Vei plange mult ori vei zambi?

La inmormantarea bunicului meu am inteles ce inseamna cu adevarat viata.

Toti oamenii prezenti erau suparati si plangeau, cu exceptia bunicii mele care zambea. M-am speriat, am crezut ca are o cadere nervoasa si am intrebat-o daca este in regula. In acel moment, ea s-a uitat cu ochii plini de lacrimi la mine si mi-a spus: "Este o zi minunata pentru o inmormantare, soarele straluceste pe cer, toata familia si toti prietenii mei sunt aici... si ne luam ramas bun de la cel mai important om din viata mea."

Am intrebat-o daca ii va simti lipsa, ea mi-a raspuns: "Am fost casatoriti timp de 65 de ani. Dupa 30 de ani l-am cunoscut chiar mai bine decat ma cunosteam pe mine. Ne-am tinut de mana in cele mai grele momente din viata, am zambit fericiti la fiecare intamplare frumoasa. Am fost de nedespartit, eram doua trupuri intr-un singur suflet... asa ca acum pot spune ca el a plecat, dar va ramane in continuare alaturi de mine."

Mi-a parut rau de ea, asa ca eu si parintii mei am decis sa ramanem alaturi de ea pentru cateva zile. Intr-una din zile, bunica se trezise extrem de fericita si spunea tuturor ca de acum inainte nu va mai fi nevoita sa gateasca pentru doua persoane si ca in sfarsit era libera sa faca ce vrea. La 82 de ani ea voia sa invete italiana si sa ia cursuri ca sa stie sa umble pe calculator. Nu puteam sa o inteleg asa ca am intrebat-o ce s-a intamplat cu ea si cum de nu este trista.

In acel moment s-a oprit si s-a uitat atent in ochii mei, apoi mi-a spus: "De cate ori te-ai gandit la moartea ta?"

"De nenumarate ori!" - i-am raspuns eu.

"Si ai doar 22 de ani. Atunci... de cate ori crezi ca m-am gandit eu? Am 82 de ani. Ce crezi ca fac in fiecare dimineata?" - a intrebat ea.

"Bunicul tau are fii, fiice, nepoti si chiar stranepoti. A supravietuit unui razboi, unui atac de rechin si unui accident maritim. A petrecut 50 de ani pe apa, pescuind si 37 de ani la pensie. Am mers in calatorii si ne-am bucurat de fiecare moment impreuna. El a facut tot ce si-a dorit sa faca. Viata lui s-a incheiat fara ca el sa aiba vreun regret."

Am intrebat-o: "Si tu?"

Mi-a raspuns: "Am 82 de ani... am multe lucruri de facut si prea putin timp la dispozitie" - apoi s-a ridicat de pe scaun, m-a mangaiat pe cap si m-a intrebat: "Daca astazi ai afla ca maine este ultima ta zi pe pamant ce vei face: vei plange mult ori vei zambi? Eu vreau sa zambesc."

Nu stim cat timp suntem pe acest pamant; din pacate timpul pentru unii dintre noi va fi incredibil de scurt. Asa ca profitati la maximum de fiecare minut petrecut alaturi de oamenii dragi si nu numai. Traiti fiecare clipa ca si cum ar fi ultima deoarece chiar ar putea fi.