Iubire sau prietenie?

De la: kudika_964406, la data 2014-07-05 14:12:44Buna ziua! Ma numesc Camelia, am 33 de ani si sunt celibatara! Cel mai bun prieten al meu este un barbat de 52 de ani, celibatar si el (a ramas vaduv acum 15 ani, dupa o casnicie fericita de peste un deceniu; nu are copii). Ne iubim foarte mult ca prieteni, ne intelegem perfect, avem hobbyuri, preocupari si interese comune, petrecem aproape tot timpul liber impreuna, mergem impreuna in toate vacantele, suntem si parteneri de afaceri si el e bun prieten si cu parintii mei! In 6 ani de zile de cand ne cunoastem nu m-a dezamagit niciodata, mi-a aratat in mod constant ca tine la mine, ca ma respecta si ca are grija de mine. La randul meu, sunt atasata de el din tot sufletul, daca o zi nu ne vedem imi lipseste, e prima persoana dupa mama careia ii impartasesc bucuriile si tristetile mele, realizarile si neimplinirile mele. Acum doi ani m-am gandit ca e posibil ca atentia si afectiunea lui sa nu fie cele ale unui prieten, ale unui frate, ci ale unui indragostit. Ideea ma nelinistea, intrucat eu nu eram atrasa de el ca barbat si nu doream sa sufere, sa aiba o deziluzie amororasa. Am discutat cu el deschis si mi-a zis ca nu m-a privit niciodata ca pe o femeie, ca pe o potential iubita, ci ca pe fiica pe care nu a avut-o niciodata. Am inteles ca e sincer, ca nu am motive de ingrijorare si ca prietenia noastra va continua in acelasi mod. Recent, am inceput sa simt eu ceva special pentru el, nu stiu insa daca e sau nu dorinta erotica. Acum doua zile, pe cand eram singuri la mine acasa, am fost pe punctul de a-l saruta pasional pe buze, dar m-am abtinut si am terminat totul cu un sarut cast pe obraz si o imbratisare plina de afectiune. Eu nu am fost niciodata indragostita cu adevarat, sunt o fire independenta, nu am visat in adolescenta ca alte fete la nunta, la printul pe cal alb si la astfel de lucruri. Am fost axata pe cariera, pe dezvoltare personala si profesionala, pe cunoastere, lectura si hobbyuri. Insa, sunt o fire calda, afectuoasa si sufletista pentru parinti si prieteni, iubesc mult copiii(dar nu-mi doresc neaparat sa devin mama) si animalele. Ca sa pun intrebarea: ce ar trebui sa fac in aceatsa situatie, sa-i spun ca sunt atrasa de el, ca incep sa ma indragostesc, ca vreau sa incercam sa formam un cuplu sau sa trec peste acest moment de ''slabiciune'', sa nu ii spun nimic pentru a nu-l deruta si sa ne continuam relatia minunata de prieteni de pana acum? Imi e frica ca nu sunt cu adevarat indragostita de el, ca e o atractie trecatoare, de moment, si cand astfel de sentimente vor disparea el va fi dezamagit, va suferi si prietenia noastra se va incheia. cert este ca sunt intr-o mare dilemma, ca nu stiu cum sa gestionez situatia si ca nu vreau sa-l pierd ca prieten pentru nimic in lume. Vreau cat mai multe pareri si sfaturi sincere, eventual bazate pe propriile experiente! O zi frumoasa tuturor!

De la: kudika_964406, la data 2014-07-05 14:12:44Buna ziua! Ma numesc Camelia, am 33 de ani si sunt celibatara! Cel mai bun prieten al meu este un barbat de 52 de ani, celibatar si el (a ramas vaduv acum 15 ani, dupa o casnicie fericita de peste un deceniu; nu are copii). Ne iubim foarte mult ca prieteni, ne intelegem perfect, avem hobbyuri, preocupari si interese comune, petrecem aproape tot timpul liber impreuna, mergem impreuna in toate vacantele, suntem si parteneri de afaceri si el e bun prieten si cu parintii mei! In 6 ani de zile de cand ne cunoastem nu m-a dezamagit niciodata, mi-a aratat in mod constant ca tine la mine, ca ma respecta si ca are grija de mine. La randul meu, sunt atasata de el din tot sufletul, daca o zi nu ne vedem imi lipseste, e prima persoana dupa mama careia ii impartasesc bucuriile si tristetile mele, realizarile si neimplinirile mele. Acum doi ani m-am gandit ca e posibil ca atentia si afectiunea lui sa nu fie cele ale unui prieten, ale unui frate, ci ale unui indragostit. Ideea ma nelinistea, intrucat eu nu eram atrasa de el ca barbat si nu doream sa sufere, sa aiba o deziluzie amororasa. Am discutat cu el deschis si mi-a zis ca nu m-a privit niciodata ca pe o femeie, ca pe o potential iubita, ci ca pe fiica pe care nu a avut-o niciodata.........................


Ti-am dat raspunsul meu!!!Iubirea este un mister,dar si un miracol,ea nu cunoaste granite,este spontana ,dar si longeviva,este un talisman,dar si o cruce de dus,poate fi totul sau nimic,intr-o fractiune de secunda!!!!!!

Draga mea,daca ceea ce este intre voi va lua si va purta vesmintele iubirii curate,va fi o binecuvantare Divina,in caz contrar,va ramane una dintre prieteniile adevarate ale acestei lumi!!!!

De la: kudika_964406, la data 2014-07-08 21:22:34Da, este acelasi barbat! Dar te rog nu-mi mai aminti de acel episode, intru in pamant de rusine doar cand ma gandesc la ce am facut!

De la: kudika_964406, la data 2014-07-09 21:19:02Va multumesc tuturor pentru raspunsuri!Am discutat decis cu el si am primit un refuz politicos, dar categoric! Nu ne mai ramane nimic de facut decat sa continuam sa fim aceiasi prieteni de pana acum. O seara frumoasa, fetelor!