Cum m-am indragostit in Roma

Cum m-am indragostit in Roma
Kudika
30 Septembrie 2011

Nu stiu de ce, dar ma simt atrasa de Italia. Imi plac casutele mici, drumurile inguste, oamenii eleganti, mancarea delicioasa. Inca simt ca acel popor inca mai traieste in vremurile apuse ale lui Romeo si ale frumoasei sale Juliete.

Nu stiu de ce, dar ma simt atrasa de Italia. Imi plac casutele mici, drumurile inguste, oamenii eleganti, mancarea delicioasa. Simt ca acest popor inca mai traieste in vremurile apuse ale lui Romeo si ale frumoasei sale Juliete.

Desi au existat numeroase tentative de a pleca, de-abia anul acesta am avut fonduri suficiente (ce-i drept, cu un imprumut substantial din partea alor mei dragi parinti) pentru a ma putea bucura de Italia in adevarata ei splendoare. Am ales Roma pentru ca era pe lista mea de 30 must-see places.

Drumul a fost plin de peripetii, nu de alta dar am oroare de avion. Ma sperii si la cea mai mica zdruncinatura. Imi propusesem sa ma uit la un film in timpul calatoriei. De unde, am stat cu ochii cat cepele pe geam, cu mainile inclestate, rugandu-ma sa ajung cu bine la destinatie. Dupa ce am zburat o vesnicie (sau cel putin asa mi-a parut mie) am ajuns la destinatie. Dupa aterizare, palmele mi s-au relaxat si zambetul mi-a invadat chipul. Ajunsesem teafara si nevatamata.

In doar 45 de minute deja hoinaream pe strazile Romei. Ajunsesem la hotel, despachetasem cu o asa graba si servisem doar un sandwich pentru a nu pierde timpul. Eram indragostita de tot ce vedeam. Totul era la un alt nivel…net superior. Fiecare piatra avea istoria ei, fiecare casa purta pecetea culturii, fiecare om avea o poveste de spus.

M-am plimbat ore in sir, bifand din cand in cand un X pe foaia mototolita cu obiectivele turistice. Sincera sa fiu, nu aveam nimic, oboseala nu pusese stapanire pe mine…inca. Am vazut Colosseum-ul, un amfiteatru prea mic pentru miile de oameni care se imbranceau nerabdatori pentru a il vedea din toate unghiurile, Forumul Roman, ramasite pline de istorie ale templelor si bazilicelor, Castelul Sant’Angelo, un mausoleu-fortareata mult prea impresionant pentru a putea fi exprimat in cuvinte.

Intr-un final am ajuns si la ultima de pe lista din acea zi: Fontana di Trevi, cea mai mare fantana de inspiratie baroca din Italia. Am ramas masca: mult prea multa arhitectura, mult prea multe detalii, mult prea frumos. Parca eram intr-o alta lume. Apa din fantana era de un albastru turcoaz, pe fundul acesteia gasindu-si “adapostul” mii de monezi aduse din intreaga lume. Se spune ca daca arunci o moneda in Fontana di Trevi te intorci garantat la Roma.

Vizionare placuta

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: