Setari Cookie-uri

Cum m-am indragostit in Roma

Nu stiu de ce, dar ma simt atrasa de Italia. Imi plac casutele mici, drumurile inguste, oamenii eleganti, mancarea delicioasa. Inca simt ca acel popor inca mai traieste in vremurile apuse ale lui Romeo si ale frumoasei sale Juliete.

Asa ca am zis sa fiu si eu in randul oamenilor. Cu moneda in mana, m-am intors cu spatele, gata de actiune. Cand sa o arunc s-a imbrancit in mine un barbat, facandu-ma sa imi pierd echilibrul si sa pup asfaltul. Mi-au cazut ochelarii de pe cap, un balerin mi-a fugit din picior, iar pantalonii din in mi s-au innegrit in genunchi. Era o senzatie uitata: palmele ma usturau ca atunci cand eram copil si deveneam una cu pamantul, un ochi mi s-a umezit din cauza durerii in timp ce am scos printre dinti un mare “La dracu!”. Cu o voce tremuranda de ras si un accent cunoscut, aud “Imi pare atat de rau. Lasa-ma sa te ajut.”.

Cu un ochi limpede si unul plin de lacrimi, i-am tras o privire fulgeratoare. Indr-adevar, reusisem sa fiu starul orei. Nu atrasesem doar privirile barbatilor, ci si toate femeile isi atintisera ochii asupra mea, in timp ce nu isi puteau ascunde zambetul. Chiar aveam nevoie de ajutorul lui? Pana sa imi raspund la aceasta intrebare, mana mea deja era in palma lui, iar privirile noastre se intersectasera. Ochii lui de-un albastru pur erau conturati de niste sprancene perfecte. Eram hipnotizata. In loc sa fiu “trasnete si fulgere”, fiecare por al meu imi dadea de gol interesul. Incepeam sa simt fluturi in stomac.



Intr-un final am ajuns la verticala. M-am scuturat din tot corpul pentru a-mi reveni, i-am tras o privire cu coada ochiului si am intins-o. Grabeam pasul in drum spre nicaieri in timp ce mintea mea imagina scenarii cu el. Cazatura ma daduse gata, o luasem razna. Cum puteam fi asa de...femeie, nu doar ca ma facusem de ras in toata piata, dar din cauza lui nu ma mai puteam intoarce la Roma (moneda a cazut exact langa mine). Sunt o fire superstitioasa. Incercam sa imi umplu gandurile cu altceva. Imi era imposibil. Dintr-o data aud o voce aproape cunoscuta in spatele meu: “De moneda nu mai ai nevoie?

Da, de moneda nenorocita vroiam eu sa stiu. Un “Scuze” pe fruntea lui nu putea scrie? Nu l-am bagat in seama, mi-am continuat drumul. Nu inteleg, care sunt sansele sa dai peste un roman intr-o tara straina? Numai eu am un astfel de noroc.
Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
30 Septembrie 2011
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.