După cum bine știți, noi românii suntem meșteri buni și ne pricepem la orice. Ți s-a stricat priza? Pune un băț de chibrit suciș, unul curmeziș, scuipă-n sân și zi Doamne-ajută, lasă că ține. Nu care cumva, piei ispită, să suni un electrician.
Când se strică o mașină, în fața blocului se desfășoară olimpiada de dat cu părerea, faza pe scară. Costel zice că e de la bujie, Vasile știe sigur că nu mai ține cureaua și nea Ion scotocește pe la injectoare. Când e câte un meci de fotbal (sau mai de bon ton, de tenis), arbitrăm mai abitir decât arbitrul, urlăm la mamele jucătorilor și le urăm să pățească lucruri nasoale, cu precădere anale sau necrofile.
Vedeți limpede, le știm noi pe toate mai bine. Inclusiv ce e mai bine pentru cei din jurul nostru. Și pentru copiii celor din jurul nostru. După caz, pentru ovulele amenințate de nefecundare ale celor din jurul nostru.
Sunt în acel punct al vieții mele în care aproape toți prietenii mei au copii sau fac ceva in acest sens, preponderent sex neprotejat. Deși am destule păreri despre acest subiect, refuz cu încăpățânare să emit judecăți de valoare asupra lor.
E, poate, cea mai mare decizie pe care o poate lua cineva, cea mai intimă alegere și cel mai greu job din lume. Mi se pare că, în cel mai bun caz, pot să emit vreo constatare de moment sau să întreb atunci când nu înțeleg de ce anumiți părinți procedează hăis, alții cea.
Aștept, însă, la schimb, același fel de curtoazie. Vă rog eu din tot sufletul meu, care, după unii, face umbră metaforică degeaba, nu mă întrebați ce am de gând cu ovulele mele.
Intenționez oare să le dau la fecundat, intenționez, poate, să le pun la uscat? Dau rateuri? Eu n-am întrebat pe nimeni din ce postură contorsionisto-erotică a ieșit ăsta mic.
Cred cu tărie că nu toți oamenii sunt făcuți să fie părinți. Nu am un criteriu concret de selecție în acest sens dar îmi vin în minte titluri oribile de știri despre copii amărâți, maltratați, abuzați sau omorâți de părinți.
Într-o notă mai puțin tragică îmi vin în minte chipurile unor copii pe care îi cunosc personal și care plătesc pentru faptul că cei care le-au dat viața nu au structura interioară necesară pentru a le oferi grija, afectiunea, reperele morale, limitele și, în același timp, independența de care are nevoie un copil.
Spune-ti parerea!