Suntem atat de ocupati si nu avem timp de nimic si de nimeni. Asteptam sa se termine ca intr-o zi sa avem timp si de noi si de oamenii dragi noua.
In ultima vreme am avut foarte multa treaba, am muncit mult la proiectele in derulare si la ce aveam de recuperat din perioadele in care am fost plecata. Am fost implicata intr-o multime de proiecte si, ca cei mai multi dintre voi, nu am avut timp de nimic. Nici macar de mine sau de mama, cu care obisnuiam sa ma vad foarte des pentru ca locuieste foarte aproape de mine.
M-a tot sunat sa ma intrebe ce fac pentru ca nici telefoane nu ii mai dadeam – imi spuneam ca e doar o perioada agolmerata care o sa treaca si o sun dupa. Imi spuneam ca o sa petrecem timp impreuna, dar acel moment nu mai venea. Ma amageam cu ceea ce aveam sa facem in viitor. Dar in prezent… nimic.
Zile trecute am primit un mesaj care m-a paralizat, care mi-a taiat respiratia. Mama uneia dintre prietenele mele apropiate a plecat. Mintea mea a refuzat sa constientizeze mesajul. O cunoasteam si stiam ca este bine.
Citeste continuarea pe AndreeaRaicu.ro
Spune-ti parerea!