Setari Cookie-uri

Un moment unic, un dulce inimos!

Povesteste-ne mai jos despre unul sau mai multe momente simple, dar speciale, din viata ta de zi cu zi, clipe de bucurie pe care le-ai „asorta” cu un rasfat dulce de la Dr. Oetker si poti castiga unul din cele 10 pachete CADOU Cuore Pudding Dr. Oetker, care contin 1 tel pentru deserturi, 1 sort de bucatarie, 1 cutie cu ornamente pentru prajituri si 3 cutii de desert Cuore Pudding.

Concursul se desfasoara in perioada 22 septembrie - 6 octombrie iar castigatorii vor fi anuntati pe data de 9 octombrie.

Vor fi premiate 10 dintre cele mai originale si pline de umor povesti!

Criteriile de jurizare sunt originalitatea si umorul.

Multu succes!
concursKudika
Postat pe 22 Septembrie 2014 13:19
De la: concursKudika, la data 2014-09-22 13:19:34Povesteste-ne mai jos despre unul sau mai multe momente simple, dar speciale, din viata ta de zi cu zi, clipe de bucurie pe care le-ai „asorta” cu un rasfat dulce de la Dr. Oetker si poti castiga unul din cele 10 pachete CADOU Cuore Pudding Dr. Oetker, care contin 1 tel pentru deserturi, 1 sort de bucatarie, 1 cutie cu ornamente pentru prajituri si 3 cutii de desert Cuore Pudding.

Concursul se desfasoara in perioada 22 septembrie - 6 octombrie iar castigatorii vor fi anuntati pe data de 9 octombrie.

Vor fi premiate 10 dintre cele mai originale si pline de umor povesti!

Criteriile de jurizare sunt originalitatea si umorul.

Multu succes!


In vara anului trecut am fost la mare cu sora mea si grupul ei de prieteni, lasandu-ne parintii acasa sa ne astepte. Inainte sa ne intoarcem am sunat-o pe mama sa ne pregateasca ceva dulce pentru cand ne vom inatoarce acasa. Mama este cea mai buna gospodina, pregateste mereu cu drag si spor deserturi si aperitive delicioase.
Cand am ajuns acasa, deja ne saturasem de prajiturile de cofetarie si abia asteptam sa ne infigem in desertul pregatit de mama. Pe masa se zareau inca de la intrare, un platou cu eclere, glazurate cu dr oetker si o prajitura cu budinca de ciocolata oetker in frigider. Verisoara mea, care era nerabdatoare sa guste prajitura pentru ca eclerele nu ii placeau, se duce si o ia din frigider. Cand sa ajunga cu ea pe masa, catelul meu miki, iesind in alergat de sub masa ii pune piedica si verioarei ii cade tava cu prajitura jos pe gresie. Catelul incepe sa linga de pe jos, iar noi sa o mustram pe cea mica pentru ca nu a fost atenta. Atunci s-a bucurat doar miki de prajitura cu budinca, dar pana seara am invatat eu sa fac prajitura si de atunci imi fac singura de fiecare data cand am pofta..si asa am invatat eu sa fac prajitura cu budinca..dintr-o intamplare care acum imi pare amuzanta, dar atunci nu a fost chiar asa funny

Pofta buna!!!
Sasha_Criss
Postat pe 22 Septembrie 2014 14:08
intr-o seara linistita de vara,dupa o cina delicioasa,ca desert am servit o budinca dr.oetker.In timp ce savuram gustul fin si delicios,catelusa noastra puffy a venit langa noi si se milogea sa-i dam si ei ceva dulce,dar in urma ei a venit cetelusa cea mica(puiul lui puffy)si se chinuia sa o traga pe maicasa de coada,cu gura,incat am ras toti cu lacrimi si nu ne-am indurat sa nu le indulcim si pe ele, care mai de care mai geloasa pe cealata.Dupa ce au capatat amandoua cate o portie mica de budinca,sa-u dus frumos in pat,pe perna si sa-u culcat,una peste cealalta,ca si cum au lins borcanul cu smantana.
andreea_mona2004
Postat pe 22 Septembrie 2014 21:41
In vara acestui an fiica mea a terminat facultatea si eu i-am facut o surpriza precizez ca ea este fan dr.oetker, i-am pregatit delicioasele budinci si musuroiul de cartita care este preferatul ei nu se astepta a ramas surprinsa mie in general imi place sa fac surprize familiei mele si de cate ori am ocazia ii surprind cu cate un dulce de la dr.oetker ,multumim pentru toate produsele delicioase si nu foarte costisitore pe cat ne plac atat de usor le si preparam.
kudika_23327
Postat pe 23 Septembrie 2014 08:30

De ce sa nu mergem noi in asta vara la o cabana in creierii muntilor undeva in Bucovina .O cabana fara electricitate,fara apa si mai rau ca nici nu staim prea bine locul unde se afla .Am plecat la drum doua masini pline ochi cu nepoti ,cumnati si frati si dupa ce ne-am invartit cateva ore bune am ajuns si in creieri de munte,Acolo nu tu apa ,nu tu lumina ,noroc cu apa minerala luata de acasa .Ei dar asta e nimic, insa cand te pornesti cu stangul la drum cu stangul mergi tot drumul.A doua zi am pornit spre Borsa cu plan sa ajungem la cascada Cailor si cand am ajuns la racruce fiind multi ne-am luat cu vorba si am gresit cararea am luat-o spre Lacul Stiol si pana la lac aveam de mers cel putin 3 ore.La mijloc de carare ne-am despartit de grup ,am facut bisericute si unii dintre noi au luat-o inapoi pe carare ,altii au coborat crestele abrupte si periculoase sa ajunga de-a dreptul la cascada si dupa multe peripetii am ajuns cu totii la cascada .Era sublima cascada ,era un soare ce isi scalda razele in apa ce se pravalea de pe varful muntelui si lasa ca cada spre poale margaritare si perle peste cei aflati la poalele muntelui.Ne-am facut poze ,ne-am imbratiasat,ne-am scaldat si noi in apa ce cadea cu viteza din inaltul cerului si tare ar fi mers alaturi de aceste bucurii simple si totusi pline de iubire si caldura un rasfat dulce de la Dr. Oetker !
abetina
Postat pe 23 Septembrie 2014 17:25
Un monent frumos din viata mea a fost atunci cand am luat licenta. Am fost bucuroasa in acel moment. Am mers la magazin sa cumpar ceva ca sa sarbatoresc momnetul cu colegele de camera de la camin. Am cumparat 1l lapte si doua plicuri de budinca de la dr Oetker. A fost cea mai buna budinca cu ciocolata care am savurata alaturi de colegele de camera. Si acum imi place foarte mult aceasta budinca.
kudika_959372
Postat pe 23 Septembrie 2014 20:30
Cel mai simplu si "neimportant" moment este atunci cand , la pranz , fetita mea adoarme, in doua ore cat doarme am timp sa savurez o cana de cappuccino si o gogoasa cu ciocolata si tot atunci ii gatesc masa de la ora 3 ! Nici nu va inchipuiti cat pot sa savurez acele clipe!Bineinteles ca iubesc la nebunie sa treaca zilele din viata aleturi de cea mai dulce si frumoasa fetita, insa aceasta dulceata este si foarte energica, incapatanata si pusa pe sotii! Noroc mare ca doarme la pranz, asa imi incarc si eu bateriile si ii rezista inpartea a doua a zilei! Cum de rezista copii astia mai mult decat noi, nu imi explic deloc cum nu oboseste, chiar daca nu ii stau picioarele,mainile,gura 2 secunde legat! Sa fie de la imensa dragoste cu care o "tratam" si mancarea proaspata si pregatita doar din pui de la tara de la bunici?Cred ca asta ar fi un raspuns...Si promit ca o sa port sortul de la voi indata ec il primesc :D !
sandita
Postat pe 23 Septembrie 2014 21:43
Un moment simplu dar foarte important pentru mine este atunci cand astept impreuna cu Dr.Oetker sa vina nepotii mei in vizita cum intra in casa ma pupa si vad cum le fug ochii dupa ceva dulce asa cum sunt obisnuiti ei stiu ca nu lipseste nicionata Dr.Oetker.
estera12
Postat pe 24 Septembrie 2014 08:10
Sunt zile in care visez cu ochii deschisi la copilarie. Ah, si ce n-as da sa mai fiu copil pentru cateva zile! Sa alerg ca o nebuna prin curtea scolii, sa cad, sa ma lovesc si sa il astept pe tata cu teama de a-mi vedea genuchii juliti inca o data. Cam toate semnele de purtare pe care le dobandeam intr-o zi erau trecute intr-un catastif, iar la final tata era cel care dadea verdictul: fie nu mai ieseam in parc, fie nu mai primeam bomboane, sau mai rau: primeam un sandwich extra, care de cele mai multe ori ajungea intr-un tomberon, asta daca nu aveam vreun coleg care il accepta ca donatie.

Am avut intotdeauna o relatie aparte cu mancarea. Partea interesanta era ca puteam sa o arunc foarte usor si sa pretind ca am mancat tot. Cand trebuia sa dovedesc vreun fel de mancare cu carne, puneam in aplicatie strategia: asteptam sa fiu singura, luam carnea si o puneam fie dupa dulap, fie dupa aragaz, fie o inghesuiam in gunoi, asa incat sa nu se vada. Dupa ce luam pulsul situatie, adica ascultam pe ascuns conversatiile alor mei, am ajuns la concluzia ca cea mai sigura solutie era sa arunc lucrurile in continuare dupa dulap, locul de care nimeni nu avea cum sa afle vreodata. Asta pana cand bucataria noastra a capatat un miros greoi, iar ai mei au inceput sa caute sursa. Nu a trecut mult si mi-au descoperit comoara. Stiam ca a venit clipa aia cand urma sa o incasez grav. Atunci stiu ca mi-am luat cateva rigle peste palma si promisiunea ca nu o sa mai primesc prea curand nimic frumos.

Cand venea vorba de scoala lucrurile erau si mai complicate. Nu exista niciun argument care sa justifice o medie mai mica de 8. Astfel ca, atunci cand se intampla sa nimeresc vreun 6 la chimie, incercam sa caut cele mai bune solutii pentru a evita o tragedie acasa. Si cel mai la indemana era sa mai tin o perioada secretul. De multe ori perioada asta depasea doua-trei luni, iar tata gasea de cuviinta ca e bine sa treaca pe la scoala sa vada ce a mai facut odrasla lui. Ce urma poate fi comparat cu un spectacol de stand-up comedy, insa fara prea mult umor (cel putin pentru mine), in care eu trebuia sa ii spun tatalui de ce i-am ascuns notele si invatatoarei de ce nu le-am spus alor mei de sedinta, care fusese cu o seara inainte.

Si intamplarile si-au pastrat simetria pana cand am ajuns in liceu. De acolo, tata a putut sa stea linistit. Pot spune ca nu l-am lasat pe tata sa se plictiseasca prea mult in copilaria mea, dar pana la urma cum definesti altfel o copilarie frumoasa? Acum ne uitam unul la altul, dezbatem si radem cand ne amintim de toate nazbatiile pe care le faceam.

Cand eram mica credeam ca libertatea absoluta o gusti atunci cand esti mare si nimeni nu te mai impiedica sa faci nimic, insa acum vad copilaria ca fiind biletul de tren catre cea mai frumoasa calatorie. Nu ma sperie ca timpul trece cu viteza unui TGV, insa imi e teama ca nu am suficient timp pentru a le fi alaturi celor dragi asa cum imi doresc. Ma gandesc la asta in fiecare an, cand unul dintre parintii mei mai adauga inca un an pe lista celorlalti, atat de frumos traiti. Astazi este una dintre acele zile, cand incerc sa las nostalgia deoparte si imi spun ca exista timp suficient pentru sufletele dragi noua, mai ales daca profitam de fiecare moment pentru a le spune cat de mult le apreciem.
DanielaOgrezeanu93
Postat pe 24 Septembrie 2014 09:56
De la: DanielaOgrezeanu93, la data 2014-09-24 09:56:55Sunt zile in care visez cu ochii deschisi la copilarie. Ah, si ce n-as da sa mai fiu copil pentru cateva zile! Sa alerg ca o nebuna prin curtea scolii, sa cad, sa ma lovesc si sa il astept pe tata cu teama de a-mi vedea genuchii juliti inca o data. Cam toate semnele de purtare pe care le dobandeam intr-o zi erau trecute intr-un catastif, iar la final tata era cel care dadea verdictul: fie nu mai ieseam in parc, fie nu mai primeam bomboane, sau mai rau: primeam un sandwich extra, care de cele mai multe ori ajungea intr-un tomberon, asta daca nu aveam vreun coleg care il accepta ca donatie.

Am avut intotdeauna o relatie aparte cu mancarea. Partea interesanta era ca puteam sa o arunc foarte usor si sa pretind ca am mancat tot. Cand trebuia sa dovedesc vreun fel de mancare cu carne, puneam in aplicatie strategia: asteptam sa fiu singura, luam carnea si o puneam fie dupa dulap, fie dupa aragaz, fie o inghesuiam in gunoi, asa incat sa nu se vada. Dupa ce luam pulsul situatie, adica ascultam pe ascuns conversatiile alor mei, am ajuns la concluzia ca cea mai sigura solutie era sa arunc lucrurile in continuare dupa dulap, locul de care nimeni nu avea cum sa afle vreodata. Asta pana cand bucataria noastra a capatat un miros greoi, iar ai mei au inceput sa caute sursa. Nu a trecut mult si mi-au descoperit comoara. Stiam ca a venit clipa aia cand urma sa o incasez grav. Atunci stiu ca mi-am luat cateva rigle peste palma si promisiunea ca nu o sa mai primesc prea curand nimic frumos.

Cand venea vorba de scoala lucrurile erau si mai complicate. Nu exista niciun argument care sa justifice o medie mai mica de 8. Astfel ca, atunci cand se intampla sa nimeresc vreun 6 la chimie, incercam sa caut cele mai bune solutii pentru a evita o tragedie acasa. Si cel mai la indemana era sa mai tin o perioada secretul. De multe ori perioada asta depasea doua-trei luni, iar tata gasea de cuviinta ca e bine sa treaca pe la scoala sa vada ce a mai facut odrasla lui. Ce urma poate fi comparat cu un spectacol de stand-up comedy, insa fara prea mult umor (cel putin pentru mine), in care eu trebuia sa ii spun tatalui de ce i-am ascuns notele si invatatoarei de ce nu le-am spus alor mei de sedinta, care fusese cu o seara inainte.

Si intamplarile si-au pastrat simetria pana cand am ajuns in liceu. De acolo, tata a putut sa stea linistit. Pot spune ca nu l-am lasat pe tata sa se plictiseasca prea mult in copilaria mea, dar pana la urma cum definesti altfel o copilarie frumoasa? Acum ne uitam unul la altul, dezbatem si radem cand ne amintim de toate nazbatiile pe care le faceam.

Cand eram mica credeam ca libertatea absoluta o gusti atunci cand esti mare si nimeni nu te mai impiedica sa faci nimic, insa acum vad copilaria ca fiind biletul de tren catre cea mai frumoasa calatorie. Nu ma sperie ca timpul trece cu viteza unui TGV, insa imi e teama ca nu am suficient timp pentru a le fi alaturi celor dragi asa cum imi doresc. Ma gandesc la asta in fiecare an, cand unul dintre parintii mei mai adauga inca un an pe lista celorlalti, atat de frumos traiti. Astazi este una dintre acele zile, cand incerc sa las nostalgia deoparte si imi spun ca exista timp suficient pentru sufletele dragi noua, mai ales daca profitam de fiecare moment pentru a le spune cat de mult le apreciem.
....imi inchipui ,ce era dupa dulap ...GROAPA DE GUNOI...........cu soricei....
NEGRUTTTT
Postat pe 24 Septembrie 2014 10:00
De la: DanielaOgrezeanu93, la data 2014-09-24 09:56:55Sunt zile in care visez cu ochii deschisi la copilarie. Ah, si ce n-as da sa mai fiu copil pentru cateva zile! Sa alerg ca o nebuna prin curtea scolii, sa cad, sa ma lovesc si sa il astept pe tata cu teama de a-mi vedea genuchii juliti inca o data. Cam toate semnele de purtare pe care le dobandeam intr-o zi erau trecute intr-un catastif, iar la final tata era cel care dadea verdictul: fie nu mai ieseam in parc, fie nu mai primeam bomboane, sau mai rau: primeam un sandwich extra, care de cele mai multe ori ajungea intr-un tomberon, asta daca nu aveam vreun coleg care il accepta ca donatie.

Am avut intotdeauna o relatie aparte cu mancarea. Partea interesanta era ca puteam sa o arunc foarte usor si sa pretind ca am mancat tot. Cand trebuia sa dovedesc vreun fel de mancare cu carne, puneam in aplicatie strategia: asteptam sa fiu singura, luam carnea si o puneam fie dupa dulap, fie dupa aragaz, fie o inghesuiam in gunoi, asa incat sa nu se vada. Dupa ce luam pulsul situatie, adica ascultam pe ascuns conversatiile alor mei, am ajuns la concluzia ca cea mai sigura solutie era sa arunc lucrurile in continuare dupa dulap, locul de care nimeni nu avea cum sa afle vreodata. Asta pana cand bucataria noastra a capatat un miros greoi, iar ai mei au inceput sa caute sursa. Nu a trecut mult si mi-au descoperit comoara. Stiam ca a venit clipa aia cand urma sa o incasez grav. Atunci stiu ca mi-am luat cateva rigle peste palma si promisiunea ca nu o sa mai primesc prea curand nimic frumos.

Cand venea vorba de scoala lucrurile erau si mai complicate. Nu exista niciun argument care sa justifice o medie mai mica de 8. Astfel ca, atunci cand se intampla sa nimeresc vreun 6 la chimie, incercam sa caut cele mai bune solutii pentru a evita o tragedie acasa. Si cel mai la indemana era sa mai tin o perioada secretul. De multe ori perioada asta depasea doua-trei luni, iar tata gasea de cuviinta ca e bine sa treaca pe la scoala sa vada ce a mai facut odrasla lui. Ce urma poate fi comparat cu un spectacol de stand-up comedy, insa fara prea mult umor (cel putin pentru mine), in care eu trebuia sa ii spun tatalui de ce i-am ascuns notele si invatatoarei de ce nu le-am spus alor mei de sedinta, care fusese cu o seara inainte.

Si intamplarile si-au pastrat simetria pana cand am ajuns in liceu. De acolo, tata a putut sa stea linistit. Pot spune ca nu l-am lasat pe tata sa se plictiseasca prea mult in copilaria mea, dar pana la urma cum definesti altfel o copilarie frumoasa? Acum ne uitam unul la altul, dezbatem si radem cand ne amintim de toate nazbatiile pe care le faceam.

Cand eram mica credeam ca libertatea absoluta o gusti atunci cand esti mare si nimeni nu te mai impiedica sa faci nimic, insa acum vad copilaria ca fiind biletul de tren catre cea mai frumoasa calatorie. Nu ma sperie ca timpul trece cu viteza unui TGV, insa imi e teama ca nu am suficient timp pentru a le fi alaturi celor dragi asa cum imi doresc. Ma gandesc la asta in fiecare an, cand unul dintre parintii mei mai adauga inca un an pe lista celorlalti, atat de frumos traiti. Astazi este una dintre acele zile, cand incerc sa las nostalgia deoparte si imi spun ca exista timp suficient pentru sufletele dragi noua, mai ales daca profitam de fiecare moment pentru a le spune cat de mult le apreciem.



Frumoasa naratiune,dar nu vad legatura cu subiectul topicului in sine!!!
kudika_15804
Postat pe 24 Septembrie 2014 10:03
b
Buna , sunt mama si bunica deci sa fac mancaruri si dulciuri interesante este unul dintre sporturile mele preferatE. Acum doi ani am avut mana dreapta rupta , fiul meu care a fost foarte atent la nevoile mele in acea perioada s-a gandit intr-o dupa-amiaza de duminica sa imi faca o placere dulce, a luat doua plicuri de crema de ciocolata instant din dulap a pus lapte , a mai si razuit ciocolata cum vazuse el ca fac eu sa infrumusetez cupele de budinca si bucuros le-a dat la frigider , seara dupa ce a pus masa ne-a adus desertul arata frumos si chiar ne era pofta de ceva dulce ...., numai ca el nu a pus si zahar cum scria pe dosul plicului si nici nu a gustat-o sa vada cum a iesit ...asa ca a fost un fiasco total , a fost trist toata seara ...dar a invatata sa citeasca ce scrie pe plicurile respective intai si apoi sa inceapa prepararea unui produs !
kudika_956659
Postat pe 24 Septembrie 2014 11:22
Eu de felul meu sunt o devoratoare de dulciuri , dar de 8 ani de cand a aparut si Denisa , fetita mea m-am specializat in prepararea dulciurilor , mai ales acum ca am ajutoare
Imi amintesc , si inca mai rad , acum vreo 2 ani , am facut impreuna clatite; eu le prajeam , Denisa era responsabila cu umplutul ; asa ca i-am spus sa ia gemul si sa se apuce de treaba cand deja facusem vreo trei ; ea , fetita ascultatoare a facut intocmai , singura chestie ca le-a umplut cu pasta de tomate , si culmea , i-au si placut
kudika_7670
Postat pe 24 Septembrie 2014 11:41
Imi amintesc si acum prima mea incercare de a face o prajitura, in vizita la o colega de facultate, careia i-am spus ca voi face singura prajitura, pe post de surpriza - luasem reteta dintr-o carte de bucate, o prajitura cu biscuiti si rahat. Sarmana fata m-a lasat singura in bucatarie, eu, marele chef. Am respectat cantitatile, dar desi parea simpla, reteta se pare ca a fost prea dificila pentru mine - tot amestecam in cratita in care rahatul refuza sa se topeasca asa cum era descris in carte, amestecul respectiv nu se transforma in nimic comestibil, deja afumasem putin bucataria, totul era un dezastru si eu intrasem in panica. Prietena mea a venit la un moment dat sa ma intrebe cum ma descurc, si m-a gasit aproape plangand de ciuda ca nimic nu iesea bine :( Asa ca si-a pus sortul, si incercat sa remedieze problema- a mai adaugat putin lapte, putin cate ceva, si a reusit cu chiu cu vai sa recupereze partial tentativa mea nereusita, transformand-o in ceva nu foarte reusit, dar macar comestibil."Surpriza" mea a fost una total nereusita! De atunci ma limitez la dulciuri simple, usor de facut, cum este puddingul de la Dr.Oetker, sau cumpar inghetata :D
logic2000
Postat pe 24 Septembrie 2014 13:01
Imi amintesc cu multa ,,placere,, o intamplare amuzanta petrecuta acum ceva timp cand nu eram experimentata in ale prajuturilor,ca sa spun asa :D .I-am cerut mamei ajutorul pentru pregatirea unei negrese,vroiam sa-i fac o surpriza prietenului meu si....toate bune si frumoase pana cand am facut aluatul.Mi se parea cam moale si m-am gandit sa mai adaug cateva cani cu faina sa capete consistenta!Mama nu era in zona....deci am facut-o lata.Cand s-a copt negresa era tare ca piatra.....nu moale cum trebuia sa fie.Mama si-a dat seama de ,,fapta ,, mea si a ras...eu nu prea aveam chef pentru ca urma sa o servesc prietenului...dar m-a salvat glazuta dup Dr. Oetker,,,,macar arata bine....daca era cam tare:)))
new_camy86
Postat pe 24 Septembrie 2014 14:11
In urma cu o saptamana am avut o aniversare frumoasa in familie si am pregatit conform obiceiului un tort aniversar.Numai ca socoteala de acasa nu se potriveste cu ceadin targ Cand a trebuit sa cantam ''La multi ani'' si sa aducem tortul, a avut loc un eveniment neplacut.A alunecat si l-am .......scapat jos.Nu va pot spune ce panica s-a instalat........am amanat putin momentul,cu scuzele de rigoare si am trecut in bucatarie,cu gandul sa improvizez ceva.Am gasit produsul salvator.Budinca Cuore de la Dr.Oetker...l-am preparat rapid....si vreau sa spun ca a fost foarte apreciat....ca ssi un tort!
De acum stiu ca nu-mi va lipsi acest produs.Face minuni si costa rezonabil!
luminita11
Postat pe 24 Septembrie 2014 15:49
fiica mea cea mica , care are acum 1 an si o luna , a inceput sa mearga , mare bucurie !! si merge si se catara peste tot si deschide sertaruri , dulapuri .. e clar daca ai pierdut ceva , nici o problema Ema gaseste .. intr-o zi trebaluiam pe la bucatarie , trebaluiam si imi dau seama ca nu aud nici un zgomot .. oare ce se intampla ?? linistea in casa atunci cand ai un copil mic nu suna a bine .. imi fac curaj si ma duc in cautarea minorului ..si strig EMA !! EMA !! si nici un sunet .. cand intru in camera pausica mea tocmai ce incerca fardurile mele ii zic . era foarte foarte haioasa cu ruj peste tot , pe maini , pe picioare , gustase si putin din el : fardurile imprastiate peste tot , nu e bai le gaseste tot ea . putin amuzata , putin suparata putin ingrijorata ,ca nu stiam ce cantitate servise din ele ...am luat-o in brate , am pupacit-o bine si dupa un mic dusulet , am servit un minunat desert in timp ce ii povesteam si lui tati si sorei mai mari ce isprava a facut azi Ema
larynyco
Postat pe 24 Septembrie 2014 16:25
Povesteste-ne mai jos despre unul sau mai multe momente simple, dar speciale, din viata ta de zi cu zi, clipe de bucurie pe care le-ai „asorta” cu un rasfat dulce de la Dr. Oetker si poti castiga unul din cele 10 pachete CADOU Cuore Pudding Dr. Oetker, care contin 1 tel pentru deserturi, 1 sort de bucatarie, 1 cutie cu ornamente pentru prajituri si 3 cutii de desert Cuore Pudding.

Concursul se desfasoara in perioada 22 septembrie - 6 octombrie iar castigatorii vor fi anuntati pe data de 9 octombrie.

Vor fi premiate 10 dintre cele mai originale si pline de umor povesti!

Criteriile de jurizare sunt originalitatea si umorul.

Multu succes!
In urma cu o saptamana am avut o aniversare frumoasa in familie si am pregatit conform obiceiului un tort aniversar,era o supriza facuta de cele doua nepoate daniela de 15 ani si bianca de 10 ani,pentru mama lorsi sau pus fetele sa faca tort fiecare era preocupati cu ale tortului,dar spre final sau certat ca si bianca vrea tort pentru mama si uite asa din cearta au ajuns fiecare pe masa sa supriza a fost colosala in familie dar spre suprindera lor cainele a fost mai repede si a inceput sa linga cu limba din tort.https://www.facebook.com/pop.aurelia.5/posts/647086245398508


Pop_Aurelia_1
Postat pe 24 Septembrie 2014 16:53
clipele mele de bucurie au inceput in urma cu 2 anisori cand a venit pe lume minunatul meu copilas,prima privire,primul suras,primul scancet,primul cuvintel,primii pasi toate acestea sunt clipe de bucurie pt mine pe care le-as ,,asorta,, cu acest rasfat dulce de la ,,dr oetker,, si m-ai nou ma bucur ca in fiecare dimineata imi zice ,,mami te ubesc mulllt si esi mumoasa,,,mami azi imi faci o pajitura???ii plac foarte mult dulciurile si prefer sa-i prepar acasa de toate :)
Ella_Pin_1
Postat pe 24 Septembrie 2014 17:18
Intotdeauna cand avem musafiri deserul Dr Oetker ne scoate intotdeauna dintr-o situatie neprevazuta si toata lumea este extrem de multumita.
kudikacorneliu
Postat pe 24 Septembrie 2014 17:19
Noi 2 si cei 3 copiii
Facem mereu ºotii.
De exemplu, intr-o zi, pe caldura mare,
Am tulit-o la padure cu ceva mancare;
Am colindat ziua toata fara incetare.
Mai faceam cate-un popas pentru o gustare.
Am ajuns tarziu acasa, eram obositi,
iar cei 2 pitici mai mici- aproape adormiti.
Ce cuvinte a spus tati ca sa ii trezeasca?
" Budinca Cuore Dr Oetker" - si-au venit la masa.

kudika_974102
Postat pe 24 Septembrie 2014 17:23
De la: kudika_974102, la data 2014-09-24 17:23:17Noi 2 si cei 3 copiii
Facem mereu ºotii.
De exemplu, intr-o zi, pe caldura mare,
Am tulit-o la padure cu ceva mancare;
Am colindat ziua toata fara incetare.
Mai faceam cate-un popas pentru o gustare.
Am ajuns tarziu acasa, eram obositi,
iar cei 2 pitici mai mici- aproape adormiti.
Ce cuvinte a spus tati ca sa ii trezeasca?
" Budinca Cuore Dr Oetker" - si-au venit la masa.

NEGRUTTTT
Postat pe 24 Septembrie 2014 18:43
Sambata dimineata m-am trezit voioasa si cu chef de treaba In timp ce pregateam copilului meu o gustare ,aflu de la acesta ca in ziua precedenta a luat un FB la engleza. La engleza? zic.. Super, meriti o recompensa. Copilul meu parca era o minge de ping-pong, bucuros nevoie-mare I-am spus ca-i pregatesc ceva dulce. Ma gandeam, ma gandeam am hotarat sa fac o crema de zahar ars. i-am spus ce-i pregatesc si a fost incantat E delicioasa, ne place foarte mult Am deschis usa frigiderului si am pus pe farfurie 8 oua. Sotul meu a venit tiptil-tiptil si...nestiind ce fac la frigider m-a imbratisat din spate. Luata prin surprindere am scapat farfuria. Oualele s-au facut omleta. Nu mai aveam destule oua in frigider. Mi-am amintit ca am 2 plicuri de budinca de vanilie de la Dr. Oetker.Am pregatit-o rapid iar sotul a mers in livada si a cules un bol de zmeura. Mi-a adus si un trandafir din gradinita ca sa-l iert. Am rasturnat cupele pe farfurii, am aruncat cateva zmeurici, am stropit cu toping de caramel si desertul era gata. Am savurat impreuna desertul salvator de la Dr. Oetker.
kudika_974106
Postat pe 24 Septembrie 2014 20:06
Nu ma pot abtine sa nu va povestesc intamplarea delicioasa din aceasta seara :
- eu, mama pofticioasa a doi strumfi dragalasi, plini de energie, am pregatit repejor cateva gogosele umplute cu ciocolata; toate bune si frumoase pana aici...dupa ce am terminat de prajit, ne-am adunat toti in camera de zi, pentru a savura delicatesele; baietelul (5ani si jumatate) a muscat cu pofta dintr-o grasuna gogoasa si, de placere si bucurie, a inceput sa topaie, mimand un dans si fluturand mancarea prin aer...motata mica a familiei (1an si 4luni) se invartea pe langa el razand, cand...hop, a zburat o portie grozava de ciocolata din gogosica fix pe fata micutei...
- noi, parintii, ne-am speriat (crezand ca e inca fierbinte), apoi ne-am amuzat si...partea urata a aparut in momentul in care am incercat sa o curat pe fetita cu un prosopel, caci ea, strumfita, adora "mizeria duilce"...
Ei., categoric, acum as opta pentru Cuore Pudding pentru a-mi rasfata familia; oare...s-ar isca noi incidente?
blue65
Postat pe 24 Septembrie 2014 20:32
Luna trecuta m-am hotarat sa ma tund scurt,brusc si m-am dus la primul coafor pe care l-am intalnit si am avut si noroc,era liber.Bun!Incep sa-i spun ce vreau,cum vreau,cadem la pace undeva la mijloc in sensul ca ma convinge sa ma tund altfel si incepe sa tunda.Da,era un baiat de vreo 20 de ani si la un moment dat imi spune “Imi place ca sunteti deschisa la nou ca si mama!!!”Mai sta un pic si canta exact melodia de mai sus si imi spune “Asta e de pe vremea dumneavoastra!” M-am uitat in oglinda si mi-a placut ce am vazut.Nu ma simt deloc batrana si orice ar fi voi imbatrani frumos si voi accepta totul asa cum vine.Am iesit zambind , ajunsa acasa am pregatit o budinca Cuore Pudding Dr. Oetker si le-am povestit prietenelor intamplarea amuzandu-ne copios . Gandesc ca viata este asa cum vrem noi sa fie , frumoasa, speciala , inedita !
coryalecs
Postat pe 24 Septembrie 2014 21:00
De fiecare data cand ni se face pofta de ceva bun si rapid de preparat, Dr. Oetker este solutia.
MysteriousBoy
Postat pe 24 Septembrie 2014 21:11
Fiica mea Diana de 3 ani si jumatate e mare amatoare de dulciuri, asa ca m-am gandit sa preparam impreuna acasa un desert delicios si usor de facut.
Am luat un plic de Dr Oetker budinca vanilie bourbon si un plic budinca Dr Oetker ciocolata belgiana, cea mica a amestecat laptele cu praful de budinca, apoi mami le-a pus pe aragaz.
Dupa ce s-au racit, le-am turnat in pahare jumatate vanilie si jumatate ciocolata.
Diana a fost foarte incantata de rezultat, insa acum ca a aparut Cuore, cred ca surpriza va fi si mai mare sa descopere ciocolata in interior.
ivanka82
Postat pe 25 Septembrie 2014 09:35
Imi amintesc acum cativa anisori,baietelul meu incepuse clasa I-a:eu ca in fiecare an de ziua lui, pregatesc un tort cu creme si multe fructe(imi plac varietetile de creme de la dr Oetker),de altfel este si singura prajitura care imi iese si asteptam baietelul sa vina de la scoala ptr a sarbatori.Ajunge acasa foarte bucuros si-mi spune ca a luat un 3 la lb.romana, pe moment m-am enervat si l-am intrebat cum poate sa fie bucuros ptr o nota asa de mica?Atunci cu o mutrisoara nevinovata imi raspunde''pai mami ,ceilalti au avut 1 si 2 iar a mea a fost cea mai mare nota din clasa''Bineinteles ca ne-am amuzat,iar tortuletul a fost parca mai delicios ca niciodata

Pofta buna tututror cu dr Oetker
kudika382618
Postat pe 25 Septembrie 2014 09:41
dupa o zi lunga si obositoare de munca abia astept sa intru in casa, sa scap de pantofii de 10cm care mi-au torturat picioarele fara pic de ezitare si sa savurez o budinca Dr.Oetker pentru a-mi alina suferinta...
lovemetal
Postat pe 25 Septembrie 2014 12:08
Ador dulciurile sub orice forma dar cele de la Dr.Oetker in mod deosebit.De ziua mea in afara de inbratisari si felicitari am primit si un cadou special,,Cuore Pudding'' un deser fin si cremos din inima pe care l-am savurat cu familia si prietenii.
Ana_Popescu_4
Postat pe 25 Septembrie 2014 12:23

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
Always Platinum si Kudika te premiaza! 313 De la: concursKudika 3 Octombrie 2011 14:27
Concurs: Castiga 5 consultatii astrologice personalizate 471 De la: concursKudika 8 Decembrie 2010 17:45
Concurs Ivyshop.ro si Kudika.ro: castiga acum 2 vouchere de 500 RON oferite de IvyShop.ro! 762 De la: kudika379879 28 Octombrie 2013 06:23
Concurs Meli Melo-Paris 29 iulie – 04 august 342 De la: yumalai 5 August 2009 14:30
Cea mai urata despartire! 367 De la: _cristyna_ 30 Ianuarie 2009 11:04