Sunt recent întoarsă din concediu, încantată peste măsură de tot ce am văzut, am gustat sau am vizitat și dornică să vă povestesc despre ce ar fi înțelept să mâncați în concediile pentru care vă pregătiți.

Nutritionistii ne invata 10 pasi pentru o alimentatie sanatoasa

Îmi cam stă în obicei să plonjez în bucatele locale și să mă desfăt cu bunătăți “de la mama lor”, căutând între timp care sunt originile, tradițiile din explicațiile din spatele unor obiceiuri care au devenit atât de vechi încât nimeni nu le mai cauta sensul. Am descoperit astfel de cele mai multe ori o înțelepciune greu egalată de știința modernă.

Grecia, Spania, Italia

Țările cu acces la Marea Mediterană au, poate, cea mai frumoasă alimentație din lume. Din fericire, este și locul unde majoritatea își rezervă concediul de vară.

Stilul de viață din aceste țări este, probabil, meritul naturii care pare că și-a revărsat toate binecuvântările asupra țărmurilor Italiei, Greciei, Turciei și Spaniei. Aici natura te hrănește fără efort: fructe și legume delicioase îți pică practic în farfurie, apele sunt pline de pește și fructe de mare, condimentele sar lesne prin strâmtori de pe continetele vecine iar uleiul de măsline pare să dea savoare oricărui preparat local.

De ce să le urmezi exemplul?

Dieta mediteraneană este unul dintre stilurile de viață pe care le recomand cel mai frecvent pentru că este extrem de flexibilă, savuroasă și ușor de urmat. Este sănătoasă și în egală măsură gustoasă: este dieta unor popoare a căror poftă de viață este un cult. Ce ai de pierdut dacă o testezi?

Ce ai de câștigat?

Dieta mediteraneană a fost asociată cu scăderea colesterolului, a incidenței bolilor cardio-vasculare și a unor tipuri de cancer, a diabetului tip 2 și a sindromului metabolic. Iar dacă nimic din toate astea nu te impresionează, mă bucur să-ți dau de veste că aceeași dietă a fost asociată și cu scăderea în greutate.

Ce presupune dieta mediteraneană?

Dieta mediteraneană este o dietă predominant, dar nu exclusiv, vegetală. Este, din punctul meu de vedere, cel mai rezonabil compromis între un stil de viața sănătos și o alimentație care te face fericit. Abundența de nuci, măsline (ca atare sau sub formă de ulei extravirgin), pește și fructe de mare, fructe și legume, dar și cereale (preferabil integrale) o aduce extrem de aproape de cele mai recente recomandări ale nutriționiștilor din întreaga lume (vezi Harvard My Plate - recomandările Harvard TH Chan School of Public Health care spune aproape același lucru).

Acestei alimentații, experții Fundației Dieta Mediteraneană recomandă săptămânal 150 de minute de exercițiu fizic moderat.

Particularități în diverse țări:

În Grecia adăugăm celor enumerate mai sus feta și iaurt grecesc, acesta din urmă fiind un preparat pe care îl recomand datorită prezenței probioticelor, însă cu măsura persoanelor care au probleme cu colesterolul.

Deși pâinea albă cu ulei de măsline este un adevărat simbol al aperitivelor mediteraneene (fie că vorbim de pită, crostini, focaccia sau grisine), un “upgrade” mai mult decât bine venit ar fi trecerea către varianta lor produsă din cereale integrale.

Tot din seria “limitări”, aș recomanda atenție la deserturile grecești, au tendința de a fi extrem de dulci. În locul lor, aș consuma fără ezitare smochine și curmale.

În Spania am fost surprinsă și cam dezamăgită să constat că multe preparate se prăjesc, un procedeu de gătire pe care știm toți că ar trebui să îl ocolim. Am constatat mai apoi că, în realitate, metoda tradițională de preparare a peștelui și a fructelor de mare nu este în baie de ulei ci la căldura degajată de un foc improvizat pe plajă. Preparatele nu iau contact nici cu flacără, nici cu grătarul, ci doar cu căldură degajată de cărbunii încinși, deci practic un fel de coacere, procedeu mult mai prietenos cu sistemul nostru digestiv.

Tot în Spania te-ai putea gândi că vei întâlni prea mult orez. În realitate, în paella nu găsim o cantitate uriașă de orez, dar chiar și așa, l-aș înlocui fără ezitare cu varianta sa integrală. În plus, în gastronomia tipic valenciană orezul este preparat “al dente” ceea ce, la fel ca și în cazul pastelor italienești, este o variantă mai puțin calorică decât cel bine preparat, din care organismul nostru reușește să absoarbă toate zaharurile.

Gazpacho este un preparat tipic spaniol pe care îl ador: este un fel de supă cremă de legume proaspete - roșii, ardei, castraveți și, evident, usturoi, un laitmotiv al bucătăriei spaniole. Este proaspăt, energizant și extrem de gustos!

Totuși, ceea ce m-a dat pe spate în această zonă au fost fructele. Aterizată într-o piață locală, am crezut că sunt în Rai: avocado, papaya, mango, kumquat - acele mini portocale care se mănâncă împreună cu coaja, prune japoneze (pe care eu le asemăn mai mult perelor), mult pepene roșu și căpșuni. M-aș muta aici doar pentru asta!

În Sardinia, una dintre celebrele “blue zones” se consumă, tradițional, mult lapte de capră. S-a crezut inițial că acesta ar fi responsabil pentru densitatea impresionantă de centenari din această zonă. Mai apoi a fost “învinovățit” vinul tradițional sardinian, o licoare concentrată, foarte bogată în antioxidanți. Mai nou, el a fost însă înlocuit cu limoncello, un preparat “de casă” care se consumă după masă pe post de digestiv.

Personal, cred că dacă vrei să “furi” ceva din stilul de viață sardinian, primul lucru asupra căruia ar trebui să-ți întrepți atenția este arta de a nu se stresa. În cartea sa “The Blue Zones”, Dan Buettner povestește cât de dificil i-a fost să traducă localnicilor pe care îi vizitase în Sardinia cuvântul “stres” având în vedere că aceștia nu aveau în vocabular un cuvânt similar.

În ceea ce privește alimentația de zi cu zi, în Sardinia se mănâncă tradițional (nu este neapărat ce vei găsi în magazine și restaurante) aproape exclusiv vegetarian - multă pâine, măsline, plante verzi, citrice și smochine indiene, lapte și brânză de capră. Se întâlnește rar peștele iar carnea este un lux fiindcă consumată doar la sărbători, niciodată mai des de două ori pe lună.

Turcia și țările arabe

Am evitat intenționat să discut despre stilul de viață turcesc la capitolul despre dieta mediteraneană pentru că el este o trecere elegantă de la acest tip de alimentație la cel arabesc. Alimentația deșertului nu este un mare mister: presupune consumul unor alimente ce pot fi ușor transportate, deshidratate și rehidratate, hrănitoare fără a încărca un organism toropit de căldură.

Cu toate acestea, alimentația musulmanilor implică un comportament alimentar pe care până recent nu am reușit să îl înțeleg: o dată pe an, la o dată variabilă în funcție de fazele lunii, musulmanii din întreaga lume sărbătoresc Ramadanul. Acest obicei care presupune abținerea de la mâncare pe toată durata zilei mi se părea greșit înainte de a-l înțelege întru totul.

În realitate, Ramadanul este despre organizare interioară și socializare exterioară. Din punct de vedere al alimentației, lucrurile nu stau deloc dramatic: musulmanii se trezesc devreme, înainte de răsărit, pentru a lua micul dejun. Muncesc mai puțin decât în restul anului și ajung acasă devreme pentru a-și petrece mai mult timp cu familia și cu cei dragi. Imediat după apusul soarelui servesc o gustare ușoară - o supă sau o salată și se pregătesc pentru Iftar, cina în familie și/sau cu prietenii, o masă de sărbătoare unde se servesc orez și curmale, tocane și salate și mult curry, un amestec de condimente indiene omniprezent inclusiv în țările arabe.

Chiar dacă lăsăm deoparte beneficiile sociale ale Ramadanului, rămânem oricum cu beneficiile oferite de postul intermitent, adică abținerea de la consumul alimentelor o perioadă variabilă de timp: în cazul de față, pe toată durata zilei. Printre beneficiile postului intermitent se numără scăderea colesterolului și a trigliceridelor, reducerea inflamației și a riscului de diabet zaharat tip II. Postul intermitent pare să modereze hipertensiunea arterială și, per total, să scadă riscul mortalității prin boli cronice precum cele cardiovascultare, cancer sau diabet. În plus, la șoareci s-a constatat și o rejuvenare cognitivă și imunologică, scăderea adipozității și menținerea parțială a acestei scăderi după încetarea postului, precum și creșterea duratei vieții.

Ce poți să înveți din Ramadan?

În mod cert lecția principală de păstrat din acest obicei ține de componența socială: pentru musulmani familia este foarte importantă. Ei țin la rădăcinile lor, la tradiții și la origini poate mai mult decât europenii. Știu cine e bunicul bunicului bunicului și îl menționează cât de frecvent se poate.

Ramadanul este un prilej de a te reconecta cu oameni dragi pe care, din diverse motive, nu reușești să îi vezi în restul anului. Este despre mese memorabile din care se construiesc amintiri al căror gust rămâne întipărit în suflet pe viață.

Adevărul este că încă nu știm cum arată alimentația perfectă. Probabil că existe multiple variante, dependente de resurse, de cultură și, evident, de gusturi. Însă ceea ce este comun în toate tradițiile pământului este componentă socială: probabil că, odată cu mâncarea, ne alimentăm și cu energia de la masă. Alege așadar, nu doar o alimentație ci și o viață echilibrată.

Imagini via Shutterstock

SalveazăSalvează

Galerie foto: Top 60 de orase pe care trebuie sa le vizitezi
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: