Schimbari dupa mutarea impreuna

De la: kaas, la data 2011-06-29 20:19:50Buna fetelor,

Dupa o relatie de 2 ani si jumatate cu prietenul meu, am decis sa ne mutam impreuna. Si inainte petreceam 99% din timp impreuna, dar eu aveam si casa mea, unde imi tineam o parte din lucruri, unde mai ramaneam uneori peste noapte, unde puteam pleca atunci cand lucrurile nu mergeau prea bine etc

Ei bine, de cand am facut acest pas, de 2 luni, mi se pare ca lucrurile s-au schimbat dramatic! Am senzatia ca il sufoc si uneori si eu ma simt sufocata de prezenta lui. Petrece tot mai mult timp cu amicii (ah, unde sunt vremurile de la inceputul relatiei, cand la orice invitatie raspundea cu "sa vorbesc mai intai cu prietena mea" :) ), am inceput sa ne petrecem weekendurile separat, iar seara, cand ne vedem acasa, vine ursuz, se aseaza la televizor si acolo ramane...Parca nici un moment nu e suficient de bun pentru a vorbi : dimineata e grabit sa ajunga la munca, dupa program vrea sa se relaxeze si eu il deranjez cu "agitatia mea" din casa, iar inainte de culcare "trebuie sa se odihneasca, si nu are chef de certuri la 12 noaptea".

Culmea este ca am vrut sa plec de cateva ori, si sa rup relatia, si nu m-a lasat. Tot el mi-a zis "hai sa ne rezolvam problemele, e o perioada mai dficila, nu e usor dar o sa trecem si peste asta". Perioada dificila se refera la niste probleme majore pe care le am eu la serviciu. Probabil ca si eu vin acasa cu stresul de afara..

Nu e asa usor sa renunt la 2 ani si jumatate. Si va rog sa ma credeti ca aveam o relatie foarte frumoasa inainte, eram cei mai buni prieteni, confidenti, nu faceam nimic unul celalalt, am vazut zeci de locuri frumoase din lume, impreuna. Ne respectam si avem incredere maxima unul in celalalt. Nu e un om rau, e sincer si deschis, a aparut in viata mea dupa un lung sir de tipi duplicitari, si asta m-a facut sa il apreciez.

As avea mare nevoie de cateva sfaturi din partea voastra. E normal sa ne racim asa? (presupun ca nu) E doar o faza, se poate depasi?

De la: ginnas, la data 2011-07-16 19:50:12DA,tipic romanesc...am zambit si m-am intrebat cati ani aveti,toti cei care postati?
NU stiu de ce fetele considera ca 2ani sunt un capat de lume,vai sunt de 2ani impreuna...SI?
Traiesc in Germania,aici cuplurile nu se sufoca reciproc ,cum inca gandesc o relatie tinerii din Rom.
DA,fiecare are tabieturile lui...nu trebuie sa renuntam la ele pentru nimeni,pentru ca nu suntem proprietate nimanui.Femeile au zile cand se intalnesc cu amicele,fie ca sunt singure sau au copii,nu reunta la intalnirile care le relaxeaza,ptr.nici un motiv.La fel barbatii.Trebuie sa recunoasteti ca una este o discutie cu 2prietene,si alta cand stai"bot in bot"doar cu el.ASTA mai este valabil ptr.pustoaice de 17ani,nu ptr.femeile trecute de 25-30 ani.Fiecare are jobu ei,nu depinde cu nimic de parinti sau barbat.E timpul ca si voi,romancele,sa invatati sa va respectati si sa va hotarati singure programul zilnic ,VIATA.
SA nu mai bociti atat dupa barbati,si sa acceptati ca"O SINGURATATE IN DOI,e mult mai tragica decat daca locuiesti singura,doar tu intr-un ap."

De la: ginnas, la data 2011-07-16 19:50:12DA,tipic romanesc...am zambit si m-am intrebat cati ani aveti,toti cei care postati?
NU stiu de ce fetele considera ca 2ani sunt un capat de lume,vai sunt de 2ani impreuna...SI?
Traiesc in Germania,aici cuplurile nu se sufoca reciproc ,cum inca gandesc o relatie tinerii din Rom.
DA,fiecare are tabieturile lui...nu trebuie sa renuntam la ele pentru nimeni,pentru ca nu suntem proprietate nimanui.Femeile au zile cand se intalnesc cu amicele,fie ca sunt singure sau au copii,nu reunta la intalnirile care le relaxeaza,ptr.nici un motiv.La fel barbatii.Trebuie sa recunoasteti ca una este o discutie cu 2prietene,si alta cand stai"bot in bot"doar cu el.ASTA mai este valabil ptr.pustoaice de 17ani,nu ptr.femeile trecute de 25-30 ani.Fiecare are jobu ei,nu depinde cu nimic de parinti sau barbat.E timpul ca si voi,romancele,sa invatati sa va respectati si sa va hotarati singure programul zilnic ,VIATA.
SA nu mai bociti atat dupa barbati,si sa acceptati ca"O SINGURATATE IN DOI,e mult mai tragica decat daca locuiesti singura,doar tu intr-un ap."

De la: rashela, la data 2011-07-16 20:02:26

De la: ginnas, la data 2011-07-16 19:50:12DA,tipic romanesc...am zambit si m-am intrebat cati ani aveti,toti cei care postati?
NU stiu de ce fetele considera ca 2ani sunt un capat de lume,vai sunt de 2ani impreuna...SI?
Traiesc in Germania,aici cuplurile nu se sufoca reciproc ,cum inca gandesc o relatie tinerii din Rom.
DA,fiecare are tabieturile lui...nu trebuie sa renuntam la ele pentru nimeni,pentru ca nu suntem proprietate nimanui.Femeile au zile cand se intalnesc cu amicele,fie ca sunt singure sau au copii,nu reunta la intalnirile care le relaxeaza,ptr.nici un motiv.La fel barbatii.Trebuie sa recunoasteti ca una este o discutie cu 2prietene,si alta cand stai"bot in bot"doar cu el.ASTA mai este valabil ptr.pustoaice de 17ani,nu ptr.femeile trecute de 25-30 ani.Fiecare are jobu ei,nu depinde cu nimic de parinti sau barbat.E timpul ca si voi,romancele,sa invatati sa va respectati si sa va hotarati singure programul zilnic ,VIATA.
SA nu mai bociti atat dupa barbati,si sa acceptati ca"O SINGURATATE IN DOI,e mult mai tragica decat daca locuiesti singura,doar tu intr-un ap."

Aveam un amic plecat de cativa ani afara. Se intampla demult asta. Si cand vorbea despre.. hai sa-i spunem comportamentul romanilor, o facea in termeni nu tocmai frumosi.
In fine, cand ii spuneam ca nu-i chiar asa cum spune el imi raspundea ceva de genul: "iesi afara din tara, stai printre alte natii cativa ani (desigur cele cu o treapta mai sus ca noi) si doar asa vei smti diferenta."
Asa a fost! De multe ori imi spun ca, de-am pleca cu totii din RO pentru o perioada, cand ne-am intoarce acasa am sti ce sa facem si cum sa facem ca lucrurile sa fie mai bune pentru noi.

De fapt, vroiam sa-ti spun ca ai mare dreptate. :)

De la: cnic, la data 2011-07-16 12:19:43:( Buna! Imi pare foarte rau de ceea ce ti se intampla......din pacate am fost in aceeasi situatie........2 ani si jumatate de relatie 99% din timp impreuna, totul perfect, nici macar o cearta............din prima luna in care ne-am mutat impreuna au inceput schimbarile din partea lui, nu comunica, sta numai la tv sau la pc.......langa mine era numai noaptea cand dormea, am incercat sa-l fac sa realizeze schimbarea lui si ca nu e normal ceea ce face, dar in zadar.....dupa multe zile de suferinta incercand din toate puterile sa-l fac sa fie din nou barbatul pe care l-am cunoscut, barbatul pe care il iubeam din tot sufletul si alaturi de care alesesem sa-mi petrec toata viata...absolut totul fara nici un rezultat....l-am anuntat ca m-am hotarat sa plec pentru a-l speria mi-a spus ca pot sa plec daca nu sunt fericita langa el in prima faza , apoi mi-a spus ca totul se va rezolva si o sa fie din nou la fel ca inainte, dar nu s-a intamplat asa si timp de o saptamana a continuat sa ma raneasca facand lucruri fara sa tina cont de mine , de parerile mele si am zis ca daca nu l-a speriat ca doar am spus ca ma pierde si pierdem impreuna tot ce am trait, toate visele si sperantele atunci o si fac, am ales sa plec cu gandul ca ori nu o sa ma lase sa plec ori ca daca plec in maxim 2 zile sunt inapoi si totul o sa fie bine...............Am ales sa plec si plecata am fost pentru ca mandria si orgoliul lui au fost mai puternice decat iubirea noastra si nu a putut sa treaca peste gestul pe care l-am facut eu, un gest prin care am sperat ca-mi voi recupera persoana iubita si imi voi salva casnicia care a tinut numai 4 luni :(( !!!! Ti-am povestit asta ca sa intelegi ca daca vei pleca nu vei rezolva nimic incearca din toate puterile si fa ceva langa el nu plecarea e o solutie, eu daca as putea sa dau timpul inapoi nu as mai face prostia asta, dar fapta e consumata si acum sufar ingozitor de mult!!! Te pup si iti doresc mult succes!

De la: pickard, la data 2011-07-16 20:09:54

De la: rashela, la data 2011-07-16 20:02:26

De la: ginnas, la data 2011-07-16 19:50:12DA,tipic romanesc...am zambit si m-am intrebat cati ani aveti,toti cei care postati?
NU stiu de ce fetele considera ca 2ani sunt un capat de lume,vai sunt de 2ani impreuna...SI?
Traiesc in Germania,aici cuplurile nu se sufoca reciproc ,cum inca gandesc o relatie tinerii din Rom.
DA,fiecare are tabieturile lui...nu trebuie sa renuntam la ele pentru nimeni,pentru ca nu suntem proprietate nimanui.Femeile au zile cand se intalnesc cu amicele,fie ca sunt singure sau au copii,nu reunta la intalnirile care le relaxeaza,ptr.nici un motiv.La fel barbatii.Trebuie sa recunoasteti ca una este o discutie cu 2prietene,si alta cand stai"bot in bot"doar cu el.ASTA mai este valabil ptr.pustoaice de 17ani,nu ptr.femeile trecute de 25-30 ani.Fiecare are jobu ei,nu depinde cu nimic de parinti sau barbat.E timpul ca si voi,romancele,sa invatati sa va respectati si sa va hotarati singure programul zilnic ,VIATA.
SA nu mai bociti atat dupa barbati,si sa acceptati ca"O SINGURATATE IN DOI,e mult mai tragica decat daca locuiesti singura,doar tu intr-un ap."

Aveam un amic plecat de cativa ani afara. Se intampla demult asta. Si cand vorbea despre.. hai sa-i spunem comportamentul romanilor, o facea in termeni nu tocmai frumosi.
In fine, cand ii spuneam ca nu-i chiar asa cum spune el imi raspundea ceva de genul: "iesi afara din tara, stai printre alte natii cativa ani (desigur cele cu o treapta mai sus ca noi) si doar asa vei smti diferenta."
Asa a fost! De multe ori imi spun ca, de-am pleca cu totii din RO pentru o perioada, cand ne-am intoarce acasa am sti ce sa facem si cum sa facem ca lucrurile sa fie mai bune pentru noi.

De fapt, vroiam sa-ti spun ca ai mare dreptate. :)

mentalitatea ramane cred,sau am lua-o razna de tot

De la: kudika152789, la data 2011-07-16 11:02:48E ceva normal sa se schimbe tot, de exempu, la mine sa schimbat absolut tot, am cunoscut-o si dupa 2 ani ne-am mutat impreuna , acum avem 2 ani de cand locuim impreuna !
La inceput , primele 4-5 luni au fost de groaza , ne certam din orice, nu o mai recunosteam si nici ea pe mine, de dimineata pana seara ne certam , ajunsesem in punctul de ai da papucii dar nu puteam pt ca o iubeam enorm, nu imi placea nimic din ce facea , nu imi placea cum vb cu mine , cum tipa la mine etc...
Eu stateam la tv sau pe net si ea la fel , ne petreceam timpul impreuna, in aceeasi camera dar parca nu ne cunosteam . Dupa vreo 3 luni de la mutare , ea sa saturat, plangea zi de zi , eu eram indiferent, parca nu o mai iubeam , uram tot ceea ce facea si sa hotarat sa plece acasa, eu eram bucuros ca in sfarsit scap de tot stresul si toata nebuneala.
A plecat acasa si eu am ramas singur cuc intr-un apart cu 3 camere , seara veneam acasa de la munca si era o liniste care imi dadea fiori , nu mai aveam cu cine sa ma cert...nu aveam pe cine sa iau in brate pe pat...nu aveam cu cine sa stau la masa sa mananc...etc...si brusc mi-am dat seama ca de fapt o iubesc pt tot ceea ce face , pt felul ei de a fi , pt faptul ca urla la mine la 12 noaptea , o iubesc pt ca lasa hainele pe pat , o iubesc pt ca se cearta cu mine si asta inseamna ca ii pasa si merita sa se certe cu mine, o iubesc pt ca ii singura persoana care ma facut sa o urasc , o iubesc pt ca ii nebuna , pt ca nu gandeste si pentru ca nu are dreptate, o iubesc pt ca nu ma asculta si face ce vrea ea , si o iubesc pt ca...o iubesc !
Am recucerit-o dupa 3 zile :) si pana in ziua de azi suntem cel mai fericit cuplu !
Cand te muti cu cineva este f greu , tu esti invatat sa fi independent dar trebuie sa inveti un joc nou , jocul vietii in 2 !
Si eu ieseam cu prietenii si o lasam singura in casa dar am facut un program, adica macar cateva ore pe zi sa il petrec cu ea si doar cu ea , sa ne plimbam , sa mancam sau sa ne uitam amandoi la tv, si sa petrec mai mult timp cu ea decat cu prietenii deoarece ea imi este si imi va fi alaturi toata viata, pe cand prietenii....
Eu iti zic sa nu continui tot asa ca relatia voastra este degeaba , fa o faza , si dute acasa, zi ca te-ai saturat si vrei sa te desparti si ca nu mai suporti, spune-i ca il iubesti enorm de mult dar va trebui sa il iubesti chiar daca nu mai esti cu el si...pleaca !
Daca o sa te caute , lasa-l un pic sa fiarba , sa te convinga ca te merita , si apoi impacati-va si stabiliti reguli si vorbiti deschis !
Dupa aia iti dau adresa unde sa trimiti naveta cu bere sau...sa imi zici unde face-ti nunta !
Daca nu te cauta in 2-3 zile deloc.... nu te merita si nu are rost sa te mai complici !

De la: rashela, la data 2011-07-16 20:02:26

De la: ginnas, la data 2011-07-16 19:50:12DA,tipic romanesc...am zambit si m-am intrebat cati ani aveti,toti cei care postati?
NU stiu de ce fetele considera ca 2ani sunt un capat de lume,vai sunt de 2ani impreuna...SI?
Traiesc in Germania,aici cuplurile nu se sufoca reciproc ,cum inca gandesc o relatie tinerii din Rom.
DA,fiecare are tabieturile lui...nu trebuie sa renuntam la ele pentru nimeni,pentru ca nu suntem proprietate nimanui.Femeile au zile cand se intalnesc cu amicele,fie ca sunt singure sau au copii,nu reunta la intalnirile care le relaxeaza,ptr.nici un motiv.La fel barbatii.Trebuie sa recunoasteti ca una este o discutie cu 2prietene,si alta cand stai"bot in bot"doar cu el.ASTA mai este valabil ptr.pustoaice de 17ani,nu ptr.femeile trecute de 25-30 ani.Fiecare are jobu ei,nu depinde cu nimic de parinti sau barbat.E timpul ca si voi,romancele,sa invatati sa va respectati si sa va hotarati singure programul zilnic ,VIATA.
SA nu mai bociti atat dupa barbati,si sa acceptati ca"O SINGURATATE IN DOI,e mult mai tragica decat daca locuiesti singura,doar tu intr-un ap."

Aveam un amic plecat de cativa ani afara. Se intampla demult asta. Si cand vorbea despre.. hai sa-i spunem comportamentul romanilor, o facea in termeni nu tocmai frumosi.
In fine, cand ii spuneam ca nu-i chiar asa cum spune el imi raspundea ceva de genul: "iesi afara din tara, stai printre alte natii cativa ani (desigur cele cu o treapta mai sus ca noi) si doar asa vei smti diferenta."
Asa a fost! De multe ori imi spun ca, de-am pleca cu totii din RO pentru o perioada, cand ne-am intoarce acasa am sti ce sa facem si cum sa facem ca lucrurile sa fie mai bune pentru noi.

De fapt, vroiam sa-ti spun ca ai mare dreptate. :)

De la: kudika152789, la data 2011-07-16 11:02:48E ceva normal sa se schimbe tot, de exempu, la mine sa schimbat absolut tot, am cunoscut-o si dupa 2 ani ne-am mutat impreuna , acum avem 2 ani de cand locuim impreuna !
La inceput , primele 4-5 luni au fost de groaza , ne certam din orice, nu o mai recunosteam si nici ea pe mine, de dimineata pana seara ne certam , ajunsesem in punctul de ai da papucii dar nu puteam pt ca o iubeam enorm, nu imi placea nimic din ce facea , nu imi placea cum vb cu mine , cum tipa la mine etc...
Eu stateam la tv sau pe net si ea la fel , ne petreceam timpul impreuna, in aceeasi camera dar parca nu ne cunosteam . Dupa vreo 3 luni de la mutare , ea sa saturat, plangea zi de zi , eu eram indiferent, parca nu o mai iubeam , uram tot ceea ce facea si sa hotarat sa plece acasa, eu eram bucuros ca in sfarsit scap de tot stresul si toata nebuneala.
A plecat acasa si eu am ramas singur cuc intr-un apart cu 3 camere , seara veneam acasa de la munca si era o liniste care imi dadea fiori , nu mai aveam cu cine sa ma cert...nu aveam pe cine sa iau in brate pe pat...nu aveam cu cine sa stau la masa sa mananc...etc...si brusc mi-am dat seama ca de fapt o iubesc pt tot ceea ce face , pt felul ei de a fi , pt faptul ca urla la mine la 12 noaptea , o iubesc pt ca lasa hainele pe pat , o iubesc pt ca se cearta cu mine si asta inseamna ca ii pasa si merita sa se certe cu mine, o iubesc pt ca ii singura persoana care ma facut sa o urasc , o iubesc pt ca ii nebuna , pt ca nu gandeste si pentru ca nu are dreptate, o iubesc pt ca nu ma asculta si face ce vrea ea , si o iubesc pt ca...o iubesc !
Am recucerit-o dupa 3 zile :) si pana in ziua de azi suntem cel mai fericit cuplu !
Cand te muti cu cineva este f greu , tu esti invatat sa fi independent dar trebuie sa inveti un joc nou , jocul vietii in 2 !
Si eu ieseam cu prietenii si o lasam singura in casa dar am facut un program, adica macar cateva ore pe zi sa il petrec cu ea si doar cu ea , sa ne plimbam , sa mancam sau sa ne uitam amandoi la tv, si sa petrec mai mult timp cu ea decat cu prietenii deoarece ea imi este si imi va fi alaturi toata viata, pe cand prietenii....
Eu iti zic sa nu continui tot asa ca relatia voastra este degeaba , fa o faza , si dute acasa, zi ca te-ai saturat si vrei sa te desparti si ca nu mai suporti, spune-i ca il iubesti enorm de mult dar va trebui sa il iubesti chiar daca nu mai esti cu el si...pleaca !
Daca o sa te caute , lasa-l un pic sa fiarba , sa te convinga ca te merita , si apoi impacati-va si stabiliti reguli si vorbiti deschis !
Dupa aia iti dau adresa unde sa trimiti naveta cu bere sau...sa imi zici unde face-ti nunta !
Daca nu te cauta in 2-3 zile deloc.... nu te merita si nu are rost sa te mai complici !

De la: kudika343235, la data 2011-07-16 12:03:46Buna fetelor

Am si eu o curiozitate daca pot sa ii spun asa ....am avut un prieten 3 luni d zile...din prima saptamana ma chemat sa ma mut la el,,,nush parca a fost dreagoste la prima vedere,mi-a placut m-a placut,eram foarte apropiati unul d altu,petrecema tot timpul impreuna,mergeam peste tot cu el,venea seara dupa mine de la servicu,era frumos pana cand a venit un prieten de-a lui din Spania sitotul s-a naruit,tot timpul era cu el,il sun am imi vb urat,ma cauta doar cand is aducea aminte,in timpul ala m-am mutat cateva zile aksa ptr ca se mutase prietenul lui la el...ne-am despartit intr-un final.....tineam ft mult la el....il iubeam chiar daca am fost putin timp impreuna....acuma in martie a trecut un an d cand ne-am desparit si nu am mai vb deloc,si acuma dupa un an d zile ma cautat sa ne vedem la o poveste ca si cum nik nu s-ar fi intamplat,dar.....intre timp am aflat d la mama lui ca a facut starea civila ...si el neaga in continuare ca a facut doar logodna....m-am int cu el 2 d ori....spuneti-mi si mie ce mai vrea de la mine?ca nu mai intelegnimic

De la: kaas, la data 2011-06-29 20:19:50Buna fetelor,

Dupa o relatie de 2 ani si jumatate cu prietenul meu, am decis sa ne mutam impreuna. Si inainte petreceam 99% din timp impreuna, dar eu aveam si casa mea, unde imi tineam o parte din lucruri, unde mai ramaneam uneori peste noapte, unde puteam pleca atunci cand lucrurile nu mergeau prea bine etc

Ei bine, de cand am facut acest pas, de 2 luni, mi se pare ca lucrurile s-au schimbat dramatic! Am senzatia ca il sufoc si uneori si eu ma simt sufocata de prezenta lui. Petrece tot mai mult timp cu amicii (ah, unde sunt vremurile de la inceputul relatiei, cand la orice invitatie raspundea cu "sa vorbesc mai intai cu prietena mea" :) ), am inceput sa ne petrecem weekendurile separat, iar seara, cand ne vedem acasa, vine ursuz, se aseaza la televizor si acolo ramane...Parca nici un moment nu e suficient de bun pentru a vorbi : dimineata e grabit sa ajunga la munca, dupa program vrea sa se relaxeze si eu il deranjez cu "agitatia mea" din casa, iar inainte de culcare "trebuie sa se odihneasca, si nu are chef de certuri la 12 noaptea".

Culmea este ca am vrut sa plec de cateva ori, si sa rup relatia, si nu m-a lasat. Tot el mi-a zis "hai sa ne rezolvam problemele, e o perioada mai dficila, nu e usor dar o sa trecem si peste asta". Perioada dificila se refera la niste probleme majore pe care le am eu la serviciu. Probabil ca si eu vin acasa cu stresul de afara..

Nu e asa usor sa renunt la 2 ani si jumatate. Si va rog sa ma credeti ca aveam o relatie foarte frumoasa inainte, eram cei mai buni prieteni, confidenti, nu faceam nimic unul celalalt, am vazut zeci de locuri frumoase din lume, impreuna. Ne respectam si avem incredere maxima unul in celalalt. Nu e un om rau, e sincer si deschis, a aparut in viata mea dupa un lung sir de tipi duplicitari, si asta m-a facut sa il apreciez.

As avea mare nevoie de cateva sfaturi din partea voastra. E normal sa ne racim asa? (presupun ca nu) E doar o faza, se poate depasi?

De la: kaas, la data 2011-06-29 20:19:50Buna fetelor,
As avea mare nevoie de cateva sfaturi din partea voastra. E normal sa ne racim asa? (presupun ca nu) E doar o faza, se poate depasi?