Setari Cookie-uri

Sa ma despart de el?

Buna tuturor! Va scriu pentru a va ruga sa-mi dati un sfat, o parere..
Sunt intr-o relatie de 2 ani, iar baiatul cu care sunt este un tip foarte sufletist, nu m-a suparat niciodata si nu am nimic sa-i reprosez din acest punct de vedere. Eu il plac, insa nu arata de invidiat si are o situatie materiala foarte proasta. Trebuie sa recunosc ca nu-mi gadila orgoliul cand ies cu el in oras sau in alta parte..desi de multe ori nu ma gandesc la asta si nu ma deranjeaza. Problema este ca acum am ajuns intr-un punct in care ma tot intreb daca toata toleranta mea fata de el(care e cu bune si cu rele) vine din autosugestie, din faptul ca asa imi impun eu, sa-l iubesc asa cum este desi nu sunt intru totul multumita de el. Nu-mi pot raspunde singura la intrebarea daca il iubesc. Nu stiu daca il iubesc. Am multe indoieli si nu stiu cum sa le descifrez.
El m-a ajutat sa uit de o fosta relatie care aproape ma distrusese, insa nu au existat niciodata scantei intre noi, cel putin nu din partea mea si asa incepuse relatia noastra. Pe parcursul celor 2 ani am avut parte de multe clipe frumoase, m-am simtit implinita insa acum au aparut aceste indoieli, poate si din faptul ca parintii mei cam stramba din nas.. spunandu-mi ca nu e foarte potrivit pentru mine(din cauza aspectului fizic si a situatiei materiale). Din pacate sunt genul de persoana pentru care conteaza parerea celorlalti si de aceea am aceste indoieli. Eu am 20 de ani si nu vreau sa continui aceasta relatie daca nu sunt sigura de ea pentru ca imi doresc sa ma casatoresc in viitorul apropiat.
M-am despartit de el intr-o seara in speranta ca-mi voi da seama de ceea ce simt. Dar am realizat pana dimineata(nu, nu am dormit si am plans toata noaptea[?!]) ca nu a fost o idee prea buna.. ca nu pot suporta aceasta despartire.. DE CE? nu stiu.. nu pot nici macar sa deslusesc motivele: nu am putut pentru ca il iubesc sau pentru ca mi-e frica de singuratate, frica ca nu am sa gasesc pe cineva, frica de amintirile care m-ar chinui?? Daca as fi 100% sigura ca asta e lucrul corect care trebui facut m-as desparti, chiar daca voi suferi un timp insa indoielile provenite din nesiguranta ( ar fi bine sa ma despart sau nu)nu-mi dau pace.
kudika229723
Postat pe 14 Aprilie 2014 17:28
De la: kudika229723, la data 2014-04-14 17:28:59Buna tuturor! Va scriu pentru a va ruga sa-mi dati un sfat, o parere..
Sunt intr-o relatie de 2 ani, iar baiatul cu care sunt este un tip foarte sufletist, nu m-a suparat niciodata si nu am nimic sa-i reprosez din acest punct de vedere. Eu il plac, insa nu arata de invidiat si are o situatie materiala foarte proasta. Trebuie sa recunosc ca nu-mi gadila orgoliul cand ies cu el in oras sau in alta parte..desi de multe ori nu ma gandesc la asta si nu ma deranjeaza. Problema este ca acum am ajuns intr-un punct in care ma tot intreb daca toata toleranta mea fata de el(care e cu bune si cu rele) vine din autosugestie, din faptul ca asa imi impun eu, sa-l iubesc asa cum este desi nu sunt intru totul multumita de el. Nu-mi pot raspunde singura la intrebarea daca il iubesc. Nu stiu daca il iubesc. Am multe indoieli si nu stiu cum sa le descifrez.
El m-a ajutat sa uit de o fosta relatie care aproape ma distrusese, insa nu au existat niciodata scantei intre noi, cel putin nu din partea mea si asa incepuse relatia noastra. Pe parcursul celor 2 ani am avut parte de multe clipe frumoase, m-am simtit implinita insa acum au aparut aceste indoieli, poate si din faptul ca parintii mei cam stramba din nas.. spunandu-mi ca nu e foarte potrivit pentru mine(din cauza aspectului fizic si a situatiei materiale). Din pacate sunt genul de persoana pentru care conteaza parerea celorlalti si de aceea am aceste indoieli. Eu am 20 de ani si nu vreau sa continui aceasta relatie daca nu sunt sigura de ea pentru ca imi doresc sa ma casatoresc in viitorul apropiat.
M-am despartit de el intr-o seara in speranta ca-mi voi da seama de ceea ce simt. Dar am realizat pana dimineata(nu, nu am dormit si am plans toata noaptea[?!]) ca nu a fost o idee prea buna.. ca nu pot suporta aceasta despartire.. DE CE? nu stiu.. nu pot nici macar sa deslusesc motivele: nu am putut pentru ca il iubesc sau pentru ca mi-e frica de singuratate, frica ca nu am sa gasesc pe cineva, frica de amintirile care m-ar chinui?? Daca as fi 100% sigura ca asta e lucrul corect care trebui facut m-as desparti, chiar daca voi suferi un timp insa indoielile provenite din nesiguranta ( ar fi bine sa ma despart sau nu)nu-mi dau pace.


Asteapta,testeaza-l!!!Nu te grabi in ceea ce priveste casatoria,este cea mai mare prostie pe care poti sa o faci acum!!!Ai multe indoieli,multe temeri,nu stii inca ce vrei de la tine si de la viata!!!Il iubesti??De unde si pana unde se intinde aceasta iubire???Este nevoia de a fi cu cineva sau teama de a ramane fara pretendent???In ambele cazuri,sfatul meu este sa nu grabesti lucrurile!!!!

Nu il iubesti,te simti bine cu si langa el pentru faptul ca nu iti iese din cuvant si poate te respecta foarte mult,dar iti lipseste acea scanteie,care declanseaza marea iubire!!!Vrei sa fii realista???Atunci afla daca il iubesti sau nu!!!
kudika_15804
Postat pe 14 Aprilie 2014 19:28
Sarac si urat...trist
Poti sa te desparti linistita de el...de era ceva....era frumos si bogat (cam asta face ce e bun langa tine)
kudika_956063
Postat pe 16 Aprilie 2014 21:02
De la: kudika229723, la data 2014-04-14 17:28:59Buna tuturor! Va scriu pentru a va ruga sa-mi dati un sfat, o parere..
Sunt intr-o relatie de 2 ani, iar baiatul cu care sunt este un tip foarte sufletist, nu m-a suparat niciodata si nu am nimic sa-i reprosez din acest punct de vedere. Eu il plac, insa nu arata de invidiat si are o situatie materiala foarte proasta. Trebuie sa recunosc ca nu-mi gadila orgoliul cand ies cu el in oras sau in alta parte..desi de multe ori nu ma gandesc la asta si nu ma deranjeaza. Problema este ca acum am ajuns intr-un punct in care ma tot intreb daca toata toleranta mea fata de el(care e cu bune si cu rele) vine din autosugestie, din faptul ca asa imi impun eu, sa-l iubesc asa cum este desi nu sunt intru totul multumita de el. Nu-mi pot raspunde singura la intrebarea daca il iubesc. Nu stiu daca il iubesc. Am multe indoieli si nu stiu cum sa le descifrez.
El m-a ajutat sa uit de o fosta relatie care aproape ma distrusese, insa nu au existat niciodata scantei intre noi, cel putin nu din partea mea si asa incepuse relatia noastra. Pe parcursul celor 2 ani am avut parte de multe clipe frumoase, m-am simtit implinita insa acum au aparut aceste indoieli, poate si din faptul ca parintii mei cam stramba din nas.. spunandu-mi ca nu e foarte potrivit pentru mine(din cauza aspectului fizic si a situatiei materiale). Din pacate sunt genul de persoana pentru care conteaza parerea celorlalti si de aceea am aceste indoieli. Eu am 20 de ani si nu vreau sa continui aceasta relatie daca nu sunt sigura de ea pentru ca imi doresc sa ma casatoresc in viitorul apropiat.
M-am despartit de el intr-o seara in speranta ca-mi voi da seama de ceea ce simt. Dar am realizat pana dimineata(nu, nu am dormit si am plans toata noaptea[?!]) ca nu a fost o idee prea buna.. ca nu pot suporta aceasta despartire.. DE CE? nu stiu.. nu pot nici macar sa deslusesc motivele: nu am putut pentru ca il iubesc sau pentru ca mi-e frica de singuratate, frica ca nu am sa gasesc pe cineva, frica de amintirile care m-ar chinui?? Daca as fi 100% sigura ca asta e lucrul corect care trebui facut m-as desparti, chiar daca voi suferi un timp insa indoielile provenite din nesiguranta ( ar fi bine sa ma despart sau nu)nu-mi dau pace.
nu banii,fac totul in viata,,,,daca va iubiti continuati relatia,,,,poate vor aparea si banii pe parcurs
NEGRUTTTT
Postat pe 16 Aprilie 2014 23:34
De la: kudika229723, la data 2014-04-14 17:28:59Buna tuturor! Va scriu pentru a va ruga sa-mi dati un sfat, o parere..
Sunt intr-o relatie de 2 ani, iar baiatul cu care sunt este un tip foarte sufletist, nu m-a suparat niciodata si nu am nimic sa-i reprosez din acest punct de vedere. Eu il plac, insa nu arata de invidiat si are o situatie materiala foarte proasta. Trebuie sa recunosc ca nu-mi gadila orgoliul cand ies cu el in oras sau in alta parte..desi de multe ori nu ma gandesc la asta si nu ma deranjeaza. Problema este ca acum am ajuns intr-un punct in care ma tot intreb daca toata toleranta mea fata de el(care e cu bune si cu rele) vine din autosugestie, din faptul ca asa imi impun eu, sa-l iubesc asa cum este desi nu sunt intru totul multumita de el. Nu-mi pot raspunde singura la intrebarea daca il iubesc. Nu stiu daca il iubesc. Am multe indoieli si nu stiu cum sa le descifrez.
El m-a ajutat sa uit de o fosta relatie care aproape ma distrusese, insa nu au existat niciodata scantei intre noi, cel putin nu din partea mea si asa incepuse relatia noastra. Pe parcursul celor 2 ani am avut parte de multe clipe frumoase, m-am simtit implinita insa acum au aparut aceste indoieli, poate si din faptul ca parintii mei cam stramba din nas.. spunandu-mi ca nu e foarte potrivit pentru mine(din cauza aspectului fizic si a situatiei materiale).






Draga mea , in momentul in care iubesti un barbat si esti stapana pe sentimentele tale , NU ai indoieli iar situatia materiala nu are importanta ! Daca-ti evaluezi in viata sentimentele pe aceeasi balanta cu banii , nu vei stii niciodata care este diferenta .
Esti tanara si ai nevoie sa te maturizezi...Nu-l iubesti si nu-l vei iubi niciodata , din caracterizarea pe care i-ai facut-o , reiese acest fapt ; inceteaza relatia , ai timp sa cunosti un alt baiat .
-Iulya
Postat pe 17 Aprilie 2014 10:26
esti destul de tanara si cred ca nuai ajuns sa cunosti dragostea adevarata. eu,personal nu consider atat de importanta starea materiala,conteaza mai mult ce simte el pt.tine,cum se poarta cu tine si cum te simti tu alaturi de el.Am 42 de ani,sunt despartita si in prezent am o relatie cu un barbat nu tocmai frumos,pe care il cunosc de ani de zile,dar care mi-a demonstra ca imi e prieten adevarat,are un suflet de aur,se poarta exemplar.Nu stiu daca il iubesc,poate cu timpul,dar imi place sa fiu cu el si mi-e drag.Are o situatie materiala foarte buna dar asta nu conteaza,pt.ca nu depind financiar de el iar el nu ofera...Sa nu ma intelegi gresit,sunteti la inceput de viata si daca va iubiti cu adevarat le veti rezolva pe toate impreuna,conteaza doa increderea,comunicarea si binenteles,dragostea.Aveti grija de voi si bafta.































kudika_22416
Postat pe 22 Aprilie 2014 11:50
Si eu sunt intr-o situatie foarte asemanatoare si aceleasi intrebari le am si eu... problema e ca noi suntem colegi si ma simt blocata in relatia asta. Parerea mea e ca ai nevoie de un "impuls" sa inchei relatia asta. Eu personal nu am niciun sfat pentru tine. Din contra, daca gasesti un raspuns mi-ar placea si mie sa aflu
kudi10
Postat pe 27 Aprilie 2014 10:35
Eu am fost mai mult sau mai putin in situatia ta...Cautam stabilitatea, casatoria, si am gasit un barbat perfect pentru "casa" .Am stat impreuna 2 ani din care locuit impreuna 1 an.La fel ca tine ma intrebam daca il iubesc, fizic nu imi placea, dar era cel mai bun prieten al meu. Mama nu imi zicea nimic,dar am inteles ca nu era pe gustul ei. Cu foarte mare greutate si cu mult curaj...l-am lasat. Am plans 1 zi,2,3 dupa care ....mi-am dat seama ca fara el sunt mult mai linistita si fericita! Nu il iubeam, doar frica de a ramane singura si de a nu-l rani ma tineau langa el. Acum sunt foooooarte fericita alaturi de un barbat pe care l-am cunoscut 1 an mai tarziu si mi-am dat seama ca am facut cea mai buna alegere sa ma despart de fostul.Gandeste-te foarte bine c'è vrei de la viata! Si mai ales nu te grabi cu casatoria....
lore_fetita
Postat pe 27 Aprilie 2014 10:48
de acord cu fetele.nu te grabi cu casatoria maaai alees daca nu esti sigura pe sentimentele tale. tu ce vrei? scantei,artificii si fluturi sau o paturica calda si sigura,comoditate si obisnuinta? ptca se pare ca ce ai tu acum e cea de-a doua varianta...acum partea cu situatia financiara poate fi un impediment doar daca el nu face nimic in sensul asta.nu ai precizat cati ani are baiatul;)si faza cu aspectul fizic,priveste partea buna: iti va fi fidel si tu vei fi mereu zeita lui.




matic888
Postat pe 27 Aprilie 2014 15:05
Eu cred ca nimeni nu poate da un sfat pentru ca tu cunosti cel mai bine persoana. Dar puteti lua o pauza amandoi si vedeti ce se intampla. Daca te iubeste va fi de acord. Trebuie sa gasiti raspunsul la intrebarea ta amandoi. Tot ce conteaza sunt sentimentele si nu altceva. Ia o pauza si vezi ce simti dupa.
Cristian_Deaconu_1
Postat pe 27 Aprilie 2014 17:21
Este, intr-adevar o situatie complicata. Chestia cu iubirea e ceva de care tu trebuie sa iti dai seama... Eu sunt intr-o situatie asemanatoare: iubitul meu nu este nici cel mai frumos si nici bani nu are, diferenta fiind ca sunt sigura ca il iubesc si atunci cand imi ofera atentia lui simt ca sunt singura femeie din lume in ochii lui. Asadar eu nu m-as desparti de al meu.
Cat despre orgoliu... si asta o inteleg, dar daca il iubesti vei depasi aceasta situatie. La inceputul relatiei cu al meu si eu eram usor jenata fiindca am avut iubiti care daca nu erau frumosi, erau macar prezentabili, dar acum nu ma mai intereseaza asta. El e al meu si numai al meu si asta imi este de ajuns.
Sfatul pe care ti-l pot da este sa incerci sa iti dai seama daca poti trece peste orgoliu. Daca nu poti, probabil ca nu il iubesti cu adevarat... sau nu ca pe un viitor sot, ci doar tii la el ca la un prieten.
Cat despre casatorie: nu te arunca cu capul inainte, altfel ai sanse mari sa regreti.
Tot ce pot sa iti spun este sa iti pui intrebari legate de tine insati, nu de el; sa afli daca il iubesti, daca poti trece peste orgoliu, daca aspectul fizic este chiar atat de important etc. Abia apoi vei putea merge mai departe.

Succes!
Grimalkin
Postat pe 28 Aprilie 2014 16:01
De la: kudika229723, la data 2014-04-14 17:28:59Buna tuturor! Va scriu pentru a va ruga sa-mi dati un sfat, o parere..
Sunt intr-o relatie de 2 ani, iar baiatul cu care sunt este un tip foarte sufletist, nu m-a suparat niciodata si nu am nimic sa-i reprosez din acest punct de vedere. Eu il plac, insa nu arata de invidiat si are o situatie materiala foarte proasta. Trebuie sa recunosc ca nu-mi gadila orgoliul cand ies cu el in oras sau in alta parte..desi de multe ori nu ma gandesc la asta si nu ma deranjeaza. Problema este ca acum am ajuns intr-un punct in care ma tot intreb daca toata toleranta mea fata de el(care e cu bune si cu rele) vine din autosugestie, din faptul ca asa imi impun eu, sa-l iubesc asa cum este desi nu sunt intru totul multumita de el. Nu-mi pot raspunde singura la intrebarea daca il iubesc. Nu stiu daca il iubesc. Am multe indoieli si nu stiu cum sa le descifrez.
El m-a ajutat sa uit de o fosta relatie care aproape ma distrusese, insa nu au existat niciodata scantei intre noi, cel putin nu din partea mea si asa incepuse relatia noastra. Pe parcursul celor 2 ani am avut parte de multe clipe frumoase, m-am simtit implinita insa acum au aparut aceste indoieli, poate si din faptul ca parintii mei cam stramba din nas.. spunandu-mi ca nu e foarte potrivit pentru mine(din cauza aspectului fizic si a situatiei materiale). Din pacate sunt genul de persoana pentru care conteaza parerea celorlalti si de aceea am aceste indoieli. Eu am 20 de ani si nu vreau sa continui aceasta relatie daca nu sunt sigura de ea pentru ca imi doresc sa ma casatoresc in viitorul apropiat.
M-am despartit de el intr-o seara in speranta ca-mi voi da seama de ceea ce simt. Dar am realizat pana dimineata(nu, nu am dormit si am plans toata noaptea[?!]) ca nu a fost o idee prea buna.. ca nu pot suporta aceasta despartire.. DE CE? nu stiu.. nu pot nici macar sa deslusesc motivele: nu am putut pentru ca il iubesc sau pentru ca mi-e frica de singuratate, frica ca nu am sa gasesc pe cineva, frica de amintirile care m-ar chinui?? Daca as fi 100% sigura ca asta e lucrul corect care trebui facut m-as desparti, chiar daca voi suferi un timp insa indoielile provenite din nesiguranta ( ar fi bine sa ma despart sau nu)nu-mi dau pace.




Tu nu prea ai habar ce vrei de la viata si estifoarte dependenta de parinti.E chiar un lucru bun la varsta ta dar nu pentru mult timp.
Daca tu crezi ca argumente ca frica de singuratate si amintirile care te-ar intrista te-au facut sa il vrei inapoi lasa omul in pace sa se duca pe drumul lui, lasa maritatul ca nu e cazul inca, mai cresti si mai maturizeaza-te si nu mai fi atat de superficiala.
Arno_28
Postat pe 4 Mai 2014 09:32
Daca te vei lua dupa starea materiala si frumusetea fizica,poate te vei desparti de el,ca esti tanara,vei cunoaste alt smecheras cu bani si muschiulos ..te vei casatori cu el dar...la un moment dat te va dezamagi si vor trece anii,vei sta cu el si pe la 40 de ani vei realiza ca te vei simti singura langa acest ,,smecheras cu bani'':).Alegerea iti apartine.:)
kudika_24213
Postat pe 4 Mai 2014 11:17
o relatie nu inseamna nesiguranta , singura ti ..ai raspuns
healthy008801
Postat pe 4 Mai 2014 18:28
De regula, prima relatie pe care o ai dupa "un fost", nu duce nicaieri. De aceea nu au existat si nu exista scantei intre voi.
Nu inteleg de ce vorbesti de singuratate la varsta de 20 de ani. Nu am inteles daca esti studenta sau lucrezi, dar e imposibil sa nu ai o prietena sau un grup de prieteni.
Trebuie sa iesi, sa socializezi. Sa nu te izolezi de ceilalti, ca altfel risti ca unicul tau scop in viata sa fie cel de langa tine. Tu nu contezi deloc? Nu ai nici un vis, niciun tel, nicio dorinta, decat sa traiesti prin cel de langa tine?
Traieste-ti propria viata. Traieste, experimenteaza. Lasa-ti sansa sa faci si greseli, ca doar din greseli invatam. De ce iti este frica?
Jaqueline_healthy
Postat pe 5 Mai 2014 12:43

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
Iubitul meu are copil cu alta femeie 84 De la: ram84 30 Martie 2013 16:31
stop probleme! 29 De la: alina_luminita 9 Ianuarie 2009 11:58
de ce inca ne/imi plac happyend-urile 8 De la: adina_black 20 Octombrie 2009 23:00
cuplu cautam domnisoara sau cuplu 34 De la: ionut_tudor 16 Martie 2010 14:39
Sa fiu inca una pe lista lui,,,,,????? 11 De la: denisebogdan 7 Mai 2009 21:56