Fiecare crește copiii așa cum crede că este cel mai bine. Totuși atunci când riscăm să punem în pericol sănătatea copilului pe termen scurt sau lung, este recomandat să cerem părerea medicilor înainte de a lua o decizie. Un astfel de caz îl reprezintă și antrenamentul la oliță. Când și cum ar trebui să învățăm copilul la oliță? Iată ce ne spun medicii.

Urologi din lumea întreagă, dar și pediatrii și psihologi specializați în lucrul cu copiii susțin că intră adesea în cabinetul lor părinți cu copiii ce prezintă probleme cauzate de învățarea timpurie la oliță.

Există parcă un impuls ce împinge părinții într-o competiție cu copiii, ceea ce de multe ori sfârșește prin a grăbi micuții în acțiuni pentru care nu sunt pregătiți, așa cum este mersul, diversificarea sau chiar punerea la oliță.

Renumitul medic pediatru urolog Steve Hodges a realizat un articol foarte clar, pe înțelesul tuturor, despre riscurile antrenamentului timpuriu la oliță: A Doctor Responds: Don't Potty Train Your Baby

Sigur că aceste informații sunt trecute în tratate și studii medicale, însă pentru părinți aceste informații sunt dificil de extras și greu de înțeles, fiind încărcate cu termeni de specialitate.

Urologul Steve Hodges a sintetizat cele mai importante informații pentru părinți și le-a transmis într-un mesaj ușor de înțeles, clar și bine structurat. Va recomandam si articolul: 10 SEMNE CĂ MICUȚUL ESTE PREGĂTIT PENTRU OLIȚĂ

Când și cum punem copiii la oliță?

  1. Majoritatea recomandărilor sunt să nu punem copiii la oliță mai devreme de 2 ani. Până la această vârstă sistemul urinar al copilului nu este suficient dezvoltat, la fel și mușchii vezicii urinare, așadar continența acesteia este de scurtă durata, iar copilul urinează des. Abia de când urină rămâne mai mult timp în vezica ne putem gândi la oliță.
  2. Mai mult decât atât, medicii susțîn că în realitate puțini copii sunt cu adevărat pregătiți să meargă la toaletă sub vârstă de 3 ani.
  3. NU este recomandat ANTRENAMENTUL LA OLIȚĂ, acesta nu face decât să învețe copilul să se abțină de la urinare, ceea ce poate conduce la probleme de sănătate mai devreme sau mai târziu (incontinență urinară, scăpări de urină în tipul zilei sau al nopții, infecții urinare, poate chiar pietre la rinichi la vârstă mai mare, îngroșarea peretelui vezicii urinare, dar și tulburări de natură psihologică). Copiii trebuie să își facă nevoile fără inhibiții, fără a se abține până ajung la toaletă. Abia atunci când ei dau semne că vor să facă la toaletă/oliță sau când cer prin cuvinte se poate încerca renunțarea la scutec. De asemenea dacă, lăsat fără scutec, copilul urinează câte puțin din minut în minut sau din 5 în 5 minute, este evident că vezica urinară încă nu prezintă o continența satisfăcătoare pentru a face trecerea la oliță.
  4. Antrenamentul la oliță nu are legătură cu inteligența copilului. Un copil care merge la oliță după vârstă de 3 ani nu este mai puțin inteligent.
  5. Copiii mici nu sunt pregătiți să întrerupă joacă pentru a merge la baie, de aceea tind de multe ori să se abțînă mai mult decât trebuie. De asemenea pot înțelege că au voie să facă doar la oliță, ceea ce explică de ce unii părinți se simt nevoiți să plece cu oliță de acasă. Iată încă un stres adus de antrenamentul la oliță.
  6. Creșele și grădiniță sunt un factor de influență ce împing părinții să învețe copiii la toaletă/oliță, uneori mai devreme decât sunt cei mici pregătiți. De asemenea copiilor le poate fi rușine să ceară educatoarei în timpul activităților la toaletă.

Câteva sfaturi când începe copilul să folosească olița:

  • Să nu treacă mai mult de 2 ore fără că micuțul să fie dus la toaletă/oliță;
  • Copilul se va duce la toaletă/oliță și nu va fi întrebat dacă dorește, pentru că de multe ori poate răspunde „nu”.
  • Începerea renunțării la scutece se face când copilul nu este constipat, altfel poate asocia duficultatea scaunului cu mersul la oliță/toaletă.

Cereți sfatul unui medic pentru orice întrebare sau obstacol întâlniți.

Renunțarea la scutec trebuie să aibă loc în mod natural. Ce înseamnă natural? În jurul vârstei de 2 ani i se prezintă copilului olița, eventual toaleta, explicându-i la ce folosesc acestea. Explicația se reia periodic, la câteva săptămâni. Trecerea naturală necesită înțiativa copilului, el este cel care începe și spune, de la sine, că face o nevoie (moment in care este recomandat să fie întrebat dacă dorește să fie pus chiar atunci pe oliță și incuarajat să aleagă această varianta) sau pur și simplu copilul cere singur la oliță/toaletă sau chiar se duce singur și face. Poate fi lăsat și fără scutec câteva ore sau se pot folosi scutecele lavabile, refolosibile. Aceste scutece, spun cei care le-au folosit, ajută copilul să ceară mai devreme la toaletă/oliță pentru că va conștientiza mai devreme că este ud, aceste scutece lavabile nu mențin pielea la fel de uscată ca cele de unică folosință. Mai multe mămici povestesc din experiență lor, un exemplu este acest articol redactat de Ruxandra Luca, mama a doi copii: De ce nu mi-am grabit copilul la olita. Sfaturile medicului pediatru.

Foto: By Romrodphoto/ Shutterstock.com

Vizionare placuta

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: