Confuzie..

De la: , la data 2015-04-20 23:32:26Buna seara !
Acum ceva timp, am postat pe forum "povestea mea" , ca sa zic asa. Ma repet pentru cine numai tine minte despre ce este vorba. Am o relatie cu prietenul meu de aproape 3 ani de zile, timp in care au fost si bune si "rele", ca in orice relatie. In ultimele luni ajunsesem sa ne certam foarte mult, lucru pe care pana atunci nu il faceam. Am decis sa stam cateva zile singuri pe separat ca sa spun asa, timp in care apropiatii mei au scos la iveala faptul ca nu il agreeaza, si nu ne potrivim. Din partea lui insa, nimeni nu a spus nimic de mine. Ne am acordat o a doua sansa, lasand in urma certurile si luand.o de la zero ca sa spun asa, sa vedem daca merge cu adevarat sau e o incercare in gol. Nu am crezut niciodata in a doua sansa, insa de data asta asa simtit ca trebuie sa fac. De cand ne am impacat, ne intelegem mult mai bine decat inainte, suntem mult mai apropiati unul de altul, avem o relatie mai puternica daca pot sa spun asa. Problema este insa ca parintii mei nu sunt de acord in totalitate cu decizia mea, si numai sunt ca inainte cu el. Eu stiu ca ei niciodata nu mi au vrut raul, dar as vrea sa se impace cu gandul ca sunt fericita cu el, si ca imi e bine cu decizia luata. Cu mine vorbesc fiindca sunt copilul lor, dar pe el nici macar nu il mai aduce in discutie. Ce as putea sa fac sa ii fac sa inteleaga ca imi e bine alaturi de el, si sa il accepte?