Scrisoarea unei femei misogine

Sunt femeie si imi plac rochiile, imi plac tocurile, imi plac coafurile elegante, imi plac adidasii si blugii skinny care imi pun in valoare posteriorul. Am tot ce imi trebuie ca sa fiu o femeie implinita: arat binisor, zambesc frumos, stiu sa fiu amabila si sa merg pe tocuri, stiu sa imi iubesc sotul, copilul si parintii, stiu sa le arat asta, stiu sa gatesc, sa bat cuie, sa sun dupa instalator atunci cand se intampla ceva ce nu pot rezolva singura. Sunt implinita pe plan profesional si am chiar si o diploma de coafor, chiar daca nu are nicio legatura cu traseul carierei mele.

Toate acestea nu ma impiedica sa fiu dezgustata de femeile slabe, prefacute, isterice, usoare, care trec in fiecare zi pe langa mine si ma privesc cu superioritate pentru ca nu mi se vede la fel de multa piele.

Imi displac femeile pentru ca...

Imi displac femeile pentru ca vor sa li se deschida usa si sa li se sarute mainile, dar nu se obosesc sa multumeasca sau sa se spele pe maini. Imi displac femeile pentru ca vor drepturi egale, dar obligatii mai putine.

Imi displac femeile pentru ca, oricat de mult ne-am corecta, intre noi nu ne vom intelege niciodata: este nevoie de un barbat, de un copil, de o batrana sau de un tren care sa aplaneze conflictul.

Imi displac femeile care se folosesc de trupurile lor pentru a obtine ce isi doresc de la viata, dar vor sa fie apreciate pentru inteligenta si frumusete interioara. Se folosesc de trupurile lor pentr a obtine ce isi doresc, pentru ca imediat apoi sa isi dea seama ca nu stiu ce isi doresc. Si nici macar sa nu indrazneasca cineva sa ma numeasca „frustrata” pentru tot ce va impartasesc. Stiu, este la moda termenul, dar, dintr-o perspectiva obiectiva, minimum 60% dintre femei chiar gandesc asa.

Imi pare rau sa o spun, pentru ca, probabil, unele persoane ce vor citi randurile mele, se vor simti lezate, dar imi pare bine in aceeasi masura, pentru ca asta demonstreaza ca sunt in toate mintile: nu imi plac femeile, imi plac barbatii. Imi plac pentru simplitatea in care gandesc si actioneaza, pentru faptul ca nu pretind ca sunt sfinti, pentru faptul ca sunt atat de calmi in cele mai importante momente. Desigur, vorbesc despre barbatii aceia masculini, echilibrati, cu un sambure de inteligenta, nu despre indivizi ce se vor masculi alfa, dar arata ca o adolescenta lesbiana.

Dragilor, baga-ti-va mintile in cap!

Claudia P., 27