Povestea bunicii: "Pana cand moartea ne va desparti"

Petitori, aranjamente si cautarea iubirii

Bunicii ii „era drag de Valeriu, a’ lu’ fina Silica”, baiat vanjos, spatos si buzat, brunet la chip si cu dantura perfecta, dupa cum il descria ea. Numai ca, fiind „baiat voinic”, a fost recrutat pentru armata si dus a fost.
Cand s-a intors, iubirea lor era imposibila. In primul rand, Mariuca uitase ochii nemaivazuti, iar Valeriu a venit cu pofta de iubire din armata, asa ca s-a insurat cu prima fata pe care a gasit-o: „o blondistina de la marginea satului, dar s-au mutat in Comanesti la un an dupa aceea”, imi explica bunica. Cred ca ar fi vrut sa il cunosc si eu... sa imi arate ea mie ce inseamna baiat frumos!

Cum a implinit 17 ani, strabunicii mei au dat liber petitului. Si cum bunica nu era fata urata, nu avea nicio sansa sa implineasca 18 ani nemaritata

Din multimea de flacai ce s-a perindat prin ograda parinteasca, parintii Mariucai au ales un baiat bun, muncitor, cu armata facuta si cu obrazul ras sa le fie ginere: pe Ilie.

Nu a fost dragoste la prima vedere, a fost nunta aranjata. Noaptea nuntii nu a avut nimic special, dat fiind faptul ca toata lumea era obosita moarta dupa atata joc si atata mancare grasa, ca la nunta.