Despartire, impacare..

De la: Anna_Maria_26, la data 2015-03-31 16:59:29Buna !
Am o relatie de aproape 3 ani cu prietenul meu; in acesti ani au fost si momente bune si momente mai putin bune, ca in orice relatie, nu poate sa fie totu´ roz tot timpul. In ultima luna am ajuns sa ne certam din prostii mai in fiecare zi, ca dovada a faptului ca pana la urma s a ajuns la despartire, acum 3-4 zile. Ne am pus de acord ca sa zic asa ca numai merge relatia, numai are rost sa o prelungim, si ar fi mai bine sa o lasam balta. Problema e ca nu a durat nici doua zile de cand ne am despartit, ca el a venit inapoi spunandu mi ca tot ce mi a zis cand a plecat, ca are nevoie sa stea singur, ca s a saturat de certuri si multe altele, le a zis la nervi, si ca nu poate sa stea fara mine. I am zis ca nu stiu daca o sa mai mearga daca ne impacam, fiindca ciorba reincalzita nu prea mai are acelasi gust, dar el a tot insistat ca nu ii e mai bine fara mine, ca nu vrea pe altcineva in afara de mine. Pana la urma am cedat ca sa zic asa, si am zis sa ne mai dam o a doua sansa. Aici vine partea mai putin buna, fiindca nu stiu daca decizia mea a fost una buna sau una mai putin buna. Odata despartiti, eu eram hotarata ca numai ma impac, dupa toata lucrurile spuse de el la nervi, si toata lumea din jur a inceput sa imi zica chestii despre el pe care eu nu le vedeam atunci cand eram cu el. Acum ca ne am impacat, parintii mei sunt suparati pe mine fiindca am dat inapoi, ( nu prea le convenea de el, nu fiindca a facut ceva rau, pur si simplu zic ca nu ne potrivim), iar in legatura cu el mi au zis ca nici nu vor sa il vada deocamdata.. Stiu ca e decizia mea, si nu trebuie sa ma influenteze nimeni, dar de cand ne am impacat, chestie de 2 zile, numai sunt ca inainte, nu stiu daca neaparat fiindca am fost nervoasa si ne am despartit cateva zile, sau fiindca chiar numai e nimic cum era. I am zis chestia asta, si mi a spus ca e decizia mea, daca numai simt nimic si nu o sa imi revina imi respecta decizia, doar ca el nu vrea sa ma piarda.

Prietenul lui cel mai bun a fost cam in aceeasi situatie acum ceva timp, la randul lui, dar acum el a trecut peste cu respectiva si au ajuns sa faca planuri de nunta si etc..Nu zic neaparat ca asa o sa fie si la noi, dar pe o parte mi ar placea sa stiu ca a revenit tot ca inainte, si suntem unu langa altu, fara certurile de dinainte si ambitia facuta la fiecare cearta..Stiu ca se zice ca odata ce le a facut, de ce nu le ar mai face si a doua oara; dar cred ca fiecare meritam o a doua sansa..

Orice sfat, parere, opinie..imi vine bine, fiindca il iubesc, dar imi iubesc si parintii totodata, si nu vreau sa ii indepartez de langa mine..

De la: Anna_Maria_26, la data 2015-03-31 16:59:29Buna !
.Stiu ca se zice ca odata ce le a facut, de ce nu le ar mai face si a doua oara; dar cred ca fiecare meritam o a doua sansa..

Orice sfat, parere, opinie..imi vine bine, fiindca il iubesc, dar imi iubesc si parintii totodata, si nu vreau sa ii indepartez de langa mine..

De la: Anna_Maria_26, la data 2015-04-02 12:05:02Deocamdata il vad capabil. Tot ce i am spus ca nu mi a convenit, ma refer in legatura cu gesturi si chestii minore, nicidecum sa incerc sa il schimb cu ceva, incearca sa nu le mai faca. De obicei, inainte sa ne "despartim", mai mereu cand discutam despre ceva, sau aveam o zi mai proasta si ii raspundeam aiurea ca sa zic asa, el imi raspundea cu atat mai mult si mai si, adica facea ambitie. Acum vad ca de moment ma impaca, e langa mine, numai face ambitie ca inainte..

El vine dintr o familie nu tocmai instarita ca sa spun asa, eu contrariul lui; dar asta niciodata nu m a impiedicat sa stau cu el. Nu am facut niciodata diferenta in faptul ca eu sunt la facultate, si el la munca. Am considerat ca avem foarte multe lucruri in comun, si ne iubim, si asta cam ar fi de ajuns. Atata timp cat il stiam langa mine, si ma sustinea cu tot ce faceam, nu prea ma deranja acest lucru..

De la: Anna_Maria_26, la data 2015-04-02 03:44:19

In legatura cu parintii, sunt foarte importanti pentru mine si chiar mi ar placea sa vada ca in ciuda asa zisei "despartiri", sunt fericita cu el; consider ca amandoi am facut greseli in trecut in relatie, asa incat sa invatam din ele; Daca nu imi era bine cu el, numai continuam, si numai dadeam o a doua sansa.

Stiu ca decizia finala imi apartine, dar aveam nevoie de opinii, sa stiu daca cineva a mai fost in situatia mea, sau..sunt singura :) cu toate ca nu cred. Stand in aceeasi casa cu parintii, e un pic cam greu sa ii evit si sa nu ma doara ca nu vorbesc cu mine. Daca incerc sa le spun ca a fost decizia mea, si daca gresesc e greseala mea, trebuie sa ma dau singura cu capul de sus, imi spun doar "faci ce vrei"..