Jurnal de sex: Barbatii mei, ca muzele

Foto Valua Vitaly/Shutterstock

Caliope este o patima rurala blonda, singura patima blonda. De atunci m-am lecuit de barbatii blonzi cu ochii verzi.

Melpomene a fost unul dintre cei despre care aproape m-am convins ca il iubesc. Din fericire pentru mine, nu a fost asa. Acum este genul de barbat care te deprima chiar si cand te uiti la el. Prin urmare, m-am vindecat dupa o noapte de jelit, o sticla de Jack si un pachet de tigari. Sa fie primit!

Clio e un om instructiv daca il privesti de departe. Casanova local este un caz banal care l-ar plictisi teribil pe Freud. Relatie defectuoasa cu figura autoritara din familie iar asta i-a oprit dezvoltarea emotionala undeva pe la 18, 19 ani. Probabil ca la varsta asta a suferit un esec pe care nici el, nici tatal nu l-au putut ierta si accepta in veci. Cea mai mare drama a sa este ca niciodata dar niciodata nu se va ridica la inaltimea asteptarilor tatanelui.

Erato a fost cu siguranta mai mult, mult mai mult decat crede. Sau decat stie. Si daca stie, sper sa nu-i pese ca sa nu se simta vinovat. Eu nu ma simt vinovata. Desi m-a tinut intre Scylla si Caribda.

Thalia a fost un deschizator de drumuri convins ca nu l-as putea insela. Drept pentru care fix asta am facut. Ar fi vrut sa se insoare dar mie nu-mi ardea de maritis. Asa ca si-a gasit una oachesa si prostuta, fara scoala dar buna de prasila, buna de menajera, buna sa se uite la el ca oamenii la Prometeu cand le-a adus focul.

Euterpe scria poezii proaste si bea de stingea. Dar a fost singurul care m-a iubit. M-a iubit si dupa ce s-a insurat cu o copila mai mica decat el cu vreo 6 ani. Sa fie la ei acolo!

Terpsichore pare rupt dintr-o alta viata. Parca nu mi s-a intamplat mie. Omul asta a fost un accident peste care am trecut cu un dus fierbinte.

Urania este un om trist si deprimant insa traieste cu impresia ca-i mare om de stiinta pentru ca stie sa insurubeze doua becuri si sa apese pe-un buton. El s-a nascut Gica Contra si incearca sa isi ascunda frustrarile cu pareri despre orice. De fiecare data cand dau cu ochii de el, imi inchipui un cocosel de munte care se deghizeaza cu penele unui paun. Dar stim toti cat esti de papagal.

Polyhymnia e pierdut in negura memoriei. Era bun de gura, in toate sensurile posibile. Cred ca l-am vazut zilele astea, il fugarea un jandarm. Sper ca l-a prins.

Vizionare placuta