Aceste randuri ne-au fost trimise de o cititoare pe pagina de Facebook Kudika.ro. Noua ni s-a parut o poveste extrem de interesanta, din care toate avem cate ceva de invatat, asa ca am zis ca trebuie sa o impartasim si cu voi, cititoarele noastre.

Păr hidratat, sănătos și ușor de pieptănat? Se poate!

"Materialul, relativ banal este scris dintr-o suflare si o ra-suflare. Am decis, sa impartasesc aceasta experienta dura, in speranta, ca poate ajut pe macar una dintre noi, preocupate de FORMA si nu de FOND.

Am decis cu ceva timp in urma, sa plec din Romania. Am facut-o cu teama, cu durere si dor de ce-mi va fi dor ( de ai mei). Desigur, nu acesta este subiectul, dar va ajuta sa vizualizati tabloul unei femei, dintr-un punct al vietii ei si pana azi, ziua in care scriu. Asadar, plecand la 35 de ani, nu credeam ca voi reusi ceva. Ei bine, am avut noroc. Chiar noroc, pot spune. Sotul meu s-a angajat dupa doar trei luni, iar eu...am stat numai un an acasa. An in care, din cauza stresului zilnic, am papat. Si am papat, pana n-am mai putut.

In vacanta, am venit acasa. Si reactia mamei, a fost una iesita din comun: a lesinat, cand m-a vazut. Reactie provocata nu doar de aparitia mea, in carne multa si putine oase, ci si pe baza unui fond emotiv puternic de care mama beneficiaza din plin. Nu plecasem slaba moarta de acasa in urma cu un an si grasa mai fusesem in 35 petrecuti alaturi de dansa. Dar, asa a fost atunci, in 2013. Trece luna de concediu, o luna de calvar si de stres, mai mare decat cel de a fi stat acasa un an, dar de data asta nu am avut cum manca. Era gardianul langa mine. Dar trece nu doar luna, ci inca un an si vine iar concediul, 2014. In ianuarie, dupa anul nou, am inceput o cura de slabire. Celebra cura de 13 zile. A mers.

Si dupa sase luni, cu chin si foame, am scapat de kilogramele care ma prezentau lumii intr-o FORMA neplacuta. Eram doar plinuta, nu grasa. Incantare teribila pe chipul si in sufletul mamei, ca... : « Si aia de etajul sapte e plecata, dar in fiecare an, cand vine acasa, nu stiu, draga ce face? Infloreste. E asa faina tipa » . Biata, mama, o fi stiind ca iubitul « aleia » de la sapte, are 70 de ani si a luat-o doar pentru FORMA si de FORMA pe fatuca aia de 23 de ani, de « nevasta »? O las in pace, e mult prea fericita, ca ma vede « localitatea » si pe mine slaba, relativ.

Si acum ajung la subiect, dragelor. Vine vacanta 2015 si ma prinde iar grasa, dar nu ianuarie, ci in mai, iar in iulie trebuia sa stau in fata juriului din cartierul meu rezidential plin de tarancute si tatici, fardate si bufante. Ce fac? Mama o sa lesine, bunica o sa planga, vecinele o sa-si dea coate, iar fatuca de sapte, a venit cu un negru anul asta, dar pentru toti eu voi fi oaia neagra. Si ma pun pe treaba : clasica de 13 zile, ierburi, apa, multa apa si in principiu foame. Foame de mi se lungeau ochii si sufletul in farfuria sotului meu, dar eram atat de hotarata, incat nimeni si nimic nu ma putea opri.

Nici macar iubitul meu sot, care odata pe saptamana imi cerea sa incetez: « Te rog, iubirea, gata cu dieta. O sa te imbolnavesti. » Sau: « Slabeste tu mult, sa vezi, ca te insel cu una grasa si nu cat tine, cu una mare ». Ca sa va faceti o idee depre ce grasime vorbim. Aveam 1, 60 si 78kg. Asezate intr-o anumita ordine, adica nu eram oribila. In vacanta, miere si ambrozie, pe toate fronturile. Mama este innebunita de fericire, bunica arunca expresii de genul: « bravo mai, mama, sa fii si tu mai altfel, nu grasa, cum a fost maica-ta, toata viata ». Da. Adevar a spus bunica. Pe fondul unor boli cronice, dar si a placerii de a manca, mama mea a fost slaba doar pana la 20 de ani, si nici acum nu a slabit prea mult, la 57. De ce m-o vrea pe mine mama, slaba? O luna, m-am tot gandit, la ce am fost si ce am ajuns. Eu care toata viata nu am pus pret pe nimic din ce se spunea in afara casei mele. In jurul meu am creat mereu un sistem anti-vorbe. Eu care toata viata am fost plinuta, dar am stralucit la toate varstele si cu toate kilogramele, mai multe sau mai putine.

Am provocat emotii si pasiuni oamenilor din jur prin FONDUL meu si nu prin FORMA, sa ma las prada acestor....sacali de cartier, printre care cu regret o trec si pe mama? Nu m-am gandit prea mult, pentru ca la intoarcerea din vacanta, a inceput cosmarul. August, 9 zi in care dupa mersul lucrurilor, trebuia sa se instaleze perioada de gratie si greata, menstruatia. Si nu a venit. Am crezut, ca e vorba de schimbarea mediului, oboseala, chestii banale. Ajungem in 15 si nimic. Desi aveam un sterilet, mi-am pus si problema unei sarcini. Am facut doua teste, negative. Am mai asteptat un pic, dar nu s-a intamplat evenimentul. Ingrozita de ideea unei sarcini extrauterine, am mers la spital. Iar raspunsul doamnei doctor ginecolog a fost unul care m-a trezit, m-a ingrozit si m-a facut sa decid, ca voi fi toata viata stapana pe sentimentele, pe deciziile mele, pe kilogramele mele si ca voi contiua sa fiu acea Cristiana minunata, pe care am cladit-o, am crescut-o si nu as vrea sa o pierd printre FORMELE fara FOND: « Draga, mea, lasa-le naibii de diete, ca puteai sa faci niste complicatii teribile la ficat, pancreas...! Ai norocul de a fi scapat doar cu o amenoree. Mai dureaza o luna, doua pana iti vei reveni si pana se va instala menstruatia vreo doua, trei saptamani ».

Nu-i spusesem nimic despre dietele mele, avea in fata doar analizele de sange si urina si o pacienta, convinsa ca are cancer. Da, inainte de a vedea analizele, inainte de a vedea un medic, prin eliminare am ajuns la concluzia ca e ceva foarte grav. De ce eram sigura, ca e cancer? Nu stiu, poate pentru ca, stiu ca este o boala perfida, ascunsa, care se manifesta in final, astfel incat, daca nu o descoperi la timp esti total descoperit in fata ei. Poate am exagerat cu concluzia, dat fiind faptul ca, in atatia ani nu mi s-a-ntamplat, sa nu se”intample” evenimentul. Stiu doar, atat: ca eu personal, pe FONDUL unui usor narcisism m-am considerat faina toata viata si nu am avut nevoie de diete pentru mine, ci pentru altii. Si apoi, vin si intreb: cine merita stresul acesta, pentru cine sa-mi distrug sanatatea, de ce sa fac lucruri in care nu cred? Pentru ca, nu-s conform standardelor? Ale cui standarde? Ale lumii, ale mamei, ale FORMEI?

Asa ca, dragele mele, inainte de a lua decizii de genul acesta, incercati sa puneti in balanta FONDUL de care dispuneti si daca FORMA va va aduce fericire. Nu spun, ca nu-i bine sa avem grija de noi si sa nu devenim monstruleti, dar daca FORMATUL nostru asa a fost programat? Daca mai bine atat, nu se poate? Incercati echilibrarea in tot. Da, aveti cateva kg in plus? Daca pe voi nu va deranjeaza, atunci incercati sa nu-i deranjeze nici pe cei din jur. Educati-va, sa va iubiti asa cum sunteti sau sa schimbati ceva, pe ici pe colo, dar fara riscuri si de dragul vostru, nu al altora. Eu mi-s draga, asa cum sunt ! Voi?....."

foto prima pagina: Andrzej Wilusz, Shutterstock

7 Lectii de viata puternice invatate din Alchimistul
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: