Despartire din cauza parintilor lui..

De la: kudika_970863, la data 2014-07-13 21:16:13Hei :) Nu credeam ca voi ajunge vreodata sa cer sfaturi legate de relatia mea...Suntem impreuna de 2 ani si jumatate, de 1 an si jumatate el s-a mutat la mine (in casa mamei mele deci cu ea in casa). I-am cunoscut parintii, totul a fost ok pana im momentul in care s-a mutat. De atunci, practic, a inceput toata distractia. Prima oara mama lui a inceput sa mi se planga ca vai, cat de greu i-a fost fara el, ca nu mai e nimeni sa o inteleaga, ca etc, etc (in timpul asta el dormea, deci eram doar noi 2). El inainte sa se mute cu mine locuia cu mama, tatal si fratele de 33 ani. Ok, am inteles ca poate i-o fi fost greu. Impresionata fiind de suferinta ei, ii sugeram iubitului din cand in cand, ba sa o sune, ba sa mai mergem in vizita (pe scurt, intentia mea nu era ca ei 2 sa se indeparteze). Apoi, la vreo 5 luni, a aparut o situatie si mai penibila. Eu i-am facut un cadou, ea mi-a spus (foooarte afectata) ca nici macar nu a apucat sa il vada ca l-a luat fratele sa i-l dea altcuiva. Asta ca sa aflu de la fratele lui ca, de fapt, lucrurile nu au stat nici pe departe asa. Dansa de fapt i-a dat obiectul respectiv fratelui. Cum nu sunt genul de persoana careia ii plac fitilele, i-am spus prietenului meu ca ma deranjeaza acest fapt si ca nu imi place sa fiu mintita pe fata. A inteles, a zis ca discuta cu ea etc. Bineinteles, nu s-a intamplat asta. Din momentul respectiv eu am inceput sa ma indepartez de parintii lui. La toate astea s-a mai adaugat si faptul ca mama lui il suna sa ii povesteasca tot ce face tatal lui, ca sa il intoarca impotriva lui + chestii de genul "suna-ma maine sa vezi daca mai traiesc" si altele...Ok, poate sunt salbatica si nu inteleg comportamentul asta dar...e normal? Voi ce ati intelege? A, nu mai spun ca nici un membru al familiei nu m-a sunat vreodata sa imi spuna La mult ani, niciodata, desi am si 2 nume de sfant..Prietenul meu are pretentia ca eu sa inteleg, sa las de la mine, sa fiu draguta, sa ma apropii de ei...dar cum? Practic sunt inexistenta, doar el exista pentru ei. Si tatal lui a avut niste remarci mai deranjante la adresa mea, ceva de genul "daca nu ai fost educata". Asta cand i-am spus ca eu nu sunt genul de om religios (oare chiar tine de educatie?!). Toate acestea si multe altele s-au adunat si acum vreo 3 saptamani mi-a sarit tandara pe o caserola de mancare (1 portie+1/2) trimisa de mama lui. Eu am inteles ca acea portie si 1/2 i-a fost trimisa lui. Poate mie mi-a trimis-o spre degustare :D I-am spus si lui ca faptul ca mama lui ii pune mancare non-stop ma cam deranjeaza, poate are impresia ca sta nemancat. El i-a spus ei treaba asta, ea i-a spus tatalui, eu sunt, bineinteles, aia rece si nesimtita. In urma convorbirilor telefonice cu ei, prietenul meu a hotarat ca e mai bine sa ne despartim. Motivul fiind acela ca eu oricum nu o sa ma apropii vreodata de ei (desi stie foarte bine ca am incercat, dar tot invisible eram). Sincer, am ramas socata. Adica e de acord cu faptul ca mama lui a ramas cu cordonul ombilical pe undeva, dar eu sunt de vina...Ok,recunosc ca nu sunt genul de persoana care se apropie usor de oameni, insa tocmai cand ma apropiasem de ai lui, atunci a inceput mama lui sa imi faca tot felul de faze.
Acum...nu stiu ce sa fac. Stiu ca il iubesc, stiu ca mi-am dorit ca relatia asta sa se consume in 2 (desi locuim cu mama mea ea nu a indraznit niciodata sa il vorbeasca de rau, nu si-a permis sa imi dea sfaturi legate de relatie - din contra, il vede si pe el ca pe copilul ei), dar am ajuns sa imi spuna ca el vrea sa ne despartim din cauza acestei situatii. Nu am mai trecut prin asa ceva si, practic, nu stiu cum sa reactionez...Nu stiu cum e mai bine, nu mai stiu nimic..

De la: kudika_970863, la data 2014-07-13 21:45:48

De la: kudika_970863, la data 2014-07-13 21:55:35Nu ne-am despartit (inca). Nici nu stiu cum e mai bine...Recunosc, eu nu vedeam despartirea noastra a o rezolvare.

De la: kudika_970863, la data 2014-07-13 22:26:24El alege parintii, din cate se pare :) Eu nu l-am pus niciodata sa aleaga. Dar daca a spus ce cel mai bine ar fi sa ne despartim ca sa nu mai existe astfel de probleme, eu asta inteleg. Ca prefera sa fuga la ai lui in loc sa rezolve problema care persista de ceva timp si de care e constient (era si de acord cu existenta ei)...Eu sunt o fire foarte calma si pozitiva, iert foarte usor, insa nu pot accepta ca cineva sa ma minta pe fata si apoi sa se prefaca ca nu s-a intamplat nimic.

De la: kudika_970863, la data 2014-07-13 21:16:13
...Suntem impreuna de 2 ani si jumatate, ....

... In urma convorbirilor telefonice cu ei, prietenul meu a hotarat ca e mai bine sa ne despartim. Motivul fiind acela ca eu oricum nu o sa ma apropii vreodata de ei .....

Acum...nu stiu ce sa fac. Stiu ca il iubesc, stiu ca mi-am dorit ca relatia asta sa se consume in 2 (desi locuim cu mama mea ea nu a indraznit niciodata sa il vorbeasca de rau, nu si-a permis sa imi dea sfaturi legate de relatie - din contra, il vede si pe el ca pe copilul ei), dar am ajuns sa imi spuna ca el vrea sa ne despartim din cauza acestei situatii. Nu am mai trecut prin asa ceva si, practic, nu stiu cum sa reactionez...Nu stiu cum e mai bine, nu mai stiu nimic..

De la: kudika_970863, la data 2014-07-13 21:55:35Nu ne-am despartit (inca). Nici nu stiu cum e mai bine...Recunosc, eu nu vedeam despartirea noastra a o rezolvare.

De la: kudika_970863, la data 2014-07-13 21:55:35Nu ne-am despartit (inca). Nici nu stiu cum e mai bine...Recunosc, eu nu vedeam despartirea noastra a o rezolvare.