Citeste al doilea fragment din Aleph!

In fata hotelului din Moscova, cand sosesc cu editorii mei, ma asteapta o fata. Se apropie si-mi strange mainile.

— Trebuie sa vorbesc cu dumneavoastra. Am venit din Ekaterinburg pentru asta.

Sunt obosit. M-am trezit mai devreme decat de obicei, a trebuit sa schimb avionul la Paris pentru ca nu exista zbor direct, am incercat sa dorm in timpul calatoriei dar, ori de cate ori reuseam sa atipesc, intram intr-un soi de vis repetitiv care nu-mi facea deloc placere.

Intind mana ca sa-mi iau ramas-bun si observ ca mainile ei sunt foarte reci.

Ea scoate o hartie imprimata cu o parte din textul meu. Il stiu pe dinafara, desi nu-mi amintesc cine mi-a relatat povestea: un barbat care are nevoie de bani il roaga pe patronul sau sa-l ajute. Patronul il provoaca: daca va petrece o noapte intreaga in varful muntelui, va primi o mare recompensa, dar daca nu va reusi, va trebui sa lucreze pe gratis.

Iesind din pravalie, a vazut ca sufla un vant inghetat, l-a apucat frica si s-a hotarat sa-l intrebe pe prietenul sau cel mai bun, Aydi, daca nu era o nebunie sa tina pariul acela.

Dupa ce s-a gandit putin, Aydi a raspuns: Am sa te ajut. Maine, cand vei fi in varful muntelui, priveste inainte. Eu am sa fiu pe varful muntelui invecinat, voi petrece toata noaptea cu un foc aprins pentru tine. Uita-te la foc, gandeste-te la prietenia noastra, si asta il va tine aprins. Ai sa reu sesti, si dupa aceea eu am sa-ti cer ceva in schimb.

Ali a trecut proba, a primit banii si s-a dus la prietenul sau acasa: Mi-ai spus ca vrei o rasplata.

Aydi a raspuns: Da, dar nu in bani. Promite-mi ca, daca vreodata un vant rece va trece prin viata mea, vei aprinde pentru mine focul prieteniei.

Traducere din portugheza de MICAELA GHITESCU
HUMANITAS FICTION, 2011, pentru prezenta versiune romaneasca