Palitura de osanda si relatia dezlanata: De ce nu imi plac microbistii

Si eu il iubeam in masura in care stii sa iubesti la asa o varsta si mi se parea ca el era centrul lumii mele. Eu vedeam lumea numai in roz alaturi de el, dar ‘mnealui o vedea tot timpul alb-visinie.
Atunci am inceput sa vreau din ce in ce mai mult de la el.

Acum stiu ca era un obicei prost, sufocant si incredibil de pueril pe care eu nu l-as tolera din partea nimanui. Il sunam des, des de tot, aproape in fiecare ora. Cand nu era langa mine, ma perpeleam ca zaluda de dorul lui si de fiecare data cand ajungeam la el acasa, nu m-as mai fi dat jos din pat.

Ardoarea lui dura fix pana cand ne puneam hainele la loc. Pana in acel moment, imi insira cum sta cu inima la gura si ochii pe geam pana ma vedea intrata in casa , cum ma iubeste el pe mine, cum nu mai e nimeni ca mine, cum ar arata la nunta noastra si cum o sa-mi ceara sa ma lepad de Satana si sa trec la culorile lui.

De fapt, din toate fostele mele relatii pastrez o singura fotografie. El nici macar nu apare in poza insa eu sunt infasurata cu steagul echipei lui favorite, intinsa pe pat, proaspat ravasita sexual, cu orgasmul care nu-mi iese inca bine din corp si minte. Strang din dinti si mi se strepezeste gura ca dupa agurida cand trebuie sa recunosc faptul ca niciodata, dar niciodata nu am fost mai frumoasa.

La fel cum trebuie sa strang din dinti cand trebuie sa admit ca el nu m-a iubit niciodata. Ii placea exuberanta mea tinereasca si faptul ca ma enervam la meciuri, stiu ca ii placea ca trupul meu inca fraged si necopt raspunea rapid atingerilor lui pricepute, ii placea ca imi sustineam punctul de vedere mai degraba cu incapatanare decat cu pricepere. Dar nu m-a iubit niciodata.

Ochii mei au inceput sa se deschida cand s-a intors dintr-o “deplasare”, cum zicea el, de parca pleca in delegatie sa salveze lumea, nu sa se agite ca maimuta turbata la gratii. Mi-a povestit foarte vesel cum ca in galerie a aparut o brigada formata doar din fete si in tren a iesit o orgie ca-n filmele porno.

Sigur, el a servit din trufandalele microbiste doar vizual si isi incuraja cu colegialitate coechipierii de bauta. Dar altfel, n-a pus gura, n-a pus mana, nici macar nu i-a mirosit.

Ne-am vazut insa fiecare de meciul lui in primavara anului respectiv. Ca un facut, echipele noastre au picat sa dea ca berbecii cap in cap, in sferturile de finala. Am urmarit amandoi tragerea la sorti cu sufletul la gura.

In sinea mea, stiam cumva ca relatia mea depinde de asta. Mi s-a parut stupid si pueril chiar de atunci insa el a inceput sa se uite la mine cu alti ochi si sa mi se adreseze cu apelativul pe care il foloseau atunci cand se refereau la suporterii celeilalte echipe, “spurcat, spurcata, spurcatii”.

Asta a pus capaz. Sigur, a contribuit si faptul ca inainte de meci, eu m-am dus la el si el m-a poftit deloc prieteneste afara din apartament pentru ca el si baietii se pregateau de meci ca de cel mai mare eveniment al vietii.

Am plecat plangand si am urlat de nebuna in fata televizorului. Cand mi-am vazut echipa calificata, m-am simtit pe deplin razbunata si i-am trimis un mesaj kilometric in care am inclus toate injuraturile si scandarile rasiste pe care le stiam eu. Nu mi-a folosit la nimic, el se consola probabil cu brigada de fete insa m-am lecuit de microbisti.

foto prima pagina shutterstock femeie cu minge de fotbal

---