Perspectiva amantei: De ce e mai simplu sa fii cealalta?

La inceput, murmura cate un comentariu la adresa sotiei, din seria celor insirate mai sus. Ca face asta, si face ailalta, ca e indiferenta, ca el nu exista in casa. Din cand in cand, trebuie sa recunoastem ca toti facem asta cu partenerii nostri. Gasim cate un umar sa ne plangem de neajunsurile acestora.
Dar omul asta incepuse sa duca acest lucru la rang de arta. Ca om, era o persoana interesanta, inteligenta, cu simtul umorului, cult. Ca amant, era exceptional, de filme. Ca om, imi venea sa ii crap capul. Daca stateai sa ii asculti toata tirada si daca aveai timp sa il crezi, nevasta era scorpia clasica, mama zmeilor care dadea cu buzduganul in poarta cand venea acasa de la munca, opresorul, gardianul acestui barbat minunat caruia i-a facut ficatul pateu fara conservanti, ca-n ’94. Acum cinstit, indragostita, neindragostita, cate lamentari sa mai asculti?

Asa ca am facut ce ar face orice amanta normala la cap. Am inceput sa studiez teritoriul inamic pe retele de socializare. Am aflat ca ii plac emisiunile cu romani talentati, ca citeste Coelho si ca filmul ei preferat e The Notebook. Romantic, lesios, previzibil. Nimic care sa ateste gradul ei de calau al barbatului. Am mai aflat ca era angajata full time si era nevoita sa lucreze cateodata si sambata sau duminica, motiv pentru care dumnealui avea timp si scuza sa sara la mine in pat.

Asa am inceput sa trag concluzii. Poate m-am precipitat, poate m-am simtit vinovata si am incercat cumva sa imi spal pacatele. Indiciul numarul 1: un barbat poate sa fie infidel, un domn nu are voie sa fie neloiali (reciproca valabila si pentru femei). Indiciul numarul 2: Niciodata, dar niciodata nu l-am vazut altfel decat bine imbracat, camasa calcata, pantaloni cu dunga, pantofi lustruiti, sosete intregi. Si el nu era genul care sa puna mana sa-si spele si sa-si calce singur. Indiciul numarul 3: Niciodata nu l-am vazut incercanat, nemancat sau mai stiu eu cum.