Mi-a spus ca m-a înșelat !

De la: , la data 2014-03-25 01:43:43Salut toatã lumea și în câteva rânduri vrea sã vã prezint și situația mea. Nu știu dacã e mai buna sau mai cruntã ca a celorlalți care au postat aici pentru cã nu am avut timp sã citesc toate postãrile și comentariile, dar sfaturile pe care vreau sã mi le dați m-ar ajuta enorm sã trec peste propria mea tragedie. Și în mod deosebit aștept punctul de vedere, onest, al unei femei. Bãrbații în marea lor majoritate intuiesc ce îmi vor spune.
Pe scurt: am 45 ani și sunt cãsãtorit de 22 ani. 22 ani înseamnã o viațã de adolescent așa cã nu voi povesti totul, doar ce e important. Am uitat sã spun cã avem o fetițã de 14 ani, frumoasã, inteligentã și care mã face mereu mândru de ea. Dar nu fetița e problema.
În urmã cu 10-12 ani, am întemeiat o societate comercialã pentru soție, cu profil alimentație publicã (bar) și am lãsat-o sã o conducã pe deplin. Instituția în care lucrez eu nu-mi permite sã mã implic în activitãți comerciale. Un timp a fost ok, am ajutat-o mereu ca sã meargã totul bine.
La un moment dat printr-o conjucturã de care nici nu vreau sã-mi amintesc am aflat de o datorie enorm de mare și care nu mai putea fi evitatã la platã. Ideea e cã nu am realizat ce s-a întâmplat și am fãcut crizã de nervi. Am greșit enorm fațã de soția mea atunci pentru cã am refulat la maniera cea mai urâtã. I-am reproșat lucruri de care și acum îmi este rușine, însã nu am atins-o nici cu un deget. Nu-mi stã în fire sã lovesc o femeie decât cu o floare. Dar nu sunt mândru de ce am fãcut atunci, pe scurt am cam alungat-o de lângã mine cerându-i sã facã rost de acea sumã împrumutându-se unde știe, cã nu mã interesa decât sã rezolv aceastã situație. Fetița noastrã avea doi ani. Un an sau doi mai târziu, pentru cã nu ne puteam revenii, iar salariul meu deșii constant și destul de bun nu putea acoperii datoriile pe care le fãcuse, am reușit sã-i gãsesc o vizã de Irlanda și o promisiune de lucru din partea unui vechi prieten cãsãtorit acolo. Astfel a plecat și a lucrat 2 ani, timp în care am realizat ce înseamnã lipsa ei. O perioadã am fost distrus, fetița o aveam la pãrinții mei la țarã, pe mâini bune dar fãrã pãrinții ei lângã ea. Și asta aflam mai târziu cã a traumatizat-o și pe ea. Dupã 2 ani s/a întors în țarã, între timp eu reușisem sã repun afacerea pe picioare, și grație unor sume de bani trimise de ea și investite de mine.
Am fost atât de fericit cã s-a întors încât nu vã imaginați. Întreaga familie s-a reunit, iar eu eram în cel de-al 10-lea cer. Sã nu vã imaginați cã în aceastã perioadã am înșelat-o. De fapt vã spun cã din momentul în care m-am cãsãtorit ea a fost unica persoanã pe care am iubit-o și o iubesc. Nici o altã femeie nu a mai ajuns la inima mea, pentru cã nu am permis acest lucru. Ocazii au fost nenumãrate. Însã ceva s-a întâmplat. Dupã ce a revenit în țarã a început sã facã dragoste cu mine din ce în ce mai rar, a invocat de fapt niște analize Papa Nikolau care o fãceau suspectã de cancer jos. Bunul Dumnezeu ne-a confirmat dupã multe luni de zile cã nu a fost așa și o piatrã imensã mi s-a luat de pe suflet. Dar cu toate aceste refuza în continuare sã facã dragoste, însã iniția mereu când eu o doream diverse jocuri erotice (mai puțin un sex real) prin care însã mã satisfãcea cât de cât. Înțelegeți cã nu pot intra în amãnunte intime.
Bun. În anul 2009 criza asta nenorocitã ne-a lovit din nou mai tare decât ne imaginam, ne-a prins fãrã economii, cu o grãmadã de credite și o mașinã în leasing și totul s-a dus de gard. Rãu de tot. Am pierdut cam tot ce investisem în afacere și am rãmas cu credite ce nu le puteam acoperii cu salariul meu. Dar nu am mai fãcut greșala din trecut, ci am încercat sã gãsesc soluții împreunã cu ea sã facem fațã situației.
Prin anul 2011 am reușit sã stabilizez cât de cât situația, în sensul cã firma a intrat în insolvențã, dar am reușit sã-i procur resursele pt. altceva tot privet însã cu câștiguri mediocre, cât sã nu mori de foame cum se spune.Dar pentru aceasta a trebuit sã plec eu de acasã pentru a ocupa o funcție mai bunã în instituție și care îmi aducea un venit mai mare cu 1500 lei lunar. Am spus cã totul e temporar și am plecat. Ne revedeam sãptãmânal și din pãcate uneori și mai rar (atunci când lucram la week-end)și vorbeam cu ea zilnic la telefon mult și des.Ne povesteam TOTUL.Am încercat sã o determin sã mã urmeze în orașul unde eram plecat și nu am reușit. A spus cã nu-i place orașul, în vechiul nostru loc (unde locuiam de altfel cu chirie) copilul nostru e la școalã are prieteni, e în clasa a 8-a și nu are rost sã o mute de acolo.În plus nici cea micã nu a agreat orașul în care lucrez acum. În urmã cu circa 25 de zile am avut o depresie groaznicã, cum nu am avut niciodatã. Nu am știut ce am și aparent depresia mea era fãrã motiv și ciudatã. Deoarece sotia mea a fost dintotdeauna cel mai confident prieten al meu, mi-am cãlcat pe suflet și i-am spus. Mi-a rãspuns cã e de vinã , probabil, schimbarea anotimpurilor, însã am realizat sã cã de fapt depresia mea se datora singurãtãții și a nevoii de iubire. Sunt ciudat cã am nevoie de iubire la 45 ani? Și cãsãtorit de 22 ani? Și am mai realizat ceva. Cã de fapt , inexplicabil m-am reîndrãgostit de soția mea. Pe 8 martie nu am reușit sã ajung lângã ea pentru cã am fost de serviciu în acea searã, iar ea oricum de câțiva ani ieșea doar cu prietenele la acest eveniment. Am considerat cã trebuie sã o las sã facã asta. Am avut mereu încredere în ea și i-am respectat nevoia de a avea anumite libertãți, în fond nevinovate.
A doua zi însã a venit la mine, am așteptat-o cu un buchet de trandafiri și un mic cadou. Pe felicitare i-am scris un mesaj de iubire așa cum mã încerca în clipele acelea și a izbucnit în lacrimi citindu-l. Am plecat împreuna acasã, iar pe drum mi-a promis cã mã scoate din starea mea depresivã. Acasã când am ajuns am și plâns un pic, mai mult ca o refulare. Credeți-mã cã s-a ținut de cuvânt. Am fãcut în acel week-end cu ea dragoste cum nu cred cã am mai fãcut vreodatã. A fost epic! Sincer îmi uitasem cât de bine este atunci când și iubești partenerul tot EPIC! Nu pot descrie și nici nu intru în amãnunte probabil multe persoane au trãit asta și știu de ce vorbesc.
week-endul s-a terminat am plecat înapoi la muncã aproape vindecat de angoasele mele. În sãptãmâna urmãtoare la fel a fost, a venit și a rãmas ea la mine. Din nou epic! Nu a existat nimic care sã mã împlineascã mai profund.
Dupa aceasta, în weekendul trecut am mers eu acasã și i-am fãcut urmãtoarea propunere: sã se mute cu mine și cu fetița unde lucrez eu. I-am promis cã o sã gãsesc o locuințã adecvatã pentru toti trei și îi gãsesc și un serviciu astfel încât sã reducem la jumãtate cheltuielile. În ambele orașe locuim cu chirie și am încercat sã le explic avantajele. De fapt eu nu mi-am mai dorit nimic altceva decât sã fie lângã mine și sã-i arãt cât o pot iubii. Nu mi-a rãspuns în nici un mod, iar fetița a fost de acord sã fim alãturi indiferent unde.Îmi cer scuze pentru cât abuzez de dvs. sã citiți dar trebuie sã înțelegeți un pic o cãsnicie de 22 ani. Când am rãmas singur doar cu ea, am întrebat-o și am rugat-o în același timp sã-mi spunã de ce nu vrea sã mã urmeze. Mi-a rãspuns aiureli, motive pe care o soție nu le poate invoca atunci când trebuie sã-și urmeze soțul în viațã. Am realizat atunci cã poate ea nu mã iubește... e posibil dupã 22 ani cu bune și cu rele. A spus cã mã iubește însã pe un ton moale. Nu știu ce mi-a venit și am întrebat-o dacã are pe altcineva. Mi-a rãspuns cã nu. A fost un moment de sinceritate maximã între noi. Am întrebat-o atunci dacã a avut pe altcineva și poate de aceea nu mã iubește și nu vrea sã ne reunim familia. Iar odatã cu rãspunsul ei un întreg univers s-a prãbușit ãn capul meu. Mi-a recunoscut cã a avut o relație cu un alt bãrbat pe care l-a iubit. O relație de mai mulți ani, însã era veche nu recentã. ANI? Credeam cã nu aud bine, cum a fost posibil. Cât de bine a ascuns asta încât sã nu-mi dau seama de nimic.Mi-a spus cã relația a avut-o pânã sã plece în Irlanda și apoi ulterior. Toate cuvintele ei m-au înjunghiat adânc. Normal cã am întrebat-o dacã s-a culcat cu el. A recunoscut cã da. Durerea era așa profundã cã am decis sã merg pânã la capãt cu detaliile, mai jos de unde mã prãbușisem nu putea fi.M-am înșelat. Mi-a spus cã s-a culcat de atât de multe ori cu el încât nu mai ține minte. Dar bine cum puteai sã faci asta și seara sã te întorci cu mine în pat? Sã te întorci la noi cu o așa stãpânire încât sã nu realizez nimic? Nu mi-a rãspuns. Oare mã mințea de fapt?
Dacã înainte de a pleca în Irlanda exista o explicație logicã, practic prin egoismul și cretinitatea mea am împins-o în brațele altuia, dupã ce s-a întors nu mai avea nici un motiv. 2 ani de singurãtate au fost și pentru mine un preț plãtit greu și când s-a reîntors m-am comportat așa cum trebuia sã fiu mereu. Mi-a spus cã i-a cedat acelui bãrbat în momentul în care s-a simțit pãrãsitã de mine și a fost convinsã cã nu o iubesc nici cum. Ce sã vã spun au trecut 12 ani de atunci și îmi amintesc cã așa a fost, i-am arãtat orice doar iubire nu. Dar asta a fost doar pentru 1-2 luni pentru cã încet încet îmi reveneam din acel șoc. Îi dãdea dreptul sã se arunce în brațele altcuiva și mai ales sã îl iubeascã? Și sã continuie astfel o relație ani de zile? Nici nu a vrut sã-mi spunã câți ani, când s/a terminat și cine i-a pus capãt, pentru cã cel puținb formal a rãmas tot cu mine. Mi-a mai mãrturisit cã el a vrut sã se cãsãtoreascã cu ea și sã o ia cu tot cu copilul nostru. Cred, pentru cã și așa distrus cum sunt acum nu pot sã nu recunosc calitãțile ei. Și vã spun cã, în timp ce m-ã înșela și-a îndeplinit ireproșabil atribuțiile de mamã și soție acasã (hmmm, mai puțin partea cu sexul). Dar dacã relația ei s-a terminat de ce a ales sã-mi spunã acum. Acum când îi arãtam cât de mult o iubesc. De fapt m-am îndrãgostit din nou de ea și atunci de ce sã mã loveascã acum, doar pentru a nu se muta cu mine?
Trebuie sã mai spun cã, nu a respins ideea sã fim împreunã, doar cã a insistat sã mã întorc eu. Profesional era o alternativã proastã pentru cã și așa suntem la limitã cu ce câștigãm și cu ce avem de plãtit. Diminuarea salariului e evidentã pe o funcție mult mai micã ca ãn orașul nostru. Sã nu înțelegeți cã sunt carierist, mã doare fix în spate de asta, doar cã putem supraviețui.
Deci ce sã fac acum, pentru cã am refuzat sã o pãrãsesc (cred cã asta a intenționat povestindu-mi toate grozãviile) , dar m-a rugat sã o iert, mi-a spus cã realizeazã cât de mult a greșit fațã de mine și îi pare nespus de rãu. Și m-a asigurat cã visul ei este sã îmbãtrânim împreunã pânã când vom pleca de pe aceastã lume. Și a plâns mult. Parcã era o refulare și o ușurare și pentru ea. Bine, bine dar de ce mi-a spus. Eu oricum nu am bãnuit nimic niciodatã, adicã nu m-am gândit la aceste dimensiuni ale problemei. De ce m-a lovit în așa hal:
Și acum dacã tot v-am plictisit îndelung, puteți doamnelor sã-mi spuneți ce credeți despre asta? Și ce ar trebuii sã fac ãn continuare?
M-am gândit la douã variante: ori relația o are și în prezent așa ca un fel de bigamie și dorește sã vadã la cine poate renunța (ori dacã eu renunț la ea mai exact), ori nu este nimic adevãrat din ce mi-a spus, sau mã rog, poate lucrurile nu stau chiar la aceastã dimensiune, însã vãzând cã îi dau dovezi cã o iubesc a ales sã se rãzbune un pic pe mine pentru greșelile mele din trecut (aș vrea eu sã fie așa!)
Vã rog dați-vã cu pãrerea la acestã situație și aștept sfaturi. Fãrã teamã, le triez eu...

De la: kudika_971477, la data 2014-07-31 12:59:29 SI EU AM AFLAT CE SOTUL M-A INSELAT...de la prietenii lui...la inceput nu a recunoscut...mai tarziu mi-a spus ca s-a dus cu 6 femei pe parcursul a 2 ani pe care le-a platit pt oral...si ca a considerat ca asta nu e inselat.
A fost greu SA IAU o decizie...ft greu...i-am cerut sa se gandeasca bn ce il face fericit : un trai decent langa mn sau distractia cu baietii si cu ''fetele noptii''. I-am dat timp de gandire. EL a spus ca pe mn ma iubeste,si-a cerut scuze in genunchi, si-a schimbat atitudinea... insa eu nu voi putea uita niciodata ce a facut.
A spus CA il pot insela, numai sa raman cu el si ca el nu va mai face asta niciodata, dar e greu sa mai ai incredere intr-un astfel de om.
.........................................



Sigur ca da """"a spus ca-l pot insela""""""".......iti lasa la indemana optiunea de liber arbitru , pt ca el sa-si poata continua nestingherit de amantele lui pricepute iar in momentul in care tu vei face un pas gresit , tinand cont de "sfatul" lui de a-l insela , el se va curata de toate pacatele , tu fiind cea vinovata...........

Unui astfel de om , i-as da papucii pe loc fara alte comentarii.

De la: kudika_971477, la data 2014-07-31 12:59:29 SI EU AM AFLAT CE SOTUL M-A INSELAT...de la prietenii lui...la inceput nu a recunoscut...mai tarziu mi-a spus ca s-a dus cu 6 femei pe parcursul a 2 ani pe care le-a platit pt oral...si ca a considerat ca asta nu e inselat.
A fost greu SA IAU o decizie...ft greu...i-am cerut sa se gandeasca bn ce il face fericit : un trai decent langa mn sau distractia cu baietii si cu ''fetele noptii''. I-am dat timp de gandire. EL a spus ca pe mn ma iubeste,si-a cerut scuze in genunchi, si-a schimbat atitudinea... insa eu nu voi putea uita niciodata ce a facut.
A spus CA il pot insela, numai sa raman cu el si ca el nu va mai face asta niciodata, dar e greu sa mai ai incredere intr-un astfel de om.
Dar, lasa-i timp sa aleaga....e decizia ei, dragoste cu forta nu se poate!!!
Fii indiferent, lasa sa te caute, chiar daca dureaza ceva timp, fii ferm, tb sa inteleaga ca esti independent, ca ea are de pierdut, daca iti citeste disperarea IN ochi, nu rezolvi absolut nimic.
Stiu ca e greu, dar lasa ceva timp sa constientizeze ce a facut, fii puternic! Nimeni nu merita sa fie inselat!

De la: , la data 2014-03-25 01:43:43Salut toatã lumea și în câteva rânduri vrea sã vã prezint și situația mea. Nu știu dacã e mai buna sau mai cruntã ca a celorlalți care au postat aici pentru cã nu am avut timp sã citesc toate postãrile și comentariile, dar sfaturile pe care vreau sã mi le dați m-ar ajuta enorm sã trec peste propria mea tragedie. Și în mod deosebit aștept punctul de vedere, onest, al unei femei. Bãrbații în marea lor majoritate intuiesc ce îmi vor spune.
Pe scurt: am 45 ani și sunt cãsãtorit de 22 ani. 22 ani înseamnã o viațã de adolescent așa cã nu voi povesti totul, doar ce e important. Am uitat sã spun cã avem o fetițã de 14 ani, frumoasã, inteligentã și care mã face mereu mândru de ea. Dar nu fetița e problema.
În urmã cu 10-12 ani, am întemeiat o societate comercialã pentru soție, cu profil alimentație publicã (bar) și am lãsat-o sã o conducã pe deplin. Instituția în care lucrez eu nu-mi permite sã mã implic în activitãți comerciale. Un timp a fost ok, am ajutat-o mereu ca sã meargã totul bine.
La un moment dat printr-o conjucturã de care nici nu vreau sã-mi amintesc am aflat de o datorie enorm de mare și care nu mai putea fi evitatã la platã. Ideea e cã nu am realizat ce s-a întâmplat și am fãcut crizã de nervi. Am greșit enorm fațã de soția mea atunci pentru cã am refulat la maniera cea mai urâtã. I-am reproșat lucruri de care și acum îmi este rușine, însã nu am atins-o nici cu un deget. Nu-mi stã în fire sã lovesc o femeie decât cu o floare. Dar nu sunt mândru de ce am fãcut atunci, pe scurt am cam alungat-o de lângã mine cerându-i sã facã rost de acea sumã împrumutându-se unde știe, cã nu mã interesa decât sã rezolv aceastã situație. Fetița noastrã avea doi ani. Un an sau doi mai târziu, pentru cã nu ne puteam revenii, iar salariul meu deșii constant și destul de bun nu putea acoperii datoriile pe care le fãcuse, am reușit sã-i gãsesc o vizã de Irlanda și o promisiune de lucru din partea unui vechi prieten cãsãtorit acolo. Astfel a plecat și a lucrat 2 ani, timp în care am realizat ce înseamnã lipsa ei. O perioadã am fost distrus, fetița o aveam la pãrinții mei la țarã, pe mâini bune dar fãrã pãrinții ei lângã ea. Și asta aflam mai târziu cã a traumatizat-o și pe ea. Dupã 2 ani s/a întors în țarã, între timp eu reușisem sã repun afacerea pe picioare, și grație unor sume de bani trimise de ea și investite de mine.
Am fost atât de fericit cã s-a întors încât nu vã imaginați. Întreaga familie s-a reunit, iar eu eram în cel de-al 10-lea cer. Sã nu vã imaginați cã în aceastã perioadã am înșelat-o. De fapt vã spun cã din momentul în care m-am cãsãtorit ea a fost unica persoanã pe care am iubit-o și o iubesc. Nici o altã femeie nu a mai ajuns la inima mea, pentru cã nu am permis acest lucru. Ocazii au fost nenumãrate. Însã ceva s-a întâmplat. Dupã ce a revenit în țarã a început sã facã dragoste cu mine din ce în ce mai rar, a invocat de fapt niște analize Papa Nikolau care o fãceau suspectã de cancer jos. Bunul Dumnezeu ne-a confirmat dupã multe luni de zile cã nu a fost așa și o piatrã imensã mi s-a luat de pe suflet. Dar cu toate aceste refuza în continuare sã facã dragoste, însã iniția mereu când eu o doream diverse jocuri erotice (mai puțin un sex real) prin care însã mã satisfãcea cât de cât. Înțelegeți cã nu pot intra în amãnunte intime.
Bun. În anul 2009 criza asta nenorocitã ne-a lovit din nou mai tare decât ne imaginam, ne-a prins fãrã economii, cu o grãmadã de credite și o mașinã în leasing și totul s-a dus de gard. Rãu de tot. Am pierdut cam tot ce investisem în afacere și am rãmas cu credite ce nu le puteam acoperii cu salariul meu. Dar nu am mai fãcut greșala din trecut, ci am încercat sã gãsesc soluții împreunã cu ea sã facem fațã situației.
Prin anul 2011 am reușit sã stabilizez cât de cât situația, în sensul cã firma a intrat în insolvențã, dar am reușit sã-i procur resursele pt. altceva tot privet însã cu câștiguri mediocre, cât sã nu mori de foame cum se spune.Dar pentru aceasta a trebuit sã plec eu de acasã pentru a ocupa o funcție mai bunã în instituție și care îmi aducea un venit mai mare cu 1500 lei lunar. Am spus cã totul e temporar și am plecat. Ne revedeam sãptãmânal și din pãcate uneori și mai rar (atunci când lucram la week-end)și vorbeam cu ea zilnic la telefon mult și des.Ne povesteam TOTUL.Am încercat sã o determin sã mã urmeze în orașul unde eram plecat și nu am reușit. A spus cã nu-i place orașul, în vechiul nostru loc (unde locuiam de altfel cu chirie) copilul nostru e la școalã are prieteni, e în clasa a 8-a și nu are rost sã o mute de acolo.În plus nici cea micã nu a agreat orașul în care lucrez acum. În urmã cu circa 25 de zile am avut o depresie groaznicã, cum nu am avut niciodatã. Nu am știut ce am și aparent depresia mea era fãrã motiv și ciudatã. Deoarece sotia mea a fost dintotdeauna cel mai confident prieten al meu, mi-am cãlcat pe suflet și i-am spus. Mi-a rãspuns cã e de vinã , probabil, schimbarea anotimpurilor, însã am realizat sã cã de fapt depresia mea se datora singurãtãții și a nevoii de iubire. Sunt ciudat cã am nevoie de iubire la 45 ani? Și cãsãtorit de 22 ani? Și am mai realizat ceva. Cã de fapt , inexplicabil m-am reîndrãgostit de soția mea. Pe 8 martie nu am reușit sã ajung lângã ea pentru cã am fost de serviciu în acea searã, iar ea oricum de câțiva ani ieșea doar cu prietenele la acest eveniment. Am considerat cã trebuie sã o las sã facã asta. Am avut mereu încredere în ea și i-am respectat nevoia de a avea anumite libertãți, în fond nevinovate.
A doua zi însã a venit la mine, am așteptat-o cu un buchet de trandafiri și un mic cadou. Pe felicitare i-am scris un mesaj de iubire așa cum mã încerca în clipele acelea și a izbucnit în lacrimi citindu-l. Am plecat împreuna acasã, iar pe drum mi-a promis cã mã scoate din starea mea depresivã. Acasã când am ajuns am și plâns un pic, mai mult ca o refulare. Credeți-mã cã s-a ținut de cuvânt. Am fãcut în acel week-end cu ea dragoste cum nu cred cã am mai fãcut vreodatã. A fost epic! Sincer îmi uitasem cât de bine este atunci când și iubești partenerul tot EPIC! Nu pot descrie și nici nu intru în amãnunte probabil multe persoane au trãit asta și știu de ce vorbesc.
week-endul s-a terminat am plecat înapoi la muncã aproape vindecat de angoasele mele. În sãptãmâna urmãtoare la fel a fost, a venit și a rãmas ea la mine. Din nou epic! Nu a existat nimic care sã mã împlineascã mai profund.
Dupa aceasta, în weekendul trecut am mers eu acasã și i-am fãcut urmãtoarea propunere: sã se mute cu mine și cu fetița unde lucrez eu. I-am promis cã o sã gãsesc o locuințã adecvatã pentru toti trei și îi gãsesc și un serviciu astfel încât sã reducem la jumãtate cheltuielile. În ambele orașe locuim cu chirie și am încercat sã le explic avantajele. De fapt eu nu mi-am mai dorit nimic altceva decât sã fie lângã mine și sã-i arãt cât o pot iubii. Nu mi-a rãspuns în nici un mod, iar fetița a fost de acord sã fim alãturi indiferent unde.Îmi cer scuze pentru cât abuzez de dvs. sã citiți dar trebuie sã înțelegeți un pic o cãsnicie de 22 ani. Când am rãmas singur doar cu ea, am întrebat-o și am rugat-o în același timp sã-mi spunã de ce nu vrea sã mã urmeze. Mi-a rãspuns aiureli, motive pe care o soție nu le poate invoca atunci când trebuie sã-și urmeze soțul în viațã. Am realizat atunci cã poate ea nu mã iubește... e posibil dupã 22 ani cu bune și cu rele. A spus cã mã iubește însã pe un ton moale. Nu știu ce mi-a venit și am întrebat-o dacã are pe altcineva. Mi-a rãspuns cã nu. A fost un moment de sinceritate maximã între noi. Am întrebat-o atunci dacã a avut pe altcineva și poate de aceea nu mã iubește și nu vrea sã ne reunim familia. Iar odatã cu rãspunsul ei un întreg univers s-a prãbușit ãn capul meu. Mi-a recunoscut cã a avut o relație cu un alt bãrbat pe care l-a iubit. O relație de mai mulți ani, însã era veche nu recentã. ANI? Credeam cã nu aud bine, cum a fost posibil. Cât de bine a ascuns asta încât sã nu-mi dau seama de nimic.Mi-a spus cã relația a avut-o pânã sã plece în Irlanda și apoi ulterior. Toate cuvintele ei m-au înjunghiat adânc. Normal cã am întrebat-o dacã s-a culcat cu el. A recunoscut cã da. Durerea era așa profundã cã am decis sã merg pânã la capãt cu detaliile, mai jos de unde mã prãbușisem nu putea fi.M-am înșelat. Mi-a spus cã s-a culcat de atât de multe ori cu el încât nu mai ține minte. Dar bine cum puteai sã faci asta și seara sã te întorci cu mine în pat? Sã te întorci la noi cu o așa stãpânire încât sã nu realizez nimic? Nu mi-a rãspuns. Oare mã mințea de fapt?
Dacã înainte de a pleca în Irlanda exista o explicație logicã, practic prin egoismul și cretinitatea mea am împins-o în brațele altuia, dupã ce s-a întors nu mai avea nici un motiv. 2 ani de singurãtate au fost și pentru mine un preț plãtit greu și când s-a reîntors m-am comportat așa cum trebuia sã fiu mereu. Mi-a spus cã i-a cedat acelui bãrbat în momentul în care s-a simțit pãrãsitã de mine și a fost convinsã cã nu o iubesc nici cum. Ce sã vã spun au trecut 12 ani de atunci și îmi amintesc cã așa a fost, i-am arãtat orice doar iubire nu. Dar asta a fost doar pentru 1-2 luni pentru cã încet încet îmi reveneam din acel șoc. Îi dãdea dreptul sã se arunce în brațele altcuiva și mai ales sã îl iubeascã? Și sã continuie astfel o relație ani de zile? Nici nu a vrut sã-mi spunã câți ani, când s/a terminat și cine i-a pus capãt, pentru cã cel puținb formal a rãmas tot cu mine. Mi-a mai mãrturisit cã el a vrut sã se cãsãtoreascã cu ea și sã o ia cu tot cu copilul nostru. Cred, pentru cã și așa distrus cum sunt acum nu pot sã nu recunosc calitãțile ei. Și vã spun cã, în timp ce m-ã înșela și-a îndeplinit ireproșabil atribuțiile de mamã și soție acasã (hmmm, mai puțin partea cu sexul). Dar dacã relația ei s-a terminat de ce a ales sã-mi spunã acum. Acum când îi arãtam cât de mult o iubesc. De fapt m-am îndrãgostit din nou de ea și atunci de ce sã mã loveascã acum, doar pentru a nu se muta cu mine?
Trebuie sã mai spun cã, nu a respins ideea sã fim împreunã, doar cã a insistat sã mã întorc eu. Profesional era o alternativã proastã pentru cã și așa suntem la limitã cu ce câștigãm și cu ce avem de plãtit. Diminuarea salariului e evidentã pe o funcție mult mai micã ca ãn orașul nostru. Sã nu înțelegeți cã sunt carierist, mã doare fix în spate de asta, doar cã putem supraviețui.
Deci ce sã fac acum, pentru cã am refuzat sã o pãrãsesc (cred cã asta a intenționat povestindu-mi toate grozãviile) , dar m-a rugat sã o iert, mi-a spus cã realizeazã cât de mult a greșit fațã de mine și îi pare nespus de rãu. Și m-a asigurat cã visul ei este sã îmbãtrânim împreunã pânã când vom pleca de pe aceastã lume. Și a plâns mult. Parcã era o refulare și o ușurare și pentru ea. Bine, bine dar de ce mi-a spus. Eu oricum nu am bãnuit nimic niciodatã, adicã nu m-am gândit la aceste dimensiuni ale problemei. De ce m-a lovit în așa hal:
Și acum dacã tot v-am plictisit îndelung, puteți doamnelor sã-mi spuneți ce credeți despre asta? Și ce ar trebuii sã fac ãn continuare?
M-am gândit la douã variante: ori relația o are și în prezent așa ca un fel de bigamie și dorește sã vadã la cine poate renunța (ori dacã eu renunț la ea mai exact), ori nu este nimic adevãrat din ce mi-a spus, sau mã rog, poate lucrurile nu stau chiar la aceastã dimensiune, însã vãzând cã îi dau dovezi cã o iubesc a ales sã se rãzbune un pic pe mine pentru greșelile mele din trecut (aș vrea eu sã fie așa!)
Vã rog dați-vã cu pãrerea la acestã situație și aștept sfaturi. Fãrã teamã, le triez eu...

De la: mallena, la data 2014-08-01 11:57:57
..... dar stau si ma intreb..exista oare o casnicie in care unul(sau chiar si amandoi) sa nu fi calcat stramb cel putin o data, fara ca partenerul sa stie?

De la: kudika_15804, la data 2014-08-01 12:19:27

De la: mallena, la data 2014-08-01 11:57:57
..... dar stau si ma intreb..exista oare o casnicie in care unul(sau chiar si amandoi) sa nu fi calcat stramb cel putin o data, fara ca partenerul sa stie?

Da,exista si asemenea familii,in care nu s-a ajuns la infidelitati sau in care femeia si-a respectat familia respectandu-se pe sine!!!!! Referitor la barbati,prefer sa ma abtin in comentarii!!

De la: kudika_15804, la data 2014-08-01 12:19:27

De la: mallena, la data 2014-08-01 11:57:57
..... dar stau si ma intreb..exista oare o casnicie in care unul(sau chiar si amandoi) sa nu fi calcat stramb cel putin o data, fara ca partenerul sa stie?

Da,exista si asemenea familii,in care nu s-a ajuns la infidelitati sau in care femeia si-a respectat familia respectandu-se pe sine!!!!! Referitor la barbati,prefer sa ma abtin in comentarii!!

De la: kudika_958736, la data 2014-08-17 07:27:19Din nefericire exista incredibil de multe femei si barbati care-si insala partenerii de viata. Motivele sunt diverse.
Insa, lasand la o parte intreg egoismul (firesc) din noi, prin care partenerul este...proprietatea noastra intangibila..., exista o limita peste care nu se poate trece atunci cand vrem sa mai vorbim despre un cuplu. Iar acea limita cuprinde mai mult decat a face sex.
Implicarea emotionala puternica intr-o relatie adulterina denota clar sfarsitul relatiei de cuplu. Asta chiar daca ar pune bazele unui...nou cuplu.
Acesta din urma nu poate fi de durata decat in rare situatii. De ce? Pentru simplu motiv ca, la un moment dat, celalalt se va intreba ... oare mie cand imi vine vremea sa ma insele? Doar a mai facut-o si cand eram eu in postura de amant!
Cel mai josnic, din punctul meu de vedere, nu este sexul cu altcineva ci prefacatoria de care se da dovada in a induce in eroare partenerul, la care nu esti destul de capabil si cinstit sa renunti pentru altcineva. Nu! Trebuie pastrati amandoi...sau trei... sau Dumnezeu stie cati altii. E valabil pentru ambele sexe!
Un amic imi spunea ... Lasa frate, daca toti am fi fideli si nepatati, la domnul cine ar mai ajunge? Ca are loc berechet acolo si smoala ...si pucioasa...de foc se ocupa el!