Bandaj pentru inima franta

"Mami, ce faci acolo?" - a intrebat fetita de doar cinci anisori.

"Gatesc o tava de pui cu legume pentru vecina noastra." - a raspuns mama.

Fetita: "Dar de ce?"

Mama: "Pentru ca doamna Ana este foarte trista. Ea si-a pierdut fiica si are inima zdrobita. Pentru putin timp noi trebuie sa avem grija de ea."

Fetita: "De ce, mami?"

Mama: "Vezi tu, draga mea... atunci cand cineva este foarte foarte trist, nu se mai poate ocupa de treburile micute, cum ar fi pregatirea cinei sau alte treburi. Noi suntem vecinii si prietenii ei si trebuie sa o ajutam in aceste momente. Doamna Ana nu va mai putea niciodata sa isi imbratiseze fetita sau sa stea de vorba cu ea. Nu va mai putea face niciodata acele lucruri minunate pe care mamicile si fetitele lor le fac impreuna. Esti o fetita inteligenta, draga mea. Poate te vei gandi la o modalitate de a ajuta la rezolvarea problemei doamnei Ana."

Micuta a mers in camera ei si s-a gandit serios la aceasta provocare si la ce ar putea sa faca pentru a o ajuta pe doamna Ana sa nu mai aiba inima franta. Cateva minute mai tarziu ea avea solutia... a luat-o la fuga si, cand a ajuns in fata casei vecinei, s-a oprit, si-a aranjat rochita si a batut la usa.

"Buna, draga mea" - i-a spus doamna Ana, usor surprinsa ca o vede.

Ochii ei erau rosii, se vedea ca plansese foarte mult.

"Cu ce te pot ajuta?" - a continuat femeia.

Fetita: "Mami spune ca ti-ai pierdut fiica si ca esti foarte, foarte trista, cu inima zdrobita."

A bagat mana in buzunarul rochitei si a scos un plasture.

"Este pentru inima ta rupta bucatele. Stiu ca atunci cand ma lovesc, mami imi pune un plasture si imi spune ca vindeca. Si tu te vei vindeca"

Doamna Ana nu si-a mai putut stapani lacrimile. Ea a ingenuncheat si a imbratisat fetita. Printre lacrimi, a spus: "Multumesc mult, draga mea, ma va ajuta foarte mult."

Femeia a cumparat un breloc de chei, in care a pus plasturele primit de la fetita vecinei sale. Acest act de bunatate a convins-o ca viata merge mai departe. Brelocul l-a pus la cheile sale, pe care le folosea in fiecare zi. Ea stia ca pentru a se vindeca are nevoie de timp... plasturele a devenit simbolul ei pentru vindecare.