roman

romanul Kudika

sa scriem un roman impreuna...

Am citit primul capitol. E banal ,cat se poate de banal. Aceeasi idee este spusa in mai multe moduri. Practic se bate pasul pe loc. Daca treci printr-o situatie asemanatoare, in primele ore dupa ce afli vestea esti blocat si brusc devii preocupat de multe, multe problema strict pamantesti. Durerea este imensa dar nu este timp de lamentari. Timpul sa-ti plingi mortii vine abia dupa inmormintare. Atunci n-ai nici timp nici forta psihica sa faci analize destepte. Esti facut praf si va spun din experienta ca mintea iti este absolut naucita. Durerea imensa se asterne peste tine abia dupa inmormintare. Cat timp linga tine sunt rude, prieteni , colegi care te sustin e bine. Dar dupa ce toti pleaca acasa si ramii singur , doar tu si amintirile si singuratatea, abia atunci simti cu adevarat durerea. Cum e aceasta durere? E sfasietoare. Simti ca ti se rupe pieptul ,la propriu vorbind. Iti vine sa tipi.Iar cand ajungi acasa e dezastru. Orice lucru pe care-l vezi si care are legatura cu cei ce nu mai sunt, este o sageata ascutita care-ti strapunge sufletul. Dar cred ca trebuie sa ma opresc ca prea mi-am adus aminte..... In Concluzie, referitor la primul capitol al romanului,cred ca poate sa suporte niste modificari.
22081962 Postat pe 24 Mai 2007 11:07

Am citit primul capitol. E banal ,cat se poate de banal. Aceeasi idee este spusa in mai multe moduri. Practic se bate pasul pe loc. Daca treci printr-o situatie asemanatoare, in primele ore dupa ce afli vestea esti blocat si brusc devii preocupat de multe, multe problema strict pamantesti. Durerea este imensa dar nu este timp de lamentari. Timpul sa-ti plingi mortii vine abia dupa inmormintare. Atunci n-ai nici timp nici forta psihica sa faci analize destepte. Esti facut praf si va spun din experienta ca mintea iti este absolut naucita. Durerea imensa se asterne peste tine abia dupa inmormintare. Cat timp linga tine sunt rude, prieteni , colegi care te sustin e bine. Dar dupa ce toti pleaca acasa si ramii singur , doar tu si amintirile si singuratatea, abia atunci simti cu adevarat durerea. Cum e aceasta durere? E sfasietoare. Simti ca ti se rupe pieptul ,la propriu vorbind. Iti vine sa tipi.Iar cand ajungi acasa e dezastru. Orice lucru pe care-l vezi si care are legatura cu cei ce nu mai sunt, este o sageata ascutita care-ti strapunge sufletul. Dar cred ca trebuie sa ma opresc ca prea mi-am adus aminte..... In Concluzie, referitor la primul capitol al romanului,cred ca poate sa suporte niste modificari.

22081962
Postat pe 24 Mai 2007 11:07

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
Noi putem schimba totul	2	De la: sorinalc 8 Iunie 2007 14:10
Joaca	5	De la: babymadalusha 8 Noiembrie 2007 15:01
super frumoasa ideea cu romanul	1	De la: loveoptymel 24 Mai 2007 13:26

wow	1	De la: Vivaics 3 Iunie 2007 22:38
depresie	4	De la: kudika_941108 6 Noiembrie 2013 03:13