Poveste din tara homosexualitatii

Cand esti diferit, ori iti tii secretul, ori esti exploatat, ori renegatul societatii. Nu este chiar amuzant ca oamenii sa te judece pentru cine esti sau pentru ce iubesti.

Cand am aflat... a fost un soc pentru toti ceilalti

In adolescenta, cand vorbeam cu prietenele mele de la scoala, am inteles. Am inteles totul. Am inteles si de ce imi placea sa ma joc cu masinutele, desi imi placea sa coafez si sa imbrac papusile, si de ce m-am inteles mereu mai bine cu baietii, si de ce imi placeau fetele care imi povesteau despre baieti, nu baietii.

Am facut cateva legaturi, m-am documentat si mi-am zis: da, asta este! Acum incotro?

I-am povestit celei mai bune prietene de atunci despre orientarea mea sexuala, despre faptul ca imi place o tipa de la A si despre cum nu stiu in ce fel sa o abordez. Desi mi-a fost greu sa ii spun toate astea, mi-a fost si mai greu sa ii suport reactia. Ma privea cu atata ura, incat nu as fi crezut ca este posibil.

Asa ca tot liceul am tacut, am iesit cu baieti, pentru ca lumii ii place sa vada oameni „normali”, am purtat haine ca ale colegelor mele si mi-am vazut de propriile fantezii.