Interviu cu cea mai bună prietenă, femeia care mă inspiră în fiecare zi

Cu Tzolo mă știu din clasa a 9-a, însă cred că prietene bune am devenit abia la sfârșitul liceului. Am avut întotdeauna o prietenie discretă, ca să îi zic așa. Atunci când ne întâlnim nu ținem neapărat să ne pozăm ca să arătăm lumii că ne-am întâlnit și nici nu umplem Instagram-ul cu Instastory-uri amuzante. Nu, întâlnirile noastre sunt motivaționale, sunt emoționante, se lasă cu râsete, dar și cu lacrimi, iar la final fiecare pleacă cu inima fericită și liniștită.

Dacă eu am fost mereu adolescenta... rebelă... Tzolo a fost jumătatea mea liniștită și chibzuită, cea care m-a inspirat să devin o femeie independentă. Mă fascinează că își găsește timp să facă câte puțin din toate, că luptă să ajungă mai sus și îi și iese acest lucru, nu își neglijează pasiunile și mereu este plină de energie, pozitivă și zâmbește. V-o prezint cu dragoste pe a mea Tzolo:

2008 - Club Malibu, București

La 30 de ani (împliniți anul acesta): ești soție dedicată suflet și trup, ești nepoată, sau, mai bine spus, fiică devotată (știu că bunicii ți-au fost mai mult părinți), angajat de succes, cu program de 8 ore, al unei companii mari din lume, ești fondatoarea proiectului Domnul și Ucenica, oferi meditații și îți găsești timp să descoperi locuri noi și fascinante atât în țară, cât și peste hotare. Mă uimești și în ziua de azi. Cum reușești?

Mersi mult pentru aprecieri. Cum reușesc să mă împart? Reușesc pentru că îmi doresc toate cele de mai sus, îmi dau o stare de bine. Evident că un rol important îl joacă și organizarea, însă dacă în trecut aveam regrete că nu reușeam să aloc mult timp pentru fiecare în parte, am învățat de ceva vreme să apreciez că pot face puțin din toate și sunt mai liniștită acum. Timpul e limitat, știm cu toții, însă dacă nu te implici în ce te face fericit, pentru ce mai trăiești?

Dacă îmi aduc aminte bine, mi-ai spus la un moment dat că secretul bunei tale organizări este jurnalul pe care îl ții de când erai mică. Așa e? Joacă jurnalul/agenda un rol important în viața unei persoane care vrea să reușească tot ce și-a propus?

Da, cred cu tărie. Dincolo de buna organizare, un jurnal e o mărturie care te ține disciplinat, te ascultă, e vocea ta interioară. Pe mine m-a ajutat dintotdeauna să reflectez asupra emoțiilor, activităților, dorințelor mele și da, am reușit multe pornind de la ce am așternut în el.

Nu știu dacă mi-ai povestit vreodată acest aspect, dar sunt curioasă să aflu acum... ce fel de copil ai fost?

Ai mei spun că am fost un copil cuminte. Nu știu ce să spun?! Știu că îmi făceam prieteni ușor, însă mă apucase organizarea de mică și le tot dădeam indicații (n.r. râde), ceea ce îi supăra pe părinții lor.

Îmi plăcea să mă plimb în Cișmigiu cu bunica mea, în special pe “Aleea îndrăgostiților”, și îi tot spuneam că vreau să vină și dragostea asta odată la mine. Am avut și năzbâtiile mele, mi-am rupt ambele mâini, piciorul. O copilărie fericită.

2007 - Acasă la Tzolo, înainte ca ea să iasă în oraș

Ai fost una dintre cele mai bune și îndrăgite eleve atât din clasă, cât și din liceu. Care au fost materiile tale preferate? Profesorii? Simți că ți-ai sacrificat copilăria pentru a obține note bune?

Of, mă emoționezi. Știi că am avut o pasiune pentru franceză datorită profesoarei. În general, materiile umaniste mi-au plăcut. Cât despre profesori, i-am îndrăgit pe cei care ne-au învățat mai degrabă lecții de viață. Nu simt că mi-am sacrificat copilăria alergând după note, da, îmi doream note bune că mă lua tata la “trei păzește”, dar nu am tocit. Am învățat ce mi-a plăcut și ce am considerat că îmi va fi de folos.

În clasele I – IV învățăm acasă exersând cu păpușile, le înșirăm pe toate ca la școală și le predăm ce învătsem. Aveam până și catalog.

Ești soție: cum definești iubirea? Cum se simte atunci când te căsătorești de "mică"?

Oh, iubirea. E o sticluță cu arome interesante: emoții, pasiune, fericire, etc. E mișto să te căsătorești când ești tânăr. Eu m-am căsătorit la 26 ani, eram super îndrăgostită și nu am stat 10 ani să “îl testez”, să văd dacă “merită” (tot aud în jurul meu oameni cu astfel de păreri). E o prostie asta, suntem oameni, avem calități și defecte care poate completează defectele noastre, le poți descoperi și căsătorit fiind. Noi nu considerăm că un act a schimbat relația, ce simți când te căsătorești este că aparții 100% unui întreg, că e un nume comun, un cerc. Și da, nunta e o super petrecere, așa a fost cel puțin la noi. Mai e un aspect important, cununia religioasă. Eu am un principiu: dacă totuși, ai urme mici de îndoială cu privire la căsătorie, temeri de tot felul, nu te duce la Biserică, căsătorește-te doar civil dacă tot vrei să te căsătorești. Cununia religioasă e o emoție foarte puternică și ca să îi înțelegi sensul, trebuie să simți că o faci pentru totodeauna, te căsătorești cu iubire, nu cu un act (cum e la Primărie). Am citit mult despre asta, aș putea povesti până mâine.

2014 - Se mărită Tzolo a mea

Ești o prietenă care inspiră: Ce este prietenia?

Prietenia este împletită cu iubirea cât privește definita mea metaforică. Totuși, amintiri prea plăcute nu am. Știi că am avut foarte multe prietene în care am investit multă emoție, încredere, loialitate. M-au dezamăgit treptat. Așadar, cel mai bine m-am înțeles cu băieții (n.r: râde). Ce-i drept, prietenia cu tine durează de atâția ani și secretul este că, deși trece timpul și poate nu reușim să ne vedem, nu ne reproșăm acest lucru și we make the most of it.

Ești un copil exemplu: Ce înseamnă familia pentru tine? Ai simțit vreodată că ai pus familia pe locul doi și cariera pe locul întâi?

Familia înseamnă iubire, înseamnă cam tot ce am scris mai sus la capitolul iubire. Da, am pus cariera pe locul întâi mulți ani, chiar și după căsătorie. Schimbarea pornește din noi, poate e un clișeu, dar chiar așa e. Tot eu m-am trezit și am schimbat topul priorităților. Cred că reușesc să am un echilibru de vreo doi ani J și e tare bine. Totul pornește de la ce te face fericit, nu înseamnă să înlături, ci acolo unde emoția e mai puternică, oferă locul potrivit.

Ești angajat de succes: Care consideri tu că sunt principalele calități ale unui angajat de succes?

Oare? Nu m-am gândit dacă sunt un angajat de succes. Pot spune, însă, că nu sunt duală, adică sunt aceeași persoană și la birou și în viața personală. Sunt umană, tot timpul am fost de părere că în spatele rezultatelor stau niște valori puternice: integritate, bunătate,voie bună, înțelegere, respect, etc.

Mai este un aspect pe care l-am învățat cu timpul, deși e foarte greu de aplicat, măcar “give it a try” – încearcă să empatizezi până și cu cei care sunt opusul firii tale, încearcă să asculți, să înțelegi să nu emiți îndată judecați, să etichetezi.

---