Confesiunile unei prostituate

Uneori, ne este greu sa intelegem lucrurile prin care am trecut. Dar oare chiar ne dorim sa intelegem totul?

De la confesiune la repros

Sursa foto: Shutterstock.

Initial, voiam sa scriu aceste randuri pentru a cere scuze doamnelor ale caror barbati ma cauta zilnic, saptamanal, lunar, in functie de bugetul fiecaruia. Incercand sa imi transpun gandurile in scris, mi-am dat seama insa ca nu imi pare rau de nimic.

Voiam sa incep prin a cere iertare celor care cred ca le-am gresit, insa nu am gresit nimanui: nu am facut promisiuni si nu am semnat contracte. Este viata mea si nu trebuie sa dau explicatii pentru felul in care aleg sa mi-o traiesc. Iar opinia parintilor mei... ei bine, nu o voi afla niciodata, deci nu are cum sa ma influenteze.

Voiam sa spun ca imi pare rau pentru semenele de acelasi sex care se simt ofensate de serviciile mele, dar nu este vina mea ca am clienti. Nu ofer pliante pe strada si nu difuzez niciun fel de reclama pentru a-mi promova serviciile: calitatea afectiunii mele este de vanzare, insa „reclama” se duce din... vorba in vorba.

In fine, nu imi pare rau pentru ca imi place ce fac. Si nu imi pare rau, pentru ca nu voi bate niciodata la usa barbatului tau ca sa ii cer sa ma polenizeze, ci ei, barbatii, vin taras la mine cerand o urma de iubire trupeasca.