Mama si tata s-au casatorit in 1991. In 1992, eu m-am nascut (Chloe). Cativa ani mai tarziu, in 1994, m-am nascut eu (Annie). Si, in cele din urma, in 1996, a fost adus pe lume micutul nostru frate.

Am crescut intr-o familie fericita, cu multa dragoste si rasete. Iar mama ne-a iubit mai mult decat orice pe lumea asta.

Dar, in 1999 familia noastra a trecut printr-un moment care a schimbat TOTUL. Eram in vacanta cu bunicii nostri. Si mergeam sa inchiriem o cabana la munte. Era minunata; era construita pe o stanca uriasa. Eram atat de fericiti.

La acea vreme eu aveam sapte ani (Chloe)… iar eu cinci (Annie). Fratele nostru mai mic avea trei anisori. Cand am oprit pe aleea din fata casei inchiriate, parintii si bunicii nostri au iesit din masina pentru a semna documentele de inchiriere ale cabinei.

Noi, copiii, am ramas in masina si ne uitam la ei pe geam. Chiar daca mama avea cheile masinii cu ea, cumva, masina a inceput sa se miste…. Si se indrepta fix catre marginea stancii.

Imediat ce mama a vazut ce se intampla, a facut ceva incredibil; a fugit in fata masinii, determinata sa o opreasca. Chiar si acum ne amintim de privirea pe care o avea chiar inainte de a ajunge sub masina. Si ne amintim cum am simtit zguduitura cand am trecut peste corpul ei.

Ea ne-a salvat viata; corpul ei a incetinit masina suficient incat bunicul sa fuga catre noi si sa traga frana de mana fix inainte de a cadea in prapastie.

Greutatea SUV-ului ar fi putut-o omori pe mama noastra. Dar, printr-un miracol, nu a facut-o. Insa i-a rupt coloana. Ea este paralizata de la talie in jos… si nu va mai merge niciodata. Dar spune ca nu ar schimba ce a facut pentru nimic in lume… copiii ei sunt in viata si sunt cu ea.

Nu a lasat ca scaunul cu rotile sa o opreasca de la absolut nimic. A fost la toate spectacolele noastre, la toate turneele de tenis. Mama este vocea care ma linisteste la telefon cand sunt plecata, la facultate. Ea este cea mai puternica…. Si cea mai buna prietena a noastra.

Este cea mai tare mama din lume. Ne-a invatat de la o varsta foarte frageda ca, atunci cand oamenii se holbeaza la noi din cauza ca o plimbam in scaun cu rotile, ar trebui sa ne tinem capul cat mai sus… si sa nu ne uitam in spate.

Asta a facut ea cu viata ei; viata i-a dat multe momente dificile… dar a facut tot posibilul sa le transforme in clipe frumoase.

Da, ne-a salvat vietile in accidentul din 1999. Dar de atunci ne-a salvat in fiecare zi…

La multi ani, mama! Te iubim mai mult decat putem spune in cuvinte.

foto prima pagina: captura Youtube

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: