Povestea mea: Un fel de femeie la 40 ani

Probabil ca niciun barbat nu face pasiune pentru o femeie care stie sa puna gogosari la otet sau sa apreteze lenjerie, cu toate ca, nu ma intelegeti gresit, nu erau singurele lucruri pe care stiam sa le fac… Nu sunt o gospodina cu sortul patat si parul mirosind a sarmale. Dar cine sa ma descopere, cand, unde, orizontul meu social era atat de limitat… Ce trist…

Astfel au trecut nici mai mult nici mai putin de 38 ani, practic cei mai frumosi ani din viata cand puteam sa fac atat de multe. Au fost momente cand m-am rugat la Dumnezeu sa ma ajute sa ma implinesc ca sotie si mama, am fost la popa, apoi la ghicitoare, am trecut de la durere la resemnare , de la umilinta la revolta (impotriva cui?) …cel mai mare regret al meu este ca nu am un copil, ce mama extraordinara as fi fost….

De fapt unde am vrut sa ajung? Sa ma faca cineva sa inteleg unde am gresit, de ce un lucru atat de simplu si la indemana oricui (cum este intemeierea unei familii) pentru mine a fost un vis de neatins? Am vazut femei frumoase, elegante, destepte, cu cariere in ascensiune, independente financiar care-si plang singuratatea in locuinte somptuoase si triste, iar in societate braveaza penibil. Macar de as fi facut cariera, macar de invarteam banii cu lopata…

Cine le randuieste pe toate, este in puterea noastra sau destinul hotaraste pentru noi? Nu stiu in ce masura m-ar consola raspunsurile la nedumeririle mele, intrebarile sunt mai mult retorice si oricum consider ca e tardiv atata vreme cat nu mai pot face un copil….minunea aceea care sa-mi spuna mama a refuzat sa apara in viata mea.

Un articol de Ruxanda

---