Povestea care ne va reaminti ca nu trebuie sa ne dam niciodata batuti

Dante Gabriel Rossetti, celebrul poet si artist al secolului al 19-lea, a fost intr-o zi abordat de un barbat in varsta. Batranul avea cateva schite si tablouri si dorea ca Rossetti sa se uite peste ele si sa ii spuna sincer daca el le-ar cumpara sau, in cel mai rau caz, daca observa vreun potential talent.

Rossetti s-a uitat cu mare atentie peste ele. Dupa ce a analizat doar cateva, el stia ca nu valoreaza nimic, insa el era un om foarte bun... si i-a spus omului in varsta cat mai bland posibil ca acele schite si tablouri nu sunt foarte valoroase. S-a simtit rau, dar nu putea minti un om bun.

Barbatul a fost dezamagit, insa oarecum se astepta la un asemenea raspuns. El si-a cerut scuze pentru ca ii lua din timpul pretios, insa i-a cerut sa se mai uite la cateva.

Rossetti s-a uitat la numeroase schite.. si imediat pe fata lui a aparut un zambet larg. "Astea... astea sunt foarte bune."

"Acest tanar are un mare talent. Ar trebui sa ii venim in ajutor si sa il incurajam. Va avea un viitor minunat."

Artistul a observat ca batranului i-au dat lacrimile, asa ca a intrebat: "Cine este acest tanar artist? Fiul tau?"

"Nu..." - a raspuns batranul cu tristete. "Sunt eu... acum 40 de ani. Daca as fi auzit aceste cuvinte atunci... Nimeni nu m-a sustinut, m-am simtit descurajat si am renuntat... prea repede."

foto prima pagina: unsplash