Virtutile terapeutice ale socului erau cunoscute inca din antichitate. In Grecia, Hipocrate ii atribuia proprietati diuretice; in Evul Mediu, la vechii germani, socul era considerat o planta sfanta, fiind folosit si ca planta medicinala.
Florile contin rutozida, ulei volatil, sambunigrozida, etil-amine, izobutil si izoamil-amine, beta glicozizi ai acizilor caleic si ferulic, zaharuri, mucilagii, vitamina C etc.
Au proprietati sudorifice, diuretice, laxative, febrifuge, galactogoge, antiinflamatoare, usor dezinfectante.
Citeste continuarea pe Realitatea.net
foto prima pagina unpict, Shutterstock
Spune-ti parerea!