Schimbari dupa mutarea impreuna

Buna fetelor,

Dupa o relatie de 2 ani si jumatate cu prietenul meu, am decis sa ne mutam impreuna. Si inainte petreceam 99% din timp impreuna, dar eu aveam si casa mea, unde imi tineam o parte din lucruri, unde mai ramaneam uneori peste noapte, unde puteam pleca atunci cand lucrurile nu mergeau prea bine etc

Ei bine, de cand am facut acest pas, de 2 luni, mi se pare ca lucrurile s-au schimbat dramatic! Am senzatia ca il sufoc si uneori si eu ma simt sufocata de prezenta lui. Petrece tot mai mult timp cu amicii (ah, unde sunt vremurile de la inceputul relatiei, cand la orice invitatie raspundea cu "sa vorbesc mai intai cu prietena mea" :) ), am inceput sa ne petrecem weekendurile separat, iar seara, cand ne vedem acasa, vine ursuz, se aseaza la televizor si acolo ramane...Parca nici un moment nu e suficient de bun pentru a vorbi : dimineata e grabit sa ajunga la munca, dupa program vrea sa se relaxeze si eu il deranjez cu "agitatia mea" din casa, iar inainte de culcare "trebuie sa se odihneasca, si nu are chef de certuri la 12 noaptea".

Culmea este ca am vrut sa plec de cateva ori, si sa rup relatia, si nu m-a lasat. Tot el mi-a zis "hai sa ne rezolvam problemele, e o perioada mai dficila, nu e usor dar o sa trecem si peste asta". Perioada dificila se refera la niste probleme majore pe care le am eu la serviciu. Probabil ca si eu vin acasa cu stresul de afara..

Nu e asa usor sa renunt la 2 ani si jumatate. Si va rog sa ma credeti ca aveam o relatie foarte frumoasa inainte, eram cei mai buni prieteni, confidenti, nu faceam nimic unul celalalt, am vazut zeci de locuri frumoase din lume, impreuna. Ne respectam si avem incredere maxima unul in celalalt. Nu e un om rau, e sincer si deschis, a aparut in viata mea dupa un lung sir de tipi duplicitari, si asta m-a facut sa il apreciez.

As avea mare nevoie de cateva sfaturi din partea voastra. E normal sa ne racim asa? (presupun ca nu) E doar o faza, se poate depasi?

Atunci cand stai cu cineva 24 din 24 in aceeasi casa, mai vezi si lucruri care nu-ti plac, care nu se dezvaluiau inainte; mai dai peste persoana respectiva peste tot: la baie cand sa te speli pe dinti, la bucatarie cand sa-ti faci cafeaua, noaptea cand sa te intorci pe partea ailalta si asta MEREU. Cand stateai 3 zile la el, 2 la tine mai erau si pauze de la astfel de lucruri, logic.

Cred ca este important sa aveti o discutie serioasa in care sa discutati asteptarile fiecaruia de la traiul in comun si unde puteti lasa fiecare de la voi, unde puteti sa-i faceti si celuilalt pe plac. Insa ai mare grija, sa fie reciprocitate! Altfel se inclina balanta si este inceputul sfarsitului.

De la: kaas, la data 2011-06-29 20:19:50Buna fetelor,

Dupa o relatie de 2 ani si jumatate cu prietenul meu, am decis sa ne mutam impreuna. Si inainte petreceam 99% din timp impreuna, dar eu aveam si casa mea, unde imi tineam o parte din lucruri, unde mai ramaneam uneori peste noapte, unde puteam pleca atunci cand lucrurile nu mergeau prea bine etc

Ei bine, de cand am facut acest pas, de 2 luni, mi se pare ca lucrurile s-au schimbat dramatic! Am senzatia ca il sufoc si uneori si eu ma simt sufocata de prezenta lui. Petrece tot mai mult timp cu amicii (ah, unde sunt vremurile de la inceputul relatiei, cand la orice invitatie raspundea cu "sa vorbesc mai intai cu prietena mea" :) ), am inceput sa ne petrecem weekendurile separat, iar seara, cand ne vedem acasa, vine ursuz, se aseaza la televizor si acolo ramane...Parca nici un moment nu e suficient de bun pentru a vorbi : dimineata e grabit sa ajunga la munca, dupa program vrea sa se relaxeze si eu il deranjez cu "agitatia mea" din casa, iar inainte de culcare "trebuie sa se odihneasca, si nu are chef de certuri la 12 noaptea".

Culmea este ca am vrut sa plec de cateva ori, si sa rup relatia, si nu m-a lasat. Tot el mi-a zis "hai sa ne rezolvam problemele, e o perioada mai dficila, nu e usor dar o sa trecem si peste asta". Perioada dificila se refera la niste probleme majore pe care le am eu la serviciu. Probabil ca si eu vin acasa cu stresul de afara..

Nu e asa usor sa renunt la 2 ani si jumatate. Si va rog sa ma credeti ca aveam o relatie foarte frumoasa inainte, eram cei mai buni prieteni, confidenti, nu faceam nimic unul celalalt, am vazut zeci de locuri frumoase din lume, impreuna. Ne respectam si avem incredere maxima unul in celalalt. Nu e un om rau, e sincer si deschis, a aparut in viata mea dupa un lung sir de tipi duplicitari, si asta m-a facut sa il apreciez.

As avea mare nevoie de cateva sfaturi din partea voastra. E normal sa ne racim asa? (presupun ca nu) E doar o faza, se poate depasi?

... generatia coca cola ... asociali si stresati ...

Nu te pripi, asteapta sa va obisnuiti unul cu celalalt si in "prealabil" comunicati cat mai mult! Sau macar incercati sa comunicati!

Dupa doi ani, e normal ca relatia sa nu mai fie lapte si miere ca la inceput. In timp intervine monotonia iar pasiunea dispare. Problema asta apare in toate relatiile, dupa o vreme. Nu esti tu un caz special... Totul este sa ai maturitatea de a rezolva problemele si de a incerca poate sa schimbi niste lucruri la tine in prmul rand. Ai spus ca esti stresata... Poate ca aici e buba: fiind nervoasa, probabil ca ai tendinta de a-ti varsa nervii pe partener (pt ca e la indemana). Gandeste-te ca nu-i nimeni perfect. Macar iubitul tau nu da bir cu fugitii atunci cand se confrunta cu o problema, cum ar face altii. Daca ai vorbi frumos si civilizat cu el, in loc sa-i aduci reprosuri, poate ca te-ar asculta. Dar cand vede ca ridici tonul la el, sigur ca refuza sa mai comunice. Iar barbatii sa stii ca fug de conflicte. De ce nu incerci sa schimbi ceva in relatie, sa-i faci mici surprize etc. S-ar putea sa obtii mult mai multe de la el in felul asta, decat prin reprosuri si usi trantite.

De la: kaas, la data 2011-06-29 20:19:50Buna fetelor,

Dupa o relatie de 2 ani si jumatate cu prietenul meu, am decis sa ne mutam impreuna. Si inainte petreceam 99% din timp impreuna, dar eu aveam si casa mea, unde imi tineam o parte din lucruri, unde mai ramaneam uneori peste noapte, unde puteam pleca atunci cand lucrurile nu mergeau prea bine etc

Ei bine, de cand am facut acest pas, de 2 luni, mi se pare ca lucrurile s-au schimbat dramatic! Am senzatia ca il sufoc si uneori si eu ma simt sufocata de prezenta lui. Petrece tot mai mult timp cu amicii (ah, unde sunt vremurile de la inceputul relatiei, cand la orice invitatie raspundea cu "sa vorbesc mai intai cu prietena mea" :) ), am inceput sa ne petrecem weekendurile separat, iar seara, cand ne vedem acasa, vine ursuz, se aseaza la televizor si acolo ramane...Parca nici un moment nu e suficient de bun pentru a vorbi : dimineata e grabit sa ajunga la munca, dupa program vrea sa se relaxeze si eu il deranjez cu "agitatia mea" din casa, iar inainte de culcare "trebuie sa se odihneasca, si nu are chef de certuri la 12 noaptea".

Culmea este ca am vrut sa plec de cateva ori, si sa rup relatia, si nu m-a lasat. Tot el mi-a zis "hai sa ne rezolvam problemele, e o perioada mai dficila, nu e usor dar o sa trecem si peste asta". Perioada dificila se refera la niste probleme majore pe care le am eu la serviciu. Probabil ca si eu vin acasa cu stresul de afara..

Nu e asa usor sa renunt la 2 ani si jumatate. Si va rog sa ma credeti ca aveam o relatie foarte frumoasa inainte, eram cei mai buni prieteni, confidenti, nu faceam nimic unul celalalt, am vazut zeci de locuri frumoase din lume, impreuna. Ne respectam si avem incredere maxima unul in celalalt. Nu e un om rau, e sincer si deschis, a aparut in viata mea dupa un lung sir de tipi duplicitari, si asta m-a facut sa il apreciez.

As avea mare nevoie de cateva sfaturi din partea voastra. E normal sa ne racim asa? (presupun ca nu) E doar o faza, se poate depasi?

te inteleg perfect si eu am trecut prin aceeasi faza si cu parere de rau iti zic ca am ajuns la despartire pt ca ne racisem prea mult si faptul ca am vrut sa credem ca este ceva trecator ne-a facut sa tinem in noi lucrurile care ne deranjau si asa s-a umplut paharul.... am ajuns in stadiul in care nu mai eram nici prieteni, nici cuplu, mai nimic... problema este ca fiecare are tabieturile lui si daca nu poti trece peste ele si continua sa te deranjeze, nici n-ai sa mai treci.... inteleg ca tia stat de vorba de cateva ori, dar este in continuare la fel, eu nu zic sa va despartiti, dar eu am ajuns la concluzia ca nu ne potriveam si ca asa nu aveam cum sa continui, daca vrei sa mai dai o sansa relatie, fa-o, dar e clar ca si tu si el sunteti cam satui. relatia mea s-a sfarsit dupa 3 ani, asa ca eu iti urez bafta, sper sa mearga intre voi!

Va multumesc frumos pentru pareri, fetelor.

Sper sa iasa bine, oricum viata merge inainte, orice ar fi.

Va pup si va doresc o zi frumoasa

eu nu as da vina doar pe rutina ... mai devreme sau mai tarziu tot apare, iar asta nu inseamna ca odata cu aparitia ei apare si sentinta despartirii ... mai devreme sau mai tarziu tot v-ati fi mutat impreunsa si rutina, stressul, probleme vin de la sine ... cel tarziu cand apar si copii ... barbatii pun mare pret pe independenta si sfera privata, un colt al lor unde accesul e "interzis". cand inca nu stateati impreuna mai avea posibilitatea de a se retrage fara a trebui sa explice prea detaliat ce si cum. acum poate se simte dator sa o faca pentru ca te iubeste si nu vrea sa te ingrijoreze, iar curiozitatea nostra e oarecum asa de vizibila incat nu trebuie intotdeauna sa intrebam. daca il vezi ca e prost dispus, lasa-l sa se linisteasca dar lasa-l sa vada ca tu esti acolo daca are nevoie de tine, neconditionat. daca are nevoie de un sfat sau un sprijin emotional (ceea ce barbatii rareori cauta) te va intreba. important e sa ii lasi timpul de care are nevoie si cu timpul se va relaxa si va deveni dechis fata de tine. Lasa-l intai sa se obisnuiasca cu noul stil de viata. Barbatii sunt alfel decat noi. deasemenea e bine cand e intr-o problema sa il ajuti sa gaseasca o rezolvare dar acesta nu prin a impune oarecum solutia ta ci cel mult prin a-ti da cu parerea cum vezi tu problema, cum poate ai rezolva-o tu si de ce. arata-i incredere, devotament, loialitate si respecta sfera lui privata, iar daca e un om cu un caracter matur si sanatos, va aprecia si iti va rasplati rabdarea si dragostea. Viel Glück! ;-)

Buna.....si eu am trecut printr`o situatie asemanatoare...ideea e ca in primul an de convietuire in doi,lucrurile sunt destul de dificile,este vorba de acomodarea partenerilor si sunt multe lucruri care deranjeaza si care se vor rezolva doar daca comunicati.Raceala a intervenit datorita problemelor voastre (separate) si nediscutate cu calm si rabdare,neplacerilor cauzate de tabieturile amandurora,lipsa interesului fata de prioritatile fiecaruia (prb. serviciu,familiale etc.),nu iti recomand sa trantesti sa urli si sa fii nervoasa in permanenta-garantat nu rezolvi nimic!!!.Cateodata ne simtim sufocate/i si lipsa intimitaii de mai inaintea mutarii in 2 se simte enorm de tare,ambii parteneri au nevoie de spatiu si de libertatea propiului "eu".Trebuie sa te gandesti daca intradevar esti dispusa sa faci compromisuri si daca merita facute,aceealasi lucru este valabil si la el, iar mai important de asta este daca in planurile voastre de viitor se discuta despre "EU" sau "NOI"......Eu am renuntat,poate ca prea usor....dc simti ca se merita,dati`va o sansa.

E nevoie de rabdare multa si mai ales sa stii ce vrei de la viata ta. Il vrei pe el ,ramai cu el ,dar e normal sa nu fie ca la inceputul relatiei,poate nici tu nu mai esti ca acum 2 ani. Incercati sa fiti rabdatori ,consuma iritarea undeva in afara casei ,sau prin alte mijloace:asculta muzica care va placea la inceput ,prepara ceva bun care il atragea ,imbraca ceva deosebit sau incita-l la o baie in doi sau la o plimbare undeva in wekend. Iesiti din stresul zilnic. Serviciul se termina la usa casei tale .Cand intri in casa intri fara grijile serviciului,acolo e oaza ta de refacere pentru a doua zi.Cand pleci de acasa spre servici ,iti iei inapoi grijile si lasi casa acasa.Iubirea ,compasiunea si tandretea trebuie sa fie mai puternice.

De la: marco918, la data 2011-06-30 00:31:33

De la: kaas, la data 2011-06-29 20:19:50Buna fetelor,

Dupa o relatie de 2 ani si jumatate cu prietenul meu, am decis sa ne mutam impreuna. Si inainte petreceam 99% din timp impreuna, dar eu aveam si casa mea, unde imi tineam o parte din lucruri, unde mai ramaneam uneori peste noapte, unde puteam pleca atunci cand lucrurile nu mergeau prea bine etc

Ei bine, de cand am facut acest pas, de 2 luni, mi se pare ca lucrurile s-au schimbat dramatic! Am senzatia ca il sufoc si uneori si eu ma simt sufocata de prezenta lui. Petrece tot mai mult timp cu amicii (ah, unde sunt vremurile de la inceputul relatiei, cand la orice invitatie raspundea cu "sa vorbesc mai intai cu prietena mea" :) ), am inceput sa ne petrecem weekendurile separat, iar seara, cand ne vedem acasa, vine ursuz, se aseaza la televizor si acolo ramane...Parca nici un moment nu e suficient de bun pentru a vorbi : dimineata e grabit sa ajunga la munca, dupa program vrea sa se relaxeze si eu il deranjez cu "agitatia mea" din casa, iar inainte de culcare "trebuie sa se odihneasca, si nu are chef de certuri la 12 noaptea".

Culmea este ca am vrut sa plec de cateva ori, si sa rup relatia, si nu m-a lasat. Tot el mi-a zis "hai sa ne rezolvam problemele, e o perioada mai dficila, nu e usor dar o sa trecem si peste asta". Perioada dificila se refera la niste probleme majore pe care le am eu la serviciu. Probabil ca si eu vin acasa cu stresul de afara..

Nu e asa usor sa renunt la 2 ani si jumatate. Si va rog sa ma credeti ca aveam o relatie foarte frumoasa inainte, eram cei mai buni prieteni, confidenti, nu faceam nimic unul celalalt, am vazut zeci de locuri frumoase din lume, impreuna. Ne respectam si avem incredere maxima unul in celalalt. Nu e un om rau, e sincer si deschis, a aparut in viata mea dupa un lung sir de tipi duplicitari, si asta m-a facut sa il apreciez.

As avea mare nevoie de cateva sfaturi din partea voastra. E normal sa ne racim asa? (presupun ca nu) E doar o faza, se poate depasi?

... generatia coca cola ... asociali si stresati ...

bine zis bine gandit!

salut
Parerea mea este ca toti barbatii se schimba dupa mutarea impreuna.chiar si noi ne schimbam.sau mai bine zis cred ca apare faza cu jos masca sa terminat bilciul si incepem sa vedem adevarata fata a lor sau a noastra(dupa caz).apar alte prioritati.si asa sintem noi oamenii facuti nu ne uitam sa vedem cine greseste.CU SIGURANTA EI IAR NOI NICIODATA.daca gasesti leacul anunta ca sint multe care il cauta.
succes

Buna livza,

si eu am o relatie de 2 ani si stam impreuna de 6 luni.Vreau sa iti spun sincer e numai o faza pana va acomodati unul cu celalalt in casa, pana iti gasesti si tu locul tau in casa lui.Sper sa ma intelegi ce vreau sa spun deoarece acestea au fost si sentimentele mele la inceput sa rup relatia cand ceva nu mergea bine, dar fuga nu e o solutie.Da-ti tie timp si da-i si lui timp, e o schimbare si aveti nevoie amandoi de acomodare.Suna-ti din nou pretena si iesi in continuoare, daca stai la el nu inseamna ca nu te poti purta ca la inceputul relatiei.
Sunt convinsa dupa descrierea ta ca in scurt timp vei avea si un inelush pe mana, la fel cum sunt si eu:D
te pup si griji de tine si increderea e totul

binenteles ca intervin anumite schimbari, dar trebuie sa invatati sa lasati problemele din afara la usa.tu trebuie sa inveti sa nu mai faci ceea ce pe el il deranjeaza, cu atat mai mult sa eviti certrile, la orice ora. probabil ca el se simte sufocat pt ca este ceva nou pt el, dar trebuie sa i demonstrezi ca nu a facut o alegere proasta muterea cu tine si sa simta ca are spatiul lui si libertatea de care are nevoie. dupe ce se simte in siguranta poti incepe sa mai modelezi ceva la el, barbatii sunt fff usor de modelat, dar niciodata cu cearta si scandal. bafta.

Tot ce se intampla este normal....e foarte grea acomodarea. Si eu pot sa spun ca am trecut prin asa ceva, da-i timp sa se obisnuiasca cu noua situatie mai ales daca este ceea ce ti-ai dorit. Si inca ceva, incerca sa lasi la usa problemele de la servici si mai distanteaza-te de el, fi putin mai indiferenta la atitudinea lui si o sa vezi ca o sa fie bine. Mult succes!

nu este normal ca lucrurile sa decurga asa. e nevoie de comunicare. ca si in orice relatie lucrurile merg si bine si prost, exista momente de iubire maxima ca dupa care acele senzatii sa scada. ei bine trebuie sa fii atenta la acele momente in care situatia scapa de sub control si trebuie sa i le spui si lui deoarece intr-un cuplu sunteti doi iar cand doar unul vorbeste sau doar unul observa ceva wrong atunci este o problema. nu te gandi ca sunt 2 ani in spate sau ca nu stiu ce s-a mai intamplat. gandeste-te cum sa remediezi solutia vorbind cu el cand e bine dispus si pur si simplu impune-ti punctul de vedere fara a-l face pe el sa se simta prost ci doar sa inteleaga daca si unde a gresit. Formati-va un program sau daca nu propune-i cateva iesiri spontane pentru a-l mai indeparta de rutina in care ati intrat:)

se poate depasi situatia,trebuie doar sa comunicati sa va spuneti ce va deranjeaza fiecare si ce va place! nu trebuie sa renunti atat de usor,daca tu crezi ca persoana de langa tine merita si nu pentru ca sunt 2ani jumate....nu e asa mult..ci doar pt ca intradevar ceea ce ai spus despre el in descriere e adevarat si pt ca il apreciezi atat de mult! va trebuie timp sa va acomodati cu schimbarea doar ca trebuie discutat de la inceput pt a nu te trezi mai tarziu d 2ani jumate ca nu merge si totul pt k nu ati comunicat. trebuie sa aiba un motiv pt care se comporta asa...poate chiar il sufoci. afla unde gresiti amandoi si vei vedea ca va fi bine!

...mutatul impreuna este ca si o casatorie de fapt...cu bune...cu rele...sa nu uitati niciodata ce va spun eu acuma:... casatoria nu e o distractie!...nu e usor sa fi casatorit si sa si rezisti in timp...casatoria presupune de multe ori anularea sinelui si multe, multe compromisuri...asa ca nu va mai grabiti sa "locuiti impreuna" daca nu sunteti pregatiti ...casatoria este ca un butoi cu "rahat" iar deasupra putina miere...cand va mutati impreuna trebuie sa stiti ca mierea se cam termina si urmeaza sa gustati incet,incet..dar sigur,si iremediabil din din restul butoiului....astea vi le spune o femeie care a fost casatorita peste 30 de ani!

Fetelor si eu vreau sa ma mut cu el ,avem 5 ani si o luna dar e o relatie in care ne vedem mai rar(2 ,3 ori pe saptamna) deoarece nu ma lasa parintti sa ies mai de multe ori pe saptamna ma folosesc drept menajera(trebuie sa fac curatenie si mancare),ne cetam dein cauza asta ca nu ne vedem mai mult timp si ca parinti nu ma lasa sa dorm cu el sau sa ma duc la el(eu ii mai mint si ma duc la el ziua).El ma roaga sa ma mut cu el .Ce sa fac?Ziceti voi? sa plec de acasa?

Fetelor si eu vreau sa ma mut cu el ,avem 5 ani si o luna dar e o relatie in care ne vedem mai rar(2 ,3 ori pe saptamna) deoarece nu ma lasa parintti sa ies mai de multe ori pe saptamna ma folosesc drept menajera(trebuie sa fac curatenie si mancare),ne cetam dein cauza asta ca nu ne vedem mai mult timp si ca parinti nu ma lasa sa dorm cu el sau sa ma duc la el(eu ii mai mint si ma duc la el ziua).El ma roaga sa ma mut cu el .Ce sa fac?Ziceti voi? sa plec de acasa?

De la: pickard, la data 2011-07-16 06:38:09

De la: marco918, la data 2011-06-30 00:31:33

De la: kaas, la data 2011-06-29 20:19:50Buna fetelor,

Dupa o relatie de 2 ani si jumatate cu prietenul meu, am decis sa ne mutam impreuna. Si inainte petreceam 99% din timp impreuna, dar eu aveam si casa mea, unde imi tineam o parte din lucruri, unde mai ramaneam uneori peste noapte, unde puteam pleca atunci cand lucrurile nu mergeau prea bine etc

Ei bine, de cand am facut acest pas, de 2 luni, mi se pare ca lucrurile s-au schimbat dramatic! Am senzatia ca il sufoc si uneori si eu ma simt sufocata de prezenta lui. Petrece tot mai mult timp cu amicii (ah, unde sunt vremurile de la inceputul relatiei, cand la orice invitatie raspundea cu "sa vorbesc mai intai cu prietena mea" :) ), am inceput sa ne petrecem weekendurile separat, iar seara, cand ne vedem acasa, vine ursuz, se aseaza la televizor si acolo ramane...Parca nici un moment nu e suficient de bun pentru a vorbi : dimineata e grabit sa ajunga la munca, dupa program vrea sa se relaxeze si eu il deranjez cu "agitatia mea" din casa, iar inainte de culcare "trebuie sa se odihneasca, si nu are chef de certuri la 12 noaptea".

Culmea este ca am vrut sa plec de cateva ori, si sa rup relatia, si nu m-a lasat. Tot el mi-a zis "hai sa ne rezolvam problemele, e o perioada mai dficila, nu e usor dar o sa trecem si peste asta". Perioada dificila se refera la niste probleme majore pe care le am eu la serviciu. Probabil ca si eu vin acasa cu stresul de afara..

Nu e asa usor sa renunt la 2 ani si jumatate. Si va rog sa ma credeti ca aveam o relatie foarte frumoasa inainte, eram cei mai buni prieteni, confidenti, nu faceam nimic unul celalalt, am vazut zeci de locuri frumoase din lume, impreuna. Ne respectam si avem incredere maxima unul in celalalt. Nu e un om rau, e sincer si deschis, a aparut in viata mea dupa un lung sir de tipi duplicitari, si asta m-a facut sa il apreciez.

As avea mare nevoie de cateva sfaturi din partea voastra. E normal sa ne racim asa? (presupun ca nu) E doar o faza, se poate depasi?

... generatia coca cola ... asociali si stresati ...

bine zis bine gandit!

E cam frig pe linga voi

E ceva normal sa se schimbe tot, de exempu, la mine sa schimbat absolut tot, am cunoscut-o si dupa 2 ani ne-am mutat impreuna , acum avem 2 ani de cand locuim impreuna !
La inceput , primele 4-5 luni au fost de groaza , ne certam din orice, nu o mai recunosteam si nici ea pe mine, de dimineata pana seara ne certam , ajunsesem in punctul de ai da papucii dar nu puteam pt ca o iubeam enorm, nu imi placea nimic din ce facea , nu imi placea cum vb cu mine , cum tipa la mine etc...
Eu stateam la tv sau pe net si ea la fel , ne petreceam timpul impreuna, in aceeasi camera dar parca nu ne cunosteam . Dupa vreo 3 luni de la mutare , ea sa saturat, plangea zi de zi , eu eram indiferent, parca nu o mai iubeam , uram tot ceea ce facea si sa hotarat sa plece acasa, eu eram bucuros ca in sfarsit scap de tot stresul si toata nebuneala.
A plecat acasa si eu am ramas singur cuc intr-un apart cu 3 camere , seara veneam acasa de la munca si era o liniste care imi dadea fiori , nu mai aveam cu cine sa ma cert...nu aveam pe cine sa iau in brate pe pat...nu aveam cu cine sa stau la masa sa mananc...etc...si brusc mi-am dat seama ca de fapt o iubesc pt tot ceea ce face , pt felul ei de a fi , pt faptul ca urla la mine la 12 noaptea , o iubesc pt ca lasa hainele pe pat , o iubesc pt ca se cearta cu mine si asta inseamna ca ii pasa si merita sa se certe cu mine, o iubesc pt ca ii singura persoana care ma facut sa o urasc , o iubesc pt ca ii nebuna , pt ca nu gandeste si pentru ca nu are dreptate, o iubesc pt ca nu ma asculta si face ce vrea ea , si o iubesc pt ca...o iubesc !
Am recucerit-o dupa 3 zile :) si pana in ziua de azi suntem cel mai fericit cuplu !
Cand te muti cu cineva este f greu , tu esti invatat sa fi independent dar trebuie sa inveti un joc nou , jocul vietii in 2 !
Si eu ieseam cu prietenii si o lasam singura in casa dar am facut un program, adica macar cateva ore pe zi sa il petrec cu ea si doar cu ea , sa ne plimbam , sa mancam sau sa ne uitam amandoi la tv, si sa petrec mai mult timp cu ea decat cu prietenii deoarece ea imi este si imi va fi alaturi toata viata, pe cand prietenii....
Eu iti zic sa nu continui tot asa ca relatia voastra este degeaba , fa o faza , si dute acasa, zi ca te-ai saturat si vrei sa te desparti si ca nu mai suporti, spune-i ca il iubesti enorm de mult dar va trebui sa il iubesti chiar daca nu mai esti cu el si...pleaca !
Daca o sa te caute , lasa-l un pic sa fiarba , sa te convinga ca te merita , si apoi impacati-va si stabiliti reguli si vorbiti deschis !
Dupa aia iti dau adresa unde sa trimiti naveta cu bere sau...sa imi zici unde face-ti nunta !
Daca nu te cauta in 2-3 zile deloc.... nu te merita si nu are rost sa te mai complici !

De la: kudika152789, la data 2011-07-16 11:02:48E ceva normal sa se schimbe tot, de exempu, la mine sa schimbat absolut tot, am cunoscut-o si dupa 2 ani ne-am mutat impreuna , acum avem 2 ani de cand locuim impreuna !
La inceput , primele 4-5 luni au fost de groaza , ne certam din orice, nu o mai recunosteam si nici ea pe mine, de dimineata pana seara ne certam , ajunsesem in punctul de ai da papucii dar nu puteam pt ca o iubeam enorm, nu imi placea nimic din ce facea , nu imi placea cum vb cu mine , cum tipa la mine etc...
Eu stateam la tv sau pe net si ea la fel , ne petreceam timpul impreuna, in aceeasi camera dar parca nu ne cunosteam . Dupa vreo 3 luni de la mutare , ea sa saturat, plangea zi de zi , eu eram indiferent, parca nu o mai iubeam , uram tot ceea ce facea si sa hotarat sa plece acasa, eu eram bucuros ca in sfarsit scap de tot stresul si toata nebuneala.
A plecat acasa si eu am ramas singur cuc intr-un apart cu 3 camere , seara veneam acasa de la munca si era o liniste care imi dadea fiori , nu mai aveam cu cine sa ma cert...nu aveam pe cine sa iau in brate pe pat...nu aveam cu cine sa stau la masa sa mananc...etc...si brusc mi-am dat seama ca de fapt o iubesc pt tot ceea ce face , pt felul ei de a fi , pt faptul ca urla la mine la 12 noaptea , o iubesc pt ca lasa hainele pe pat , o iubesc pt ca se cearta cu mine si asta inseamna ca ii pasa si merita sa se certe cu mine, o iubesc pt ca ii singura persoana care ma facut sa o urasc , o iubesc pt ca ii nebuna , pt ca nu gandeste si pentru ca nu are dreptate, o iubesc pt ca nu ma asculta si face ce vrea ea , si o iubesc pt ca...o iubesc !
Am recucerit-o dupa 3 zile :) si pana in ziua de azi suntem cel mai fericit cuplu !
Cand te muti cu cineva este f greu , tu esti invatat sa fi independent dar trebuie sa inveti un joc nou , jocul vietii in 2 !
Si eu ieseam cu prietenii si o lasam singura in casa dar am facut un program, adica macar cateva ore pe zi sa il petrec cu ea si doar cu ea , sa ne plimbam , sa mancam sau sa ne uitam amandoi la tv, si sa petrec mai mult timp cu ea decat cu prietenii deoarece ea imi este si imi va fi alaturi toata viata, pe cand prietenii....
Eu iti zic sa nu continui tot asa ca relatia voastra este degeaba , fa o faza , si dute acasa, zi ca te-ai saturat si vrei sa te desparti si ca nu mai suporti, spune-i ca il iubesti enorm de mult dar va trebui sa il iubesti chiar daca nu mai esti cu el si...pleaca !
Daca o sa te caute , lasa-l un pic sa fiarba , sa te convinga ca te merita , si apoi impacati-va si stabiliti reguli si vorbiti deschis !
Dupa aia iti dau adresa unde sa trimiti naveta cu bere sau...sa imi zici unde face-ti nunta !
Daca nu te cauta in 2-3 zile deloc.... nu te merita si nu are rost sa te mai complici !

no comment !

Buna fetelor

Am si eu o curiozitate daca pot sa ii spun asa ....am avut un prieten 3 luni d zile...din prima saptamana ma chemat sa ma mut la el,,,nush parca a fost dreagoste la prima vedere,mi-a placut m-a placut,eram foarte apropiati unul d altu,petrecema tot timpul impreuna,mergeam peste tot cu el,venea seara dupa mine de la servicu,era frumos pana cand a venit un prieten de-a lui din Spania sitotul s-a naruit,tot timpul era cu el,il sun am imi vb urat,ma cauta doar cand is aducea aminte,in timpul ala m-am mutat cateva zile aksa ptr ca se mutase prietenul lui la el...ne-am despartit intr-un final.....tineam ft mult la el....il iubeam chiar daca am fost putin timp impreuna....acuma in martie a trecut un an d cand ne-am desparit si nu am mai vb deloc,si acuma dupa un an d zile ma cautat sa ne vedem la o poveste ca si cum nik nu s-ar fi intamplat,dar.....intre timp am aflat d la mama lui ca a facut starea civila ...si el neaga in continuare ca a facut doar logodna....m-am int cu el 2 d ori....spuneti-mi si mie ce mai vrea de la mine?ca nu mai intelegnimic

:( Buna! Imi pare foarte rau de ceea ce ti se intampla......din pacate am fost in aceeasi situatie........2 ani si jumatate de relatie 99% din timp impreuna, totul perfect, nici macar o cearta............din prima luna in care ne-am mutat impreuna au inceput schimbarile din partea lui, nu comunica, sta numai la tv sau la pc.......langa mine era numai noaptea cand dormea, am incercat sa-l fac sa realizeze schimbarea lui si ca nu e normal ceea ce face, dar in zadar.....dupa multe zile de suferinta incercand din toate puterile sa-l fac sa fie din nou barbatul pe care l-am cunoscut, barbatul pe care il iubeam din tot sufletul si alaturi de care alesesem sa-mi petrec toata viata...absolut totul fara nici un rezultat....l-am anuntat ca m-am hotarat sa plec pentru a-l speria mi-a spus ca pot sa plec daca nu sunt fericita langa el in prima faza , apoi mi-a spus ca totul se va rezolva si o sa fie din nou la fel ca inainte, dar nu s-a intamplat asa si timp de o saptamana a continuat sa ma raneasca facand lucruri fara sa tina cont de mine , de parerile mele si am zis ca daca nu l-a speriat ca doar am spus ca ma pierde si pierdem impreuna tot ce am trait, toate visele si sperantele atunci o si fac, am ales sa plec cu gandul ca ori nu o sa ma lase sa plec ori ca daca plec in maxim 2 zile sunt inapoi si totul o sa fie bine...............Am ales sa plec si plecata am fost pentru ca mandria si orgoliul lui au fost mai puternice decat iubirea noastra si nu a putut sa treaca peste gestul pe care l-am facut eu, un gest prin care am sperat ca-mi voi recupera persoana iubita si imi voi salva casnicia care a tinut numai 4 luni :(( !!!! Ti-am povestit asta ca sa intelegi ca daca vei pleca nu vei rezolva nimic incearca din toate puterile si fa ceva langa el nu plecarea e o solutie, eu daca as putea sa dau timpul inapoi nu as mai face prostia asta, dar fapta e consumata si acum sufar ingozitor de mult!!! Te pup si iti doresc mult succes!

Nu dispera, e ceva normal pana va obisnuiti unul cu celalalt. Incearca sa comunici foarte mult cu el dar lasa serviciul si orice alteceva in afara casei. Vorbiti despre lucruri frumoase, faceti glume si iubitiva mult, iar daca el e mai inchis sau fara chef de vorba nu te deprima asa e e,l dar asta nu insemna ca nu te iubeste, ai sa vezi ca totul o sa se aseze treptat. Fi tu cea care lasa de la ea si garantez ca te va aprecia foarte mult pt asta. Multa fericire.

De la: kudika343235, la data 2011-07-16 12:03:46Buna fetelor

Am si eu o curiozitate daca pot sa ii spun asa ....am avut un prieten 3 luni d zile...din prima saptamana ma chemat sa ma mut la el,,,nush parca a fost dreagoste la prima vedere,mi-a placut m-a placut,eram foarte apropiati unul d altu,petrecema tot timpul impreuna,mergeam peste tot cu el,venea seara dupa mine de la servicu,era frumos pana cand a venit un prieten de-a lui din Spania sitotul s-a naruit,tot timpul era cu el,il sun am imi vb urat,ma cauta doar cand is aducea aminte,in timpul ala m-am mutat cateva zile aksa ptr ca se mutase prietenul lui la el...ne-am despartit intr-un final.....tineam ft mult la el....il iubeam chiar daca am fost putin timp impreuna....acuma in martie a trecut un an d cand ne-am desparit si nu am mai vb deloc,si acuma dupa un an d zile ma cautat sa ne vedem la o poveste ca si cum nik nu s-ar fi intamplat,dar.....intre timp am aflat d la mama lui ca a facut starea civila ...si el neaga in continuare ca a facut doar logodna....m-am int cu el 2 d ori....spuneti-mi si mie ce mai vrea de la mine?ca nu mai intelegnimic

Eu zic ca a realizat greseala facuta cu insuratoarea, si acum a descoperit cat de mult te iubeste, o sa o lase pe aia, si se insoara peste 2-3 luni cu tine. In Las Vegas!

Grea ecuatie bai fato... Tu ESTI adevarata?
Adica, chiar existi??
Ai trei luni de relatie cu unu', dupa trimestrul 1, te ejecteaza cu un sut, si surpriza: acum te vrea iar, fiind si putin insurat! :))
Chiar asa! Oare ce o vrea un nene de la o pustoaica pe care o face sa se mute cu el din prima saptamana??
Te-ai gandit ca poate vrea si el sa te foloseasca pe post de "petrecerea burlacilor", fara sa plateasca?
Sa aiba si el una in plus, pe langa aia oficiala cu care e dotata nevasta...

Ca sa nu ma mai citezi tu, iti mai explic o data, pe intelesul tau, tare si clar:
VREA CA SA TE FOOTA! Bre!

P.S. Si mai invatati dracului sa aranjati corect literele alea... Adica sa scrieti bre!
O sa fiti uimite ca facand treaba asta, se mai deschide un pic si mintea bai gagicilor, si nici nu va mai foote iute orice Gutza...

BUNA ZIUA SINT MIMI.AVEM O RELATIE DE 20 DE ANI.NABADAIOASA,CU CERTURI URATE,CU DESPARTITRI,DAR DRAGOSTEA ,PRIETENIA A INVINS.LA MASA DISCUTIEI VA ASEZATI ,TU ,PRIETENUL,PARINTII,SI CU MULTA SINCERITATE,VA SPUNETI FIECARE PAREREA.DISCUTATI OBIECTIV,CORECT,PRIETENESTE.FARA BAUTURA,FARA ALTE INGREDIENTE CARE SA GENEREZE CEARTA.CU CAPETELE LIMPEZI,VETI AJUNGE LA O SOLUTIE.

....draga mea relatia in doi este una,,construita"de voi,nu se ia nimic de-a gata!asa ca straduiti-va sa comunicati si sa slefuiti din mers asperitatile pana iese relatia pe care v-o doriti voi!sa auzim de bine si succes!

De la: livza, la data 2011-07-16 09:02:59salut
Parerea mea este ca toti barbatii se schimba dupa mutarea impreuna.chiar si noi ne schimbam.sau mai bine zis cred ca apare faza cu jos masca sa terminat bilciul si incepem sa vedem adevarata fata a lor sau a noastra(dupa caz).apar alte prioritati.si asa sintem noi oamenii facuti nu ne uitam sa vedem cine greseste.CU SIGURANTA EI IAR NOI NICIODATA.daca gasesti leacul anunta ca sint multe care il cauta.
succes