Am avut lumea la picioare

Asa ca el a inceput sa se indeparteze. Era tot mai tacut si mai abatut pana ce la sfarsitul celui de-al doilea an de facultate a inceput sa iasa cu o colega. La inceput nu am facut mare caz din asta, eram convinsa ca ma iubeste si ca trece doar printr-o perioada nefasta. Dar nu a fost asa. Curand am aflat ca nu erau doar colegi. Am simtit ca ceva se rupe in mine. Am ajuns cu greu acasa si l-am rugat sa vina sa ma consoleze. Cat am fost cu el am uitat de prieteni si de viata personala, l-am pus pe el inaintea tuturor. Nu mai aveam pe nimeni. El era singurul meu prieten.

Am plans pe umarul lui, blestemand durerea pe care o simteam din pricina lui. Fara sa stiu cum, am ajuns in pat si ne-am iubit cum nu ne mai iubisem demult. Au urmat cateva zile de cosmar. Am pierdut in mai putin de 2 saptamani 10 kilograme. Nu mai eram impreuna dar continuam sa ne vedem. Unii spuneau ca este doar inertia, obisnuinta. Noi stiam ca e mai mult.

A vrut libertate iar acum cand o avea isi dadea seama ca nu libertatea ii lipsea, ci eu.

A inceput sa faca gesturi de care nu l-as fi crezut niciodata in stare. Nu e un romantic, e rational si calculat. M-a surprins cat ma dorea inapoi. Si dupa 3 luni de certuri asidue l-am iertat cu toate ca toate simturile imi spuneau ca fac o greseala.

In perioada aia m-a cerut chiar de sotie. A venit intr-o zi cu un buchet urias de trandafiri, pe care nici nu si-l permitea, cu un inelus foarte delicat, s-a asezat in genunchi si m-a cerut. Eram prea indurerata ca sa ma gandesc macar la propunerea lui.I-am spus doar ca ma mai gandesc daca ramanem sau nu impreuna. Dupa ce l-am iertat a urmat o perioada fericita, dar gandul ca ma inselase nu imi dadea pace. Am vrut sa simta ce simtisem eu, am vrut sa il doara fiecare oscior din corp cum ma duruse pe mine. Si am facut-o si eu. L-am inselat cu un fost coleg de birou. L-am inselat fara sa ma indragostesc, rational si calculat, chiar daca nu pot spune ca nu mi-a placut tipul.

---