Nu am vrut sa te cunosc. De fapt, am fost atat de suparata pentru ca am condus doua ore si jumatate pana la biroul tau. Mi s-a spus ca problema cardiaca a fiului meu nu va avea nevoie de o interventie chirurgical ape cord deschis. Apoi, dintr-o data, am simtit ca o bomba a explodat langa mine… si explozia ne-a trimis pe mine si pe sotul meu in cabinetul tau cateva zile mai tarziu.

Te-am intrebat asta “Ai pierdut vreodata un copil la operatie?” Te-ai uitat in jos si ai spus “Da.” Era o fetita mica, una din sutele pe care tu le-ai operat, care avea si sindromul Down, care a mers acasa si a murit in somn. Chiar daca asta s-a intamplat in urma cu 10 ani, as putea spune ca inca te vad indurerat. Atunci am stiut ca tu esti cel pe mana caruia vreau sa ajunga fiul meu.

In ziua interventiei chirurgicale m-ai vazut plangand, mi-ai dat un servetel si m-ai asigurat ca va fi bine. Ai fost mai mult decat un sprijin pentru noi. Si asta faci… zi de zi salvezi vietile copiilor nostri. Zi de zi dai speranta parintilor. Si pentru asta eu, in numele tuturor, ITI MULTUMESC… pentru ca sunt in continuare mama.”

sursa material: Jillian Benfield, Facebook

foto prima pagina: altanaka, Shutterstock

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: