Dante Gabriel Rossetti, celebrul poet si artist al secolului al 19-lea, a fost intr-o zi abordat de un barbat in varsta. Batranul avea cateva schite si tablouri si dorea ca Rossetti sa se uite peste ele si sa ii spuna sincer daca el le-ar cumpara sau, in cel mai rau caz, daca observa vreun potential talent.
Rossetti s-a uitat cu mare atentie peste ele. Dupa ce a analizat doar cateva, el stia ca nu valoreaza nimic, insa el era un om foarte bun... si i-a spus omului in varsta cat mai bland posibil ca acele schite si tablouri nu sunt foarte valoroase. S-a simtit rau, dar nu putea minti un om bun.
Barbatul a fost dezamagit, insa oarecum se astepta la un asemenea raspuns. El si-a cerut scuze pentru ca ii lua din timpul pretios, insa i-a cerut sa se mai uite la cateva.
Rossetti s-a uitat la numeroase schite.. si imediat pe fata lui a aparut un zambet larg. "Astea... astea sunt foarte bune."
Artistul a observat ca batranului i-au dat lacrimile, asa ca a intrebat: "Cine este acest tanar artist? Fiul tau?"
"Nu..." - a raspuns batranul cu tristete. "Sunt eu... acum 40 de ani. Daca as fi auzit aceste cuvinte atunci... Nimeni nu m-a sustinut, m-am simtit descurajat si am renuntat... prea repede."
foto prima pagina: unsplash
Spune-ti parerea!