Un nou volum de Herta Muller

De curand a aparut volumul de eseuri Mereu aceeasi nea si mereu acelasi neica de Herta Muller, in traducerea lui Alexandru Al. Sahighian, in seria de autor dedicata de Humanitas Fiction laureatei Premiului Nobel pentru Literatura din 2009.

Noul volum de eseuri al Hertei Muller este deopotriva un autoportret al scriitoarei, permitandu-i cititorului sa urmareasca un drum care duce din micul sat banatean natal la literatura, precum si portretul unei epoci creionate precis si necrutator.

Herta Muller ofera, in episoadele autobiografice, o privire foarte personala asupra scrisului ei si a cautarii obstinate a cuvantului adevarat. Eseurile despre autorii care-i sunt aproape - Oskar Pastior, Elias Canetti, M. Blecher, Emil Cioran - ori despre Maria Tanase si cantecele ei intregesc acest volum, dovedind totodata participarea empatica, pasiunea autoarei pentru literatura si, nu in ultimul rand, pentru limba si cultura romana.

"O lectie de citire... Ti-ai dori ca unele dintre aceste texte sa intre in memoria colectiva." (Süddeutsche Zeitung)

"O lectura care te lumineaza si te imbogateste uimitor. Rar un scriitor isi permite o privire atat de exacta in adancul operei sale." (Deutschlandradio)

Volumul de fata contureaza clar si pregnant temele si liniile de forta ale operei laureatei Premiului Nobel pentru literatura din 2009. Eseuri in care virtuozitatea stilistica si inventivitatea lexicala ne uimesc pe fiecare pagina vorbesc despre poetica Hertei Muller si despre singuratatea scrisului. Eseurile autobiografice aduc in prim-plan traumele traite de scriitoare in comunism.

Cu simtul demnitatii personale si cu o morala a lucrurilor simple - a ceea ce nu trebuie facut cu nici un pret -, ar fi fost imposibil ca autoarea sa nu ajunga in vizorul Securitatii. Climatul de suspiciune si frica din acel timp e revelator pentru multi dintre noi, fie ca am trait epoca sau nu – fiindca, scriind despre sine si despre germanii din Romania, Herta Muller scrie implicit despre noi toti cei de aici.

Fireste, "literatura nu poate schimba toate astea" - spune autoarea. "Dar poate inventa prin limba un adevar - fie asta si dupa - care sa ne arate ce se-ntampla in noi si in jurul nostru atunci cand valorile deraiaza. Literatura ii vorbeste fiecarui om in parte - ea este proprietate privata care-ti ramane in cap. Nu exista nimic altceva care sa ne vorbeasca tot atat de staruitor ca o carte. Si care sa nu ne ceara nimic in schimb, in afara de a gandi si a simti."

---