12 luni de durere si suferinta. 12 luni in care am invatat sa traiesc fara el. Mi-a luat mult, stiu.. insa in momentul in care ne-am despartit, o parte din mine a murit. Si tocmai cand incercam sa merg mai departe cu viata mea, am primit un mesaj de la el.
Fix la un an de cand drumurile noastre s-au bifurcat pentru totdeauna, el a revenit din nou in viata mea: “Ce mai faci?” – mi-a aparut pe telefon.
Puteam sa il ignor… puteam sa ii spun sa se duca dracu… puteam sa fac multe. Dar stiti ce am facut? Am inceput sa plang.
Sufletul meu s-a intors in trecut; mi-am amintit de toate clipele frumoase pe care le-am avut alaturi de el. Da, am dezgropat toate amintirile pe care imi jurasem sa le tin departe de mine… si mi-am dat seama ca dragostea adevarata chiar exista. Si uneori trebuie sa lupti pentru ea.
Simteam nevoia de a ii spune ceva… orice. Voiam sa ma bucur ca este fericit, dar inima nu ma lasa. Asa ca i-am lasat un mesaj scurt: “Wow, ma bucur sa vad ca esti bine. Eu sunt foarte fericita, cred ca mi-am gasit sufletul pereche”
Am stat mult pana sa dau TRIMITERE mesajului. Imi doream din tot sufletul sa sterg ultima parte, dar inima nu m-a lasat. Parea fericit… si pentru mine fericirea lui era singura care conta.
Da, inima mea inca bate pentru el… insa prefer sa il vad fericit cu o alta femeie decat nefericit cu mine.
foto prima pagina: femeie langa fereastra, Shutterstock
Spune-ti parerea!