Poate ca sunt o visatoare... dar mereu am crezut in noi doi

Intotdeauna am fost o visatoare. Inca de cand eram copil, aveam planuri mari care includeau calatorii pe luna, sa invat oamenii sa rada mai mult, sa scriu carti si sa vad lumea. Sunt sigura ca oamenii din jurul meu credeam ca sunt nebuna... radeam singura, ma jucam ore intregi, desenam si susoteam animalelor mele de plus cat de frumoasa este viata.

Da... am fost intotdeauna cu capul in nori, crezand ca lucruri frumoase se vor intampla in aceasta viata.

Si chiar 15 sau chiar 20 de ani mai tarziu, inca sunt o visatoare. Cred in promisiunea de maine, cred in planurile de viitor, cred in dragoste... CRED IN NOI.

Am crezut intotdeauna in dragoste adevarata, in dragostea aia care te face sa zbori, in genul de dragoste care tine timpul in loc si iti tine de cald. Intotdeauna am crezut in iubirea care iti da viata peste cap... in legatura incredibila dintre doua suflete care se schimba brusc si pornesc de mana la un drum frumos... un drum al eternitatii.

Intotdeauna am crezut in acea iubire care te iubeste cu frumusetea ei. Genul de iubire care te face sa cazi in bratele cuiva, sa iti deschizi inima fara sa iti fie teama ca poate fi ranita.

Genul de iubire care pur si simplu iti umple viata. Genul de iubire neinfricata...

Poate ca sunt o visatoare, dar mi-am imaginat intotdeauna ca acea dragoste ma va gasi. Ca va da peste mine cand imi voi trai propria viata, ma va lua prin surprindere si ma va face sa uit de tot si de toate.

Poate ca sunt o visatoare... dar cand te-am vazut, am stiut ca tu esti ACELA. Nu mi-a luat mult sa ma indragostesc de tine.

Dau vina pe modul in care am fost crescuta - o mama artista si un tata care niciodata nu a stiut ce inseamna sa renunti la ceva. Dau vina pe un drum pe care intotdeauna am vazut oportunitati... un drum atat de neexplorat, de usor de atins, de frumos...

Dau vina pe modul in care ma privesti, cum nu m-a mai privit nimeni pana acum, cu acei ochi care vad dincolo de zambetul meu... care vad pana in adancul sufletului meu.

Dau vina pe modul in care mintea mea rataceste tot timpul cautand o lume frumoasa, cautand oameni care stiu sa zambeasca si sa se bucure de viata.

Poate ca sunt o prostuta pentru ca sunt o femeie care viseaza, insa nimeni nu ma poate schimba. Insa stiu ca impreuna putem schimba lumea. Cu un zambet, cu o privire frumoasa, cu o imbratisare calda.... da, putem face din aceasta lume un loc mai bun si mai frumos.

foto interior si prima pagina: unsplash.com