Povestea bunicii: "Pana cand moartea ne va desparti"

Poti alege pe cine iubesti ori ba? Bunica mea, Maria, mi-a dovedit ca iubirea se poate invata, nu trebuie sa te loveasca brusc si iremediabil, asemeni unui tren in goana.

Invataturile bunicii...

Bunica mereu zicea: „daca ai un om bun langa tine, nu poti sa nu vrei sa ii fie si lui bine”- nu este aceasta cea mai simpla definitie a iubirii, a vrea ca celalalt sa fie fericit?

Sursa foto: Shuttestock.com

Cand vorbeam despre baieti, mamaica avea de fiecare data grija sa imi aminteasca ce conteaza la un barbat: „Lasa, mama, ca nu-ti trebuie sa aiba averi si nici sa fie mare-n picior, iti trebuie sa fie om cu capul pe umeri, sa aiba grija de tine si sa nu iti fie frica sa dormi cu usa descuiata daca doarme el langa tine.” Desigur, adauga ca trebuie „sa-ti fie drag de el” si sa am grija sa vina mereu noaptea acasa.

Ma invata ea, mai pe ocolite, mai pe de-a dreptul, ca trebuie sa ii dai Cezarului ce-i al Cezarului: sa nu il faci pe sotul tau sa vrea sa vada cum e in casa altei femei, nici cum gateste, nici cum iubeste.

Si tot asa, ma invata si ca treburile casei trebuie impartite frateste. Femeile din sat faceau de unele singure toata treaba din gospodarie: si gradinarit, si animale, si copii, si mancare, iar seara miroseau urat, si mosnegii se duceau la carciumareasa. „Asta nu-i lucru curat, mama. Omu’ tre’ sa vrea sa doarma langa tine!”

Pana la urma, ce-i mare lucru sa il rogi pe sotul tau sa iti aduca zarzavaturile din gradina si sa duca el vaca la vaci? Sau, in zilele noastre, sa mearga el la piata si sa duca gunoiul – nu conteaza ce anume face, atata timp cat te ajuta la treburile casnice.