Baietelul era dezamagit de faptul ca tatal lui nu a participat la ultima serbare. Nu era surprins, in ultima vreme tatal muncea din ce in ce mai mult si, desi ii promitea ca va petrece mai mult timp cu el, asta nu se intampla niciodata.
Desi avea doar sapte anisori, micutul intelegea ca multi oameni depind de tatal sau, un avocat care ajunsese sa lucreze nu doar de dimineata pana seara, ci si in timpul noptilor si al weekendurilor. Cu toate acestea, el nu si-a putut ascunde tristetea cand nu l-a vazut pe tatal sau in sala, la serbare.
Intr-o seara, baiatul a avut curajul sa isi intrerupa tatal care era la biroul lui si muncea pentru a il intreba cati bani fac avocatii pe ora. Suparat si deranjat de intrebare, barbatul a raspuns: "300 de lei pe ora."
Baietelul, cu lacrimi in ochi: "Wow, ce mult primesti. Tati, ma imprumuti cu 100 de lei?" Tatal, si mai nervos: "Bineinteles ca nu! Te rog, du-te si joaca-te cu jucariile tale si lasa-ma sa lucrez."
Trecusera doar zece minute de la aceasta discutie, iar tatal se simtea tot mai vinovat pentru raspunsul dur dat fiului sau, asa ca a decis sa faca o pauza si sa stea putin timp alaturi de copil.
"Tati, stiu ca esti un om important si ca timpul tau este pretios. Eu am 200 de lei stransi si mai am nevoie de inca 100 de lei pentru a cumpara o ora din timpul tau. Vineri mai avem o serbare, as vrea sa fii si tu acolo, alaturi de mami, sa ma vezi. Nu trebuie sa stai foarte mult, doar o ora."
Aceste cuvinte l-au ranit pe barbat precum un pumn in inima. El a realizat ca fiul lui are nevoie de el mai mult decat aveau clientii lui. Trebuia sa fie acolo pentru copilul sau mai mult decat avea nevoie de bani sau de premii de la firma. El l-a imbratisat si i-a spus baiatului: "Sunt mandru de tine, nimeni si nimic nu ma va putea impiedica sa vin la serbarea ta."
Morala povestii:
Foarte multi parinti fac tot posibilul sa gaseasca un echilibru intre viata profesionala si nevoile familiei. Este vorba intotdeauna de prioritati. Dar, daca nu ne facem ordine in viata astfel incat sa fim alaturi de copiii nostri in momentul in care ei au nevoie, ei vor avea de suferit - si, odata cu ei, vom suferi si noi.
foto prima pagina: Air Images, Shutterstock
Spune-ti parerea!