Pe cuvant de mincinoasa

Pentru el, femeia ideala era frumoasa de la mama natura, far adjuvanti cosmetici si, invariabil, proasta. Trebuia sa se uite la el ca la Sfantu’ Soare. Eventual sa fie cu lana pura si virgina si sa-l vada pe el ca pe deschizatorul de porti intr-ale orgasmului.

Se credea maestru shaolin in pat dar erau maestru s-aoleu!

Mai departe, “femeia lui” nu trebuia sa aiba prea multe pareri si nici sa se uite la televizor. Doamne fereste de vreun serial ca o apucau poftele si scarnavia pacatului cu ochii beliti la pectoralii actorilor.
El era Fat-Frumos, asa il invatase maica-sa. Cel mai destept, cel mai fioros, cel mai cu cea mai stea in frunte.

Departe de adevar. Flacaul era complexat, incuiat si incapatanat. Ba inca ii era si frica de munca sa nu-i crape, ptiu drace, palmutele de la efort.

M-am complacut in relatia cu el pentru ca ai mei s-au indragostit toti de el. Pe mine nu ma stranea mai mult decat ar fi facut-o o scandura din gard cu-n bat sculat. Asa ca am inceput sa-l mint.

Nu, iubitule, nu fumez. Nu, iubitule, tu esti al doilea. Nu, iubitule, nimeni nu e ca tine. Da, iubitule, esti un dobitoc.

M-am lasat transformata atat de tare si am mintit atat de des incat m-am trezit intr-o zi si nu mai stiam cine sunt. Aceasta Simona traia in corpul meu dar nu mai eram eu. Ma indobitocisem si eram semisalbatica.

Nu mai vorbeam cu nimeni si mi-am concentrat toata existenta asupra minciunilor pe care le turnam cu zambetul pe buze. Duceam o viata dubla. In exterior, eram Simona cea cuminte si transformata. In interior ma zbuciumam printre sutele de masti pe care le purtam.

Lovitura finala a venit intr-o zi cand m-am intalnit cu Andrei, intamplator. Marea pasiune a vietii mele. O mandrete de barbat, cel mai rau din curtea scolii, cel mai insurat iubit al meu. Si-a pus mana la frunte si mi-a zis: Doamne, Simona, nici nu te-am recunoscut. Ai fost la medic?

Am bajbait o scuza si am fugit cu ochii inotand in lacrimi.

Am ajuns acasa si m-am privit bine in oglinda. Parul meu avea o culoare nedefinita si statea ca o matura. Imi aminteam de el cand stralucea de sanatate, si ii schimbam culoarea si coafura ca pe sosete.

Ochii mei pareau tulburi si aveam niste cearcane pana in barbie. Toata fata mea era terna si palida. Stearsa. Eram o faptura stearsa. Purtam o bluza de bumbac, o pereche de pantaloni negri si adidasi! Cum mama dracului am ajuns sa port eu adidasi, cand calcailele mele pluteau inainte la celputin 10 cm deasupra pamantului?

Asta nu eram eu! Am decis sa scap de Fat-Frumos. Cu toata jelania lui si cu amenintarile de suicide romantic, am decis ca cel mai bine e sa ne despartim. Nu o sa va insir cate cuvinte cu t si c am auzit din gura lui.

Bine, eu sunt si t si c dar macar sunt EU!

sursa foto prima pagina: shutterstock.com