Blog Kudic: Cu tristete, despre Romania

Actualizat la: 30 Noiembrie -0001 publicat în Special

M-am gandit ca de vreme ce filmele romanesti respecta traditia sumbrului, a tristetii si a uratului, sa nu ma dezic si sa scriu cateva randuri in acelasi ton: cu tristete. Am vazut astazi �Eu cand vreau sa fluier, fluier� si am realizat inca o data (daca mai era nevoie) ca romanii nu fac filme pentru romani. Se fac filme pentru �afara�. Filme dure, filme in care nu se poate distinge cu usurinta realitatea de fictiune. Filme care reflecta ceea ce se petrece in Romania, am putea spune, dar ele sunt filme care ii impresioneaza pe straini. Sunt �exotice�, vin de pe taramul saraciei, mizeriei, al tiganilor si al cainilor vagabonzi. Filme despre comunism pentru a nu reusi niciodata sa depasim acest moment si pentru a ne aminti in fiecare zi ca el, comunismul, inca planeaza asupra blocurilor si chipurilor gri ale oamenilor.

Romania nu este nici tara gropilor, nici tara filmelor de tip “penitenciar”. Nu este tara brutelor, a “cocalarilor” sau a manelelor. Nu este tara masinilor scumpe ai caror posesori traiesc in garsoniera in Militari, asa cum nu este nici tara tiganilor sau a hotilor. Este o tara ca oricare alta, o bucatica de uscat pe acest pamant, dar o tara care stiut sa-si renege si alunge oamenii de valoare cu tot ce au avut ei mai bun si mai frumos de oferit. Iar in tara lui “las’ ca merge si asa”, unde schimbarea nu este de bun augur, si lumea se plange de vreme, de criza, de pensii si de sefi de stat, incerc sa gasesc motive pentru a reveni mai des. Se spune ca omul sfinteste locul, dar incep sa cred ca poate aici e nevoie de mai mult. Si as vrea sa cred ca nu de un miracol. Astept insa cu nerabdare ziua in care voi viziona un film romanesc despre doi tineri care s-au intalnit in Cismigiu si s-au indragostit, asa cum astept ziua in care mi se va zambi pe strada.

Sursa: Blogul Sabinei

Citește și: