Reteta pentru orgasm: Gaina batrana si morcovul tanar

Mi-am dat seama ca ne-am transformat in prieteni. Se uita la mine si ma vedea cat sunt de nefericita. A rabdat un an, a rabdat doi insa pana la urma a explodat. Am avut o discutie foarte sincera in bucatarie si i-am explicat tot ce simteam.

Spre marea mea surprindere, m-a sustinut si m-a incurajat sa-mi continui studiile. Sa fac macar o data in viata ceva ce imi place, sa fac ceva doar pentru mine.

Si avea dreptate. Prin urmare, am intrat la o facultate particulara de jurnalism, sa pot impaca si capra si varza. Tot neamul mi-a sarit la gat si m-au acuzat ca m-am tacanit, imi trebuia scoala la batranete cand aveam un barbat, painea lui Dumnezeu.

Nu mi-a fost usor insa reuseam sa ma duc la cursuri si am instituit chiar si un “grup de studiu”. Studiam cate o cafea, cate o sticla de tarie sau vin de tara si legam prietenii cu oameni mult mai mici decat mine.
Asa mi s-au aprins calcaiele dupa un coleg.

A fost prima data in viata mea cand am simtit pasiune fizica intr-un mod visceral. Ma uitam la el si incepeam sa ma incalzesc, sa ma inrosesc si sa ma balbai, ca o adolescenta. De aici pana la sex a fost doar un pas pe care l-am facut dupa o seara de studiu intens al vinului moldovenesc.

In aceea noapte, tavalita intr-un asternut ieftin de student, mi-am dat seama cat este de importanta pasiunea. Intre mine si sotul meu a existat armonie, intelegere, prietenie dar nu a existat niciodata pasiune.

Patima care te mistuie pe interior si te face sa iti pierzi capul, sa visezi cu ochii deschisi si sa iti aduci aminte de cele mai firebinti momente in cele mai nepotrivite locuri. La metrou, de exemplu. Sau la birou, unde sa te plimbi toata ziua cu un zambet tamp pe fata.

Nu pot divorta de sotul meu. Este pana la urma, tatal copilului meu si intr-un fel, cel mai bun prieten pe care l-am avut vreodata. Nu m-a intrebat niciodata, nimic. Nici eu pe el. Este o intelegere nescrisa intre noi. Ne cautam orgasmul fiecare prin alt pat insa cand ajungem acasa, ne pupam pe obraz, ne imbratisam copilul si stam toti 3 la masa.

Nu stiu cat timp va mai functiona asta. Probabil pana cand unul dintre noi se va indragosti iremediabil si va vrea sa isi imparta viata cu altcineva. Poate pana atunci, copilul va fi mare si nu va fi afectat daca apare o ruptura intre parintii ei. Noi doi nu mai avem nici macar ciorba sa o reincalzim dar putem functiona asa.

Stiu ca sunt norocoasa intr-un mod atipic. Am pierdut pe drum sentimentul de vinovatie si am inceput sa ia fiecare zi pe rand, asa cum vine. Ce-o fi de maine, sa traim pana atunci!

Ana M., 35 ani

sursa prima pagina shutterstock cuplu pe canapea