Jurnal de sex: Ultimul barbat de pe pamant

Foto titkosjanos/ Shutterstock

M-au avertizat toti prietenii nostri comuni. Ma fata, potoleste-te, baga-ti mintile ca in cap ca omul traieste acolo in lumea. Ma fata, insira femeile ca pe margele, zboara tate de langa el ca mustele cand l-ai calcat. Ma fata, o sa-ti plangi in pumni. Dar eu, ca alde Toma, n-am crezut pana n-am plans eu cu ochii mei. In mintea mea cruda, ma vedeam salvatoarea lui Fat-Frumos cel Pustnic si-mi inchipuiam ca o sa-l dau gata pentru ca, nu-i asa, sunt fata, sunt desteapta, am (sau nu) bani si sunt bazata.

O sa deschid gura si o sa-i tin predici, o sa il incurajez ca majoreta lui personala si o sa-i gadil orgoliul cand o sa ii povestesc eu minunat, ce special, ce cel mai cel e el. O sa-i schimb sistemul de valori, cerurile se vor deschide si-n coruri ingeresti o sa isi dea seama ca sunt femeia vietii lui apoi o sa plecam catre infinit ca Olivia Newton John si John Travolta. Cat de naiva am fost! A se citi tolomaca.

Relatia cu omul asta a fost o adevarata proba pentru nervi. Un examen de la cap la coada. A fost genul de barbat care ma tinea la distanta, departe de viata lui apoi se intreba de ce nu ne vedem mai des. Imi reprosa ca m-am indragostit prea repede apoi imi spunea ca nu fac niciun gest de afectiune catre el. Imi spunea ca are nevoie de spatiu si liniste apoi imi scotea ochii ca nu ii dau niciun semn de viata. Evident, voia si cu sufletu-n Rai. Am rabdat langa el vreun an de zile.

La o adica, nu s-au deschs cerurile si n-au cantat trompetele ingerilor dar cu mine a avut cea mai lunga relatie din viata lui. Nu stiu daca recordul asta e un motiv de lauda sau de rusine ca am fost fraiera si i-am rabdat. Nu-i vorba, avea el si calitati. Era fidel. Era inteligent. Era...nu, cam atat. Era fidel si inteligent. Acum cred ca nu m-a inselat din comoditate. Abia se descurca cu una bucata dama pe cap de locuitor, n-aveau loc in viata lui mai multe. De fapt, in viata lui avea loc doar cate un om, pe rand. Avea un singur prieten foarte apropiat pe care nu l-am cunoscut niciodata. Nu se vedea niciodata in acelasi timp cu maica-sa si cu sora-sa, ci pe rand. Nici pe ele nu le-am cunoscut niciodata.

Fat Frumos asta traia el singur in lumea lui, la propriu. Lumea lui care era atat de dens populata de propria lui persoana incat de abia, de abia mai mai strecura din cand in cand cate o un om mai firav langa el, dispus sa se muleze dupa apucaturile lui sucite.

Au trecut ani de zile de cand ne-am despartit si inca ma gandesc la el. Desigur, pe de-o parte ma intreb inca ce am facut gresit de n-am reusit sa-l scot din singuratatea in care se ascunde. Pe de cealalta, sexul cu el era de povestit nepoatelor, scris in compediu si lasat mostenire urmaselor urmaselor noastre.
Fat Frumos e inca singur. A mai schimbat cateva dudui intre timp, nu prea multe din raporturile pe care le-am primit de-a lungul timpului de la oamenii cu care mai iesea din cand in cand la un pahar de vorba. Este atat de detasat, atat rece si atat de nepasator incat o sa traiasca 1000 de ani. Dar e mai singur decat ultimul barbat de pe pamant, chiar daca e inconjurat de oameni.

Foto prima pagina Zurijeta/ Shutterstock

Vizionare placuta