Starurile si sfintii lor

Nu am inteles niciodata ce treaba are lectura de rugaciuni – adunate, stiti si voi, in acele mini-carticelele de buzunar – cu atarnatul prin metrou. Clar nu sunt singura calatoare de metrou care le-a vazut: fetele fara varsta, sterse, cu parul prins inevitabil in coada la spate, imbracate de sus pana jos in negru sau gri babesc, care se cufunda, de la imbarcarea in vagon pana la coborare, in temele religioase stranse pe cate-o pagina cu chenar inconfundabil biblic. Oricum, de vreme ce nu prevad vreun raspuns la dilema “de ce in metrou?”, m-am gandit sa trec in revista cateva nume mari care si-au evidentiat intr-un fel sau altul – insa nu in mijloacele de transport in comun! – apartenenta la cate o religie.

Ateism – Katharine Hepburn e printre actorii care se declara atei. In “cel mai sincer” interviu acordat de ea, pentru numarul din octombrie 1991 al revistei Ladies' Home Journal, Katharine recunostea: “Sunt atee, si asta-i tot. Cred ca singurul adevar pe care il putem cunoaste este ca trebuie sa fim buni unii cu ceilalti si sa facem tot ce ne sta in putere pentru semenii nostri.” Chiar spre sfarsitul vietii (R.I.P.: 2003), cand – stim cu totii, dintr-o statistica oricat de superficiala a categoriilor de varsta predominante in bisericile noastre – majoritatea oamenilor il “descopera” pe Dumnezeu, Katharine a ramas agnostica. In ceea ce priveste religia organizata, era in continuare in asentimentul lui Marx (“opiumul maselor”), dar si-a nuantat opiniile in legatura cu Dumnezeu, considerand conceptul unul “prea vast pentru ca mintea ei sa il poata cuprinde” si reconsiderandu-si pozitia fata de Dumnezeu-Fiul: adica, s-a declarat o adepta a lectiilor lui Iisus Hristos.”

Altii ca ea sunt multi la Hollywood, dar si in mediul literar – pe cel stiintific nu cred ca mai trebuie sa il punctez ca pepiniera de atei, vezi Noam Chomski – astfel, dintre scriitorii celebri, Salman Rushdie, autorul infamului “The Satanic Verses”, iese in evidenta. El marturisea, in “In God We Trust” (1985): “Dumnezeu, Satana, Paradisul si Infernul, toate au disparut intr-o buna zi, la 15 ani, cand mi-am pierdut credinta dintr-o data... De atunci si pana acum, m-am considerat in totalitate o persoana seculara”; iar, intr-un interviu cu David Frost, Rushdie punea punctul pe i: “Nu am nevoie de Dumnezeu ca sa-mi explic lumea in care traiesc”.

---