Modele de părinte: Sindromul părintelui crescător vs. părintele întretinator

Text de Psihoterapeut & Coach Constantin Cornea
www.psievolution.ro
www.psihologconstantincornea.ro

Este extrem de important pentru un părinte să aibă curajul de a se putea include cu sinceritate în una din cele două categorii. Doar așa, va putea ulterior să înțeleagă cum își poate crește și educa propriul copil.

Ce înseamnă părinte crescător?

Părintele crescător este descris de următoarele comportamente:

• reușește cu foarte mare ușurință să între în jocurile copilului
• se comportă că un frate mai mare cu propriul copil
• are răbdare și se simte foarte confortabil să aibă grijă de copil

Cum se comportă un copil crescut de un părinte crescător:

• pentru că părintele se comportă că un frate mai mare, tinde să îi ofere acestuia prea multă libertate. Acești copii sunt de obicei destul de râzgâiați. Nu înțeleg limitele și libertățile celorlalți, dorindu-și că toată lumea să se învârtă în jurul lor.
• față de propriul părinte, au un comportament manipulator, transformându-l pe acesta într-un sclav care le împlinește toate dorințele și toanele
• tind să aibă rezultate școlare slabe, tocmai pentru că își manipulează părintele să creadă că,de fapt, ei sunt victimile unor profesori cu probleme
• când cresc nu prea au prieteni, pentru că celorlalți copii le este greu să le suporte acestora toanele

Ce înseamnă părinte întretinator?

Părintele intretinator are următoarele comportamente:

• nu îi place să se joace cu copilul și să între în poveștile acestuia
• preferă să îl lase liber, “pentru a putea acesta să își manifeste creativitatea”, când de fapt nu vrea să se implice în educarea acestuia
• îi cumpără exagerat de multe lucruri și jucării, pentru că a compensa lipsa de implicare

Cum se comportă un copil crescut de un părinte intretinator:

• tind să nu dea nici o valoare lucrurilor, pentru că le primesc fără să facă nici un efort
• au tendința de a fi agresivi cu alți copii, tocmai pentru că nu au simțit iubirea părinților
• au rezultate școlare slabe pentru că nu sunt obișnuiți să muncească pentru a primi ceva

Fiecare dintre cele două categorii poate avea părți bune și părți mai puțin bune, dacă părintele respectiv va apela la consiliere, pentru a învață cu adevărat cum se crește și se educa un copil. În linii mari, pentru a fi mai simplu, putem vorbi despre câteva îndrumări generale:

• ritualuri fixe: somnul, masa, orele de joacă, orele de studiu. Dacă acestea sunt bine delimitate, copilul va fi mai liniștit și va înțelege ce și când este timpul să facă.
• primește în măsura în care știe să ofere. Este de preferat că un copil să primească, în măsură în care îndeplinește anumite sarcini. Așa va fi obișnuit de mic cu viață reală, în care nu primești nimic dacă nu este respectuos și nu știi să oferi la rândul tău
• ambele categorii este bine să își contureze clar implicarea în ritualurile fixe (somn, masă, joacă, studiu). Părintele crescător să perturbe aceste ritualuri pentru că este prea înțelegător, în timp ce părintele crescător va dori să nu se implice de loc. Ambele categorii trebuie să găsească formulă corectă necesară educării propriului copil.
• sport și activități artistice. Copii, fac un sport sau o activitate doar dacă: au o abilitate înnăscută sau le place mediul respectiv (profesorul sau colegii). Este bine să încercăm cât mai multe sporturi și activități pentru a descoperi care sunt cu adevărat activitățile utile propriului copil

Photo by Juliane Liebermann on Unsplash

---