca este pe punctul de a ceda psihic din cauza certurilor permanente cu concubina. Il suna non stop la serviciu si se certau de fiecare data. Nu facusera drqagoste de 5 luni si ea e genul care il toaca la cap cu tot felul de detalii si ii reproseaza pana si ca nu sterge chiuveta dupa ce se barbiereste. El e genul caruia ii place ssa fie alintat si sarutat si care vrea sa se simta iubit in ciuda tuturor problemelor si rutinei care apare inevitabil. Imi tot povestea cum ca el incerca sa faca dragoste cu ea si ea ii spunea: ok, dar fa-o repede ca pierd filmul meu preferat. De cealalta parte eu il ascultam tot timpul ca o prietena, ii dadeam sfaturi si avea un umar pe care sa planga. Si eu aveam nevoie de un prieten cu care sa vorbesc pentru ca sotul meu isi petrece 90 la suta din timp pe lap top, ma ignora complet, nu ma ajuta cu nimiic, facem dragoste o data pe luna ca "e obosit", este foarte iresponsabil si cheltuitor si imi cheltuie tot salariul(1300 de euro) si din cauza atitudinii lui am devenit foarte deprimata si fara nici o speranta. (Locuim in alta tara de un an, iar colegul meu e tot cetatean strain).Nu stiu ce sa fac, sunt foarte confuza in momentul de fata. Nu vreau sa sufere nimeni din toata povestea asta. Sotul meu banuieste ceva si mi-a spus ca ar fi distrus fara mine-desi nu-mi dovedeste prin fapte ca ma iubeste ci doar din vorbe. Colegul meu mi-a propus sa imi parasesc sotul si sa plecam impreuna in tara lui natala sa incercam sa avem o relatie normala fiindca considera ca sunt sufletul lui pereche. Am 2 optiuni: sa raman cu sotul meu si sa traiesc in rutina toata viata, dar sa stiu ca nu sunt singura. Sau sa las ratiunea deoparte si sa ma avnt intr-o noua relatie lasand in urma 3 suflete distruse, incluzand fetita lui. El este idealul oricarei femei, tandru, iubitor, frumos, comunicativ, cand facem dragoste simt ca ma desprind de pamant, ne potrivim si intelegem perfect, gandim la fel. Voi cum ati proceda in locul meu?

De la: kudika013030, la data 2009-05-12 13:29:35Buna,

Eu si colegul meu de munca am devenit prieteni, el povestindu-mi lucruri din casa, eu mai mult ascultandu-l si dandu-i sfaturi cum sa o recucereasca pe sotia lui. Au trecut 7 luni de cand am devenit prieteni, fara nici un interes meschin(cel putin din partea mea).Tin sa mentionez ca eu sunt casatorita de 3 ani iar el are o relatie de 9 ani si un copil.Eu am 24 de ani iar el 34. Ideea e ca prietenia noastra s-a transformat pe nesimtite in altceva, fara sa-mi dau seama ca m-am lasat purtata de val. Am fost dintotdeauna o femeie cu morala si principii si nu am crezut niciodata ca am sa ajung sa fiu amanta, dar pur si simplu s-a intamplat. Si trageti concluzia singuri cine este de vina in toata povestea asta. De cand am vorbit prima data ca prieteni el imi povestea ca este pe punctul de a ceda psihic din cauza certurilor permanente cu concubina. Il suna non stop la serviciu si se certau de fiecare data. Nu facusera drqagoste de 5 luni si ea e genul care il toaca la cap cu tot felul de detalii si ii reproseaza pana si ca nu sterge chiuveta dupa ce se barbiereste. El e genul caruia ii place ssa fie alintat si sarutat si care vrea sa se simta iubit in ciuda tuturor problemelor si rutinei care apare inevitabil. Imi tot povestea cum ca el incerca sa faca dragoste cu ea si ea ii spunea: ok, dar fa-o repede ca pierd filmul meu preferat. De cealalta parte eu il ascultam tot timpul ca o prietena, ii dadeam sfaturi si avea un umar pe care sa planga. Si eu aveam nevoie de un prieten cu care sa vorbesc pentru ca sotul meu isi petrece 90 la suta din timp pe lap top, ma ignora complet, nu ma ajuta cu nimiic, facem dragoste o data pe luna ca "e obosit", este foarte iresponsabil si cheltuitor si imi cheltuie tot salariul(1300 de euro) si din cauza atitudinii lui am devenit foarte deprimata si fara nici o speranta. (Locuim in alta tara de un an, iar colegul meu e tot cetatean strain).Nu stiu ce sa fac, sunt foarte confuza in momentul de fata. Nu vreau sa sufere nimeni din toata povestea asta. Sotul meu banuieste ceva si mi-a spus ca ar fi distrus fara mine-desi nu-mi dovedeste prin fapte ca ma iubeste ci doar din vorbe. Colegul meu mi-a propus sa imi parasesc sotul si sa plecam impreuna in tara lui natala sa incercam sa avem o relatie normala fiindca considera ca sunt sufletul lui pereche. Am 2 optiuni: sa raman cu sotul meu si sa traiesc in rutina toata viata, dar sa stiu ca nu sunt singura. Sau sa las ratiunea deoparte si sa ma avnt intr-o noua relatie lasand in urma 3 suflete distruse, incluzand fetita lui. El este idealul oricarei femei, tandru, iubitor, frumos, comunicativ, cand facem dragoste simt ca ma desprind de pamant, ne potrivim si intelegem perfect, gandim la fel. Voi cum ati proceda in locul meu?