Poveste pentru suflet: Scrisoare deschisa despre cum mi-am distrus viata

Buna, numele meu este John. Simt nevoia de a ma destainui. Sunt bancher, am 46 de ani si mi-am trait viata complet diferit de cum mi-am dorit.

Toate visele mele, pasiunea mea, dorintele mele s-au dus pe apa sambetei… totul a disparut. Stiam doar sa muncesc – de la 9 la 19. Sase zile pe saptamana. Pentru 26 de ani. De fiecare data alegeam calea sigura pentru tot ce se intampla in jurul meu… iar, in cele din urma, am ajuns aici.

Astazi am aflat ca sotia mea m-a inselat in ultimii zece ani. Fiul meu nu simte nimic pentru mine. Am realizat ca am pierdut inmormantarea tatalui meu PENTRU NIMIC. Nu am terminat romanul de care ma apucasem de scris, nu am calatorit prin lume, nu i-am ajutat pe saraci. Toate aceste lucruri imi doream sa le fac cand aveam 20 de ani. In cazul in care tanarul de atunci ar avea posibilitatea de a se intalni cu barbatul de acum, l-ar pocni direct in fata. Sa va spun cum mi-am distrus rand pe rand visurile.

Sa incepem cu o scurta descriere a mea de cand aveam 20 de ani. Simt ca era ieri cand eram sigur ca am puterea de a schimba lumea. Iubeam persoanele din jurul meu si sentimentul era reciproc. Am fost un inovator, creativ, spontan, imi asumam riscuri, ma descurcam de minune in jurul oamenilor. Aveam doua vise. Primul era sa scriu o carte.

Al doilea era sa calatoresc in lume si sa ii ajut pe cei saraci si fara adapost. Pe atunci, eram intr-o relatie cu sotia mea de patru ani. Dragoste tanara. M-a iubit imediat, imi iubea energia, spontaneitatea, capacitatea de a face oamenii sa rada… si ma simteam iubit.

Stiam ca viitoarea mea carte avea de gand sa schimbe lumea. Voiam sa arat tuturor ca fiecare persoana gandeste diferit. Scrisesem 70 de pagini cand aveam 20 de ani… iar acum, la 46 de ani, tot 70 de pagini sunt scrise.

Pana la 20 de ani mersesem cu rucsacul in spate prin Noua Zeelanda si Filipine. Planuiam sa fac toata Asia, apoi Europa, apoi America (locuiesc in Australia). Pana acum, la 46 de ani, am fost doar in Noua Zeelanda si Filipine.

Acum… sa ajungem acolo unde totul s-a stricat. Cele mai mari regrete ale mele. Aveam 20 de ani, eram singurul copil la parinti. Simteam nevoia de a ma intretine singur. Aveam nevoie de un job.

La ce ma gandeam? Cum sa ma distrez cand munca era viata mea? Dupa ce ajungeam seara acasa, mancam cina, ma pregateam pentru a doua zi de munca si ma puneam in pat la 10 seara pentru a ma trezi la 6 dimineata urmatoarea zi. Doamne, nu imi amintesc ultima data cand am facut dragoste cu sotia mea.

Ieri, sotia mea mi-a marturisit ca ma insala de 10 ani… 10 ani! Pare mult timp, dar eu nu inteleg. Nici macar nu ma simt ranit. Ea spune ca motivul este faptul ca m-am schimbat. Nu sunt persoana care am fost. Ce am facut in ultimii 10 ani? In afara de munca, absolut nimic. Nu am fost un sot potrivit. Nu am fost EU.

Cine sunt? Ce s-a intamplat cu mine? Nu am cerut divortul, nu am tipat la ea, nu am plans. Nu am simtit nimic. Acum, in timp ce scriu aceste randuri, pot simti o lacrima. Dar nu pentru ca am fost inselat, ci pentru ca imi dau seama ca sunt mort pe interior.

Ce s-a intamplat cu iubirea mea pentru distractie, cu aventura, cu persoana energica si dornica sa schimbe lumea? Imi amintesc ca, la un moment dat, am fost invitat in oras de cea mai populara fata din scoala, dar am refuzat-o pentru ca imi placea de fata care acum imi este sotie. Doamne, eram foarte popular printre fete in liceu si facultate. Dar am ramas loial. Nu am vrut mai mult.

Va amintiti de calatoria mea cu rucsacul in spate si de cartea pe care am scris-o? Astea au fost in primii ani de facultate. Atunci lucram part time si cheltuiam tot ce castigam. Acum, salvez fiecare banut. Nu imi amintesc cand am cheltuit bani pe ceva ce mi se pare distractiv. Sau ceva pentru mine. Ce-mi mai doresc acum?

Tatal meu a murit in urma cu zece ani. Mi-aduc aminte de apelurile mamei mele, imi spunea ca este bolnav.. si tot mai bolnav. Eu eram tot mai ocupat deoarece urma sa obtin o promovare importanta. Am tot amanat vizita mea, sperand ca totul va fi bine. Tata a murit, iar eu am primit promovarea mult dorita. Nu il mai vazusem de 15 ani.

Cand a murit, mi-am spus ca nu conteaza ca nu l-am vazut. Fiind ateu, gandeam ca toata lumea moare. La ce ma asteptam? Sa imi gasesc scuze pentru ca nu am mers sa il vad? Scuze! Pana la urma toti ajungem de unde am plecat. Credeam ca siguranta mea financiara este mult mai importanta decat un deces.

Acum stiu ca nu este. Aveam pasiunile mele. Eram tanar. Imi doream sa cuceresc lumea. Regret ca munca a preluat controlul asupra vietii mele. Regret ca am fost un sot groaznic, o simpla masina de facut bani.

Regret ca nu mi-am terminat cartea, ca nu am calatorit. Regret ca nu am fost alaturi de fiul meu.
Daca citesti asta si esti tanar, nu face ca mine. Nu face aceleasi greseli! Nu iti amana planurile. Nu lasa visele pentru mai tarziu. Fa ceea ce iti doresti. Nu pierde timpul liber degeaba!

Te rog, fa ceva cu viata ta. Nu te distruge la 20 de ani. Nu iti uita prietenii, familia. Nu iti irosi viata. Nu iti distruge ambitiile. Nu face ca mine.

sursa material: scrisoare Reddit

foto prima pagina: barbat nervos, Shutterstock

---